(ne)abandon


cum ar fi o mamă care și-ar lasă copilul de trei luni în văniță și-ar uita de el?

cum ar fi să-i fie greață de mizerie și să nu mai vrea să-l spele și să-l schimbe?

oare lui Dumnezeu I se face silă de noi și mizeria noastră?

ne abandonează vreodată?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la (ne)abandon

  1. Livius zice:

    A.Dama, intrebarile tale la unele postari incep cu litera mica. Este doar continuarea „discutiei’ pe care ai avut-o in linistea singuratatii, cu El? Sunt prea adanci si pline de intelesuri aceste ganduri spuse sub forma unor intrebari. Desigur aceste perle merita multa meditatie, dar vai, cine are timp sa se opreasca si sa citeasca in ele inima lui Dumnezeu?
    Continua sa mergi inainte, nu conteaza cainii care latra pe dupa garduri si sperie trecatorul ingandurat. Oricum nu pot face mare lucru.

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Mulțumesc pentru încurajări! Cred că ar trebui să schimbăm normele de scriere și să ne exprimăm mereu cu litere mici. Să-i rămână Lui toate literele mari! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s