Între bând (2)


Cum ar fi ca atunci când îi ajutăm pe ceilalți

– dacă ne stă în putință să-i ajutăm -,

să facem binele ca niște robi buni și credincioși,

nu ca stăpâni ce-așteaptă să le fie sărutată mâna?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Între bând (2)

  1. Cum ar fi? Dumnezeiește, zic eu…

  2. Corneliu Olan zice:

    Consider aceasta o invitație la un exercițiu practic pentru fiecare cititor. Doar atunci această întrebare și-ar găsi cel mai potrivit răspuns.

    • A.Dama zice:

      Corneliu Olan,
      Da, e un exercițiu practic. Dacă ne-am aminti măcar trei situații în care am dat o mână de ajutor, iar apoi am avut așteptări la recunoștință din partea celorlalți! Dacă ne-am propune ca de-acum înainte să ne-ațintim privirile doar la Răsplătire! Că ea nu vine nici prea devreme, nici nu întârzie.

  3. fotostefani zice:

    A. Dama draga mea, iti multumesc pentru reinscrierea in blogroll. As vrea, daca se poate, sa nu-mi apara vechiul nume. Scrie tu orice altceva. „Fotostefani”(=coroana de lumina), daca nu ai o idee mai buna 🙂 Am disparut din vechiul cuib, ca ma hartuia o persoana de mi-a scos peri albi. Am ramas cu urmari si cat ma aflu in blogosfera nu prevad sa-mi treaca. Tare mi-e frica sa nu dea iar peste mine, ma simt prea obosita pentru polemici fara rost.
    Uite ca ti-am mai facut putin gunoi. De asta ma stiu in stare…

  4. fotostefani zice:

    Haha, credeam ca o sa parasutezi la gunoi comment-ul asta. Desigur, Matura si Farasul sunt niste obiecte respectabile. Valoreaza cat jumatate de noblete. (Uite ce comentarii m-am gasit sa scriu! Off topic, ca mai totdeauna..)

  5. Rodica Botan zice:

    Nimic din ce avem nu este de fapt al nostru- totul ne-a fost dat. Sintem doar pe mosia Tatalui, si sintem manageri ai bunurilor lui…

    Am vazut multi oameni care dupa ce au ajuns sa aiba…nu le-a mai ajuns ce aveau…si nu mai puteau sa dea nimic nimanui – trista stare.

    • A.Dama zice:

      Rodica,
      Asta e o lecție care durează o viață. E un proces de revelație continuă. Dar ne e greu să vorbim despre asta. E greu să zici: „Doamne, acest serviciu nu e al meu, l-am primit de la Tine. Dacă îl pierd, Tu știi cel mai bine ce se va întâmpla cu mine.”
      Și să zicem la fel despre orice lucru sau ființă pe care le credem în posesia noastră.

  6. I.B. zice:

    „Cum pâinea se dăruie-ntruna / la toţi flămânziţii din gloată,
    Cum ea nu-şi aşteaptă cununa / şi nici, pentru jertfa-i, răsplată,
    Aşa să mă dărui, Isuse, / ca pâine pe căile-Ţi drepte
    Şi plata pe jertfele-aduse / făptura-mi nicicând să n-aştepte.

    Cum apa ţâşnind din izvoare / se dăruie-oricând, la oricine,
    Cum ea, pentru dulcea-i răcoare, / n-aşteaptă să-i facă vreun bine,
    Aşa să trăiesc pân’ la moarte! / Şi-ntreaga-mi fiinţă, predată,
    Să fie-un izvor care-mparte / iubire şi har, fără plată!

    Cum soarele-mparte lumina / la toţi, ne făcând părtinire
    Şi-n veac nu aşteaptă să vină / vreun ins ca să-i dea mulţumire,
    Aşa să-mi împart totdeauna / lumina vieţii curate!
    Dar nici o virtute, nici una, / n-aştepte spre-a fi lăudată.

    Să-ndrept, o, Isus, tuturora, / privirea întreagă spre Tine!
    Căci Tu eşti, doar Tu, Aurora / frumoasă de haruri depline.
    Din Tine Tu datu-mi-ai mie / izvoare, belşug de izvoare;
    Cuvine-se slavă doar Ţie / şi Tatălui Sfânt închinare!”
    (versuri de fr. Niculiţă Moldoveanu)

    Fie aşa vieţile noastre!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s