Turta


Un aluat sărat, copt în cuptor, aburind, numai bun să deschidă cuiva dorința de a se așeza la masă.

Voi sunteți sarea pământului, dar mergeți spre țara în care curge lapte și miere.

Să luăm atunci o turtă proaspătă, așezată pe tavă, însiropată cu lapte și miere.

Unii s-au încumetat deja să o guste. Lingurițele stau proptite pe marginea tăvii. Dar turta trebuie mutată pe mijlocul mesei, să vină cât mai mulți, să se înfrupte din toate părțile.

Doamne, oare cum e să fii început și mâncat din toate părțile?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Turta

  1. Rodica Botan zice:

    Sa fii atit de bun incit sa devii hrana altora? Numai El a putut fi asa de bun…ca toti putem lua din El…

    • A.Dama zice:

      Rodica,
      Așa e. De altă parte, ar trebui să facem ca El. Nu știu dacă avem suficientă dorință și îndemânare. Pavel zicea că e gata să fie turnat ca o jertfă de băutură. Oare noi am fi gata să mai adăugăm lingurițe pe lângă tava cu turta noastră? Mie mi se pare chinuitor să fii început din toate părțile. Și dacă asta vrea de la noi?

  2. Ești încântătoare, ca de obicei…

  3. Lora zice:

    Ce mai face A.Dama, draga mea? Greu treaba sa fii turta! Imi imaginez si eu ca de stiut…

    • A.Dama zice:

      Lora,
      Dar tu ce mai faci? Uite, acu mă gândesc că dacă blogul ar fi o turtă (una mai mică), ar trebui să nu-l mai pun pe invisible, altfel cum s-ar înfrupta din toate părțile lumii, din toate părțile blogului? 🙂

      • Lora zice:

        Na, ce sa mai fac si eu… imi plang dragostea… Pe blog. Pentru ca in familie si in biserica, nu se permit samavolnicii din astea. 🙂
        Tu nu ar trebui sa pui blogul pe invisible niciodata. E turta framantata cu ulei dintr-al vaduvei din Sarepta, ajunge cu indestulare pentru toata lumea.

        • liviuspuraci zice:

          Daca si faina-i tot de acolo, toti cei ce mananca vor ramane in viata pana se vor schimba vremurile. Vremuri de inviorare!

        • A.Dama zice:

          Lora, Lora,
          Dispari și iar te ivești cu zorii, când întunericul nu vrea să se risipească.
          Pentru poveștile mele de dragoste – cele mai și cele mai – am inventat caiete, care se vor încărțui. Vrem, nu vrem, fiecare cuvințel rostit sau scris a fost pus la păstrare, unde hoții nu sapă, nici nu fură.

          Cât despre uleiul acela, cine nu și-l dorește? Trebuie să învăț să fac plăcinte.:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s