imminence


pășim pe același lac adânc. sub luciul înghețat, înoată pești mari și mici, pești roșii și albaștri. de jur împrejur, sunt munți. suprafața lacului e brăzdată de o geometrie misterioasă. din loc în loc, se văd oameni traversând cu băgare de seamă, respectând între ei distanțe precise.

pojghița subțire de gheață suportă, pe o anumită arie, greutatea unei singure persoane. trebuie să pășești cu grijă, într-un anumit ritm, fără mișcări bruște și, mai ales, fără alunecări.

te văd cum te-apropii. îți spun că pojghița nu ne poate ține pe amândoi, deodată, în același punct. trebuie să păstrezi distanța. altfel, luciul s-ar sparge în țăndări și-am fi înghițiți fără nădejde.

îmi spui că nu mai poți, că ai obosit, că ochii ți se împăienjenesc de la reflexia luminii, îmi spui că te-ai încurcat în geometrie, că nu mai știi formulele, că nu îți iese bine calculul distanței, și, oricum, căderea e iminentă. îmi spui să te iau în brațe.

n-aș ezita nicio secundă, știi bine. îți spun că asta ne-ar ucide fără îndoială.

sub luciul înghețat, înoată pești mari și mici, pești roșii și albaștri.

nu se vede niciun chit. chit că Dumnezeu l-ar putea reinventa dinadins pentru amândoi.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la imminence

  1. Livius zice:

    Imi amintesc o poveste pe care mi-a spus-o un bun prieten din vremurile de demult, poetul crestin, Dionisie Giuchici. E o poveste pe care o port in suflet ca pe un mare secret (oricum cred ca daca nu singurul, cel mult unul dintre foarte putini), care am aflat din gura poetului ce a stat in spatele compunerii cantarii ” Am vazut adancul marii si atunci m-am ingrozit”. Era o cantare faina, pe care credinciosii o cantau cu mult foc prin anii 60, 70. Acum a iesit din repertoriul adunarilor, dar multi care trec prin situatii asemanatoare (cu cea descrisa) ar putea gasi un ajutor in intelegerea situatiei intre „moarte” si „viata”.

    • A.Dama zice:

      Livius, pe când studiam texte-texte la facultate, revenea întrebarea: oare contează evenimentul care a declanșat scrierea unui text? Răspunsul suportă nuanțe, nu poate fi tranșant. Dar sunt cel puțin două nuanțe: nu contează, fiindcă cine citește acel text face asocierea cu propriile trăiri, așa că, dacă-i spune lui ceva bine, dacă nu, tot bine; da, contează, fiindcă așa putem ajunge cu mai mare acuratețe la sensul intenționat de autor.
      Ei, ce să zic acum? Uneori mi-a trecut prin cap să scriu un volum de versuri cu „traducerea” lor la subsol. 😛
      Eu nu știu cântarea pomenită de tine, dar mă bucur că poveștile sunt vii!

    • F. B zice:

      Livius
      Eram copil cand cineva scapat de pe un pod plutitor in scufundare, mergand la o nunta datorita acordeonului a cantat cantarea aceasta la noi in biserica si nu am mai uitat-o niciodata! Rar mi-a fost dat sa vad un om laudand asa pe Domnul! Nu a mai contat mimica, imbracamintea, lacrimile, bucuria, canta omul acela cum numai un salvat de la moarte poate sa cante! Cand vom intelege asta, restul totul e o poezie!

      • Livius zice:

        Il stiu eu bine pe VICIU, doar in tinerete cantam impreuna de se mirau… fetele de noi.

        Stiu povestea. L-am intalnit si prin 90 dupa revolutie, ultima data l-am intalnit anul trecut in Atlanta.

        O rectificare neinsemnata, functie de grozavia de atunci, ei veneau de la nunta, cantau intr-un camion cu coviltir urcat pe podul plutitor, camionul a alunecat inapoi si i-a „prins pe toti ca intr-un clopot. Viciu nici in ziua de azi nu stie, si nici nu o sa afle, cum s-a „trezit” plutind pe suprafata apei sustinut de acordeonul cu care cantase numai minute inainte..

        Am reamintit putin povestea pentru cei care nu au aflat-o.

        Daca imi amintesc bine, s-au inecat opt persoane atunci.

        Cantarea se potriveste pentru cei salvati atunci, dar a fost scrisa cu alta ocazie. Multumesc oricum pentru re-amintire.

      • Livius zice:

        Cu putin efort am gasit cuvintele cantarii:

        Am vazut adancul marii Si atunci m-am ingrozit,
        C-am crezut ca-s dat uitarii Si Domnul m-a parasit.
        Refren
        Dar am zis in disperare: „ISUSE nu ma lasa,
        Doamne, mila Ta cea mare, Eu Te rog nu mi-o lua.”

        M-au lovit fara de mila Valurile dinspre mal,
        Si-am crezut ca mi-o sfarama, Barca, un puternic val.

        Si-am strigat atunci ca Iona Din fundul adancului,
        Doamne bun, intinde-ti Mana, Impotriva valului.

        Cand ziceam ca-i sfaramata, Barca, iar eu sunt pierdut,
        Vad o scandura intinsa, Al credintei mele scut.

        Cel ce-a potolit furtuna Este ISUS cel iubit,
        Inspre mine si-a-ntins Mana Si din val m-a izbavit.

        De-as putea sa scot din pieptu-mi Inima-n versuri s-o pun,
        Ca s-arat la fiecare Cat a fost Domnul de bun.

        • FB zice:

          De ce nu mi-ai zis sa-ti recit eu? Oricum mersi pt. improspatarea memoriei, de cate ori trec printr-o incercare biruitor, fredonez aceasta cantare. Sincer nu credeam ça mai aud vreodata aceasta intamplare! Nu aveam decat farimituri vagi, iar pe cantaret nu-l stiam cu numele. Sper sa fi ramas langa Domnul pana la sfarsit!

        • A.Dama zice:

          Livius,
          Mulțumesc și pentru versuri, și pentru amintiri vii! Dumnezeu să te răsplătească!

      • A.Dama zice:

        F.B., mulțumiri pentru povești adevărate!

  2. Alex zice:

    Dragă A.Dama, mi-a plăcut tare mult. Frumos mai „meşteşugeşti” cuvintele! 🙂

  3. teddy zice:

    refen: „Dar vai, ma doare rau, caci m-a ranit si m-a ranit, cel ce e fratele meu”! Cred…

  4. A.Dama … am citit in vremea adolescentei o carte din care mi-au ramas in memorie cateva randuri (nici macar titlul cartii nu-l retin… of, of…) Eroul principal isi povestea viata… ~ Am fost printre putinii supravietuitori ai naufragiului, erau doar cateva barci de salvare, eram printre putinii norocosi care avusesem norocul de a gasi un loc acolo.
    In apa… erau zeci de persoane disperate… au inceput sa se prinda de barca de salvare.
    Atunci marinarul a luat o secure si a inceput sa loveasca in incheieturile mainilor agatate de barca. Consternata am strigat la el si l-am intrebat ce face… Mi-a raspuns ca… daca o singura persoana se va mai urca in barca, aceasta se va scufunda.
    Atunci, acolo am invatat ca trebuie sa tai orice incheietura care se va agata de sufletul meu… atunci cand e prea plin… ~
    Oare… inghetat fiind si obosit… si eu incurcat in geometrie, oare trebuie sa-l port in brate pe cel a carui minte e setata pe inevitabila cadere?
    …Cate sentimente mi-au fost amputate… pentru ca au degerat… acolo in apa rece? Gheata s-a spart nu sub greutatea mea (am doar 60 kg), ci si sub a lui… a celui care a profitat …
    Pe gheata trairilor am intalnit profitori, ei pot umbla, nu si-au pierdut geometria, au ochelari fumurii…

  5. si inca ceva… in apa sunt pesti mari, mici … rosii sau albastri…
    dar… si deasupra capului sunt pasari… albe, rosii …
    …chiar daca in apa chitul e… ne-reinventat… pe cer sunt ingerul, si soarele, si albastrul…

    • A.Dama zice:

      Romeo,
      Orice ruptură se presupune că doare. Deși nu neapărat. Chestia asta cu legăturile sufletești mă străduiesc să o pun în aplicare, dar nu pot zice că sufletul a ajuns în odihnă. Aș vrea să întâlnesc măcar o ființă care să-și fi dus sufletul în odihnă și să trăiască doar în ascultare de El. Până atunci, ne mai cârpim rănile cum ne pricepem, chiar dacă iese ceva inestetic.

  6. convietuire zice:

    Nu mai rămâne nimic de făcut… decât a se păstra distanţa…
    Tulburător text, A.Dama. Dar şi izbăvitor.

  7. Elena zice:

    frumoasa impletitura de cuvinte…o sa mai vin pe aici!

    Elena de la Pegas Motorizat!

  8. Rodica Botan zice:

    Cind nu mai poti face nimic…nici pentru tine si nici pentru ceilalti care calatoresc pe aceeasi gheata, mai poti sa te rogi. Si Domnul poate!
    „Mare-i Domnul… Isus al nost!” Stiti cintarea? Mie de ieri numai asa imi vine sa cint… tot un fel de poveste cu mers pe gheata… muuuuuult… tare mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s