……………………….
……………………….
ci eu rostesc
tăcerea-Ți
sublimă
și-Ți cer
precum
pâinea
muțenia
de fiece zi
.
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
lumea adam(a)ică 
E atât de sugestivă imaginea asta pentru… tăcerile luminoase…din noi…
Oana,
Ceea ce m-a interesat aici, desi nu s-a inteles, a fost trimiterea la ce a fost inainte de inceput. S-a inceput prin Cuvant. Dumnezeu A ZIS. Si asa a fost…
Eu ceream acea mutenie a dinainte fiindului…
Multumesc pentru luminitele graite! 🙂
„și-Ți cer precum pâinea muțenia de fiece zi”
Iau si eu rugaciunea asta pentru mine.
De multa vreme ma gandesc la faptul ca toata viata am invatat si am fost invatat sa vorbesc, dar de tacut nu ne invata nimeni (cel putin in mediul evanghelic romanesc).
Meditatia si solitudinea sunt doua practici crestine aproape uitate.
Ne sperie tacerea si universul interior.
Dem,
Bine-ai revenit! Stai mai bine cu sănătatea? Cu tăcerea, e ok, dar să nu exagerezi!:) Eu aș vrea să știu rețeta tăcerii când El tace și vorbitului când El vorbește prin mine. Dacă ar fi așa, să fiu un simplu instrument, un microfon la care să ia El cuvântul, niciun cuvânt nefolositor nu mi-ar mai ieși pe buze. Doamne-ajută-ne!