De ce o minciună ne poate liniști?
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
Știe cineva?
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
lumea adam(a)ică 
De frica unei pedepse mai mari, a… adevărului ?!
Oana, tu zici ca adevărul e pedeapsă mare?… Hm.
Nu, nu adevarul e pedeapsa… ci tot ceea ce poate aduce cu el ori induce… altora.
Nu ma lua in seama… imi este mie teama de un moment al…adevarului ce va sa vina… si de aici tot comentariul.
Oana, sigur că te iau în seamă! Altfel de ce-ai mai veni aici? Mă rog să se facă voia Lui pentru acel moment.
cat timp?
teddy, până la dez-mințire?
exemple? 🙂
Ne poate linişti dacă stăm cu spatele la Adevăr. Vom aduna negură peste negură să zidim întunericul. Până ne dă Domnul cu toiagul de păstor în cap şi ne pune la locul nostru, cu spatele la umbra noastră.
Dacă stăm cu faţa la Adevăr, o minciună ne va înspăimânta. Totuşi, şi dacă ne va înspăimânta, ea ne va fi de folos. Pentru că ne va arăta unde suntem faţă unde credeam noi că suntem.
(O abordare care seamănă ca la Radio Erevan)
Întrebare: De ce o minciună ne poate linişti?
O altă formulare a întrebării dvs: De ce păcatul are gustul dulce ca şi Virtutea?
Un posibil răspuns: Ca să învăţăm să nu alegem după gust.
Aşadar, la întrebarea dvs s-ar putea spune: Ca să învăţăm să nu alegem adevărul / minciuna după linişte.
nevrednicul,
Mi-a plăcut cum ai „așezat în pagină” zidul întunericului și Adevărul. Nici chestia cu toiagul în cap nu m-ar deranja, dar să fie o acțiune în masă. Unii se mișcă doar când primesc pumni. La pălmi, nu se clintesc.
Problema asta cu minciuna e doar o amânare. Am nevoie, o vreme, de un „drog” și întind coarda cât pot, ca să mă confrunt mai încolo cu grozăvia.
Mai încolo, e corect: și adevărul, și minciuna, ne liniștesc și ne neliniștesc.
Pentru că ne lipsește exercițiul sincerității față de noi înșine?
Mihaela,
Pentru că ne deranjează prea tare adevărul?
Dacă e să răspund din experiența mea, aș spune că da. Uneori mi-e tare greu să privesc în față propriile-mi motivații. Iar dacă apare cineva și-mi laudă faptele, există tendința să mă las păcălită (cu foarte multă plăcere) de această minciună și să „uit” în mod voluntar adevăratele motivații.
Mihaela, te-am citit cum m-aș vedea în oglindă.
Fiecare poate să spună câte o „variantă” a răspunsului.
Doar ni se pare că ne linişteşte, Este o linişte aparentă, o lipsă de curaj în asumarea adevărului care poate să neliniştească. Aşa că preferăm „liniştea mincinoasă”….Şi totuşi, de ce oare?
Alex,
O variantă sau o experiență trăită…
Dacă te confrunți cu adevărul, trebuie să acționezi. În aparenta liniștire, poți să te-așterni somnului. Cu vise sau fără.
Trezirea poate să vină sau nu.
Oricine vede imaginea, se gândește că e o fiară. Dar dacă ar vedea că e, în fond, o blondă irezistibilă, iar chipul acesta îl poartă nevăzut, cum ar fi?
pentru ca mintea ta accepta minciunile
Valeria, mi se mai întâmplă.
Ție?
Nu ne linisteste…ci doar prelungeste sau amina deznodamintul.
Rodica, temporar, ești ok. Nu-ți mai fug gândurile tot într-acolo. Până realizezi că a fost încă o minciună. De-aia întrebam dacă merită acea liniște fragilă?
Daca minciuna are picioare scurte, linistea va avea picioare scurte! Cei cu picioare scurte au centrul de greutate jos! Centru de greutate jos inseamna… echilibru!!!
Teddy, oare te-am urmărit bine? E sănătos să aibă liniștea picioare scurte, că atunci ești în echilibru?
…aparent, doar aparent! Minciuna=pacaleala, crunta pacaleala.
Teddy,
Avem voie să-l păcălim pe Satana?
…nici n-as sta cu el de vorba!!!
Teddy,
Isus a stat. Nu vrei ca El?
O minciună ”ne linisteste” pentru simplu motiv că ne place să tinem ”lucruri”, o vreme, doar pentru noi. Ascundem in noi nu doar de teama pedepsei, ci pentru că vrem să avem ”controlul absolut” asupra unor lucruri, sentimente, fapte… – fie și pentru o vreme.
Nu cred că există ființă omenească care să nu fi mințit.