ploaie târzie


„O, Doamne, cum mă porţi în văzduh, spre lumină!…

Vrei să-mi arăţi ceva acolo, pe pământ? Da, îmi cunosc ţara, în formă de inimă rotundă, muşcată din toate părţile. Îmi cunosc țara, în formă de pește plinuț, cu înotătoare și aripi neobosite, care străbat mari distanțe. Iată-i şi pe ai mei, ba chiar şi chiriaşii, strânşi unul lângă altul, toate milioanele, kilogramele şi culorile, toate lacrimile şi portofelele, toate pântecele şi mâinile întinse, toţi bunicii, părinţii, nepoţii şi orfanii, toate văduvele, toţi bolnavii şi singuraticii ţării. Nu avem struţi şi şacali, cămile sau crocodili, şi nici lei din cei vechi nu avem. Doar arici, lăcuste, şoareci şi animale de povară, fără povară, dar împovărate de vina foamei fără de muncă.

Avem ruine, dar nu de cetăţi, avem spini şi mărăcini, dar nu ne supără cu nimic, nici chiar când ne ascund ruinele. Şi nu înţeleg, Doamne, de ce e aşa de întuneric?… Aproape că nici nu ne mai vedem unii. Pe alţii. De sub alţii. Din coasta altora. Nu ne mai auzim pentru că ne luăm unii altora beregata, aşa, pe întuneric, pe pipăite, hotărâţi să închidem gurile altora înainte să ne reducă ei la tăcere. Tăcere în întuneric… tăiată la răstimpuri de țipăt de păsări de pradă.

Şi totuşi, Doamne, nu e chiar beznă aici. Se vede că stăm cu toţii, ca sub o pâlnie întoarsă, într-un coş de furnal care urcă spre cer. Oh, ştii că nu-mi plac furnalele!… Iar sus de tot, peste gâtul îngust prin care ne laşi să bănuim lumina, sunt zăbrele! Poate pentru că şi lumina ne bănuiește pe noi… Dar e sus, e mult prea sus! Păcat de gratiile alea din care puteai face toiege! Aşa de sus nu putem zbura! Şi nici nu ne putem sui unii pe spatele altora, nu e drept! Şi acum, ca să nu murim întunecaţi, din buricul luminos al întunericului, plouă peste noi! E târziu, dar plouă! Cum vrei să ne ajungă viaţa pe toţi, Doamne, dacă plouă peste ţară printr-o pâlnie întoarsă? Iar noi tăcem şi în gânduri, în întuneric. Milioane de singuri tăcuţi în întuneric.

O, Doamne, cum ai să mă porţi în văzduh, spre lumină?!…

Mi-e sete. Tu, care poţi face mărăcinii să se roage pentru secetă, fă-ne şi pe noi să tăcem în rugăciune!”

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De cină (şi) de taină și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la ploaie târzie

  1. A.Dama zice:

    La textul de mai sus, nescris de mine, dar simțit până în vârful pâlniei inverse, țin foarte mult, fiindcă e cu totul special. E și important, pe deasupra. Cine intră în atmosfera lui, cine se pătrunde de întunericul dens, de ruine, mărăcini și neiubire strigă din toate cuvintele și din toate tăcerile după lumină și nouă zidire. Și mai ales după Dragoste în dragoste. Cine se prinde cât de lung e traseul dintre gândurile noastre laolaltă, pe pământul românesc, și gândurile Lui se leapădă de indiferență.

    Că printr-o pâlnie întoarsă, doar câțiva stropi de ploaie vor pătrunde, printr-o infimă deschizătură, spre poporul român. Dacă ne înălțăm până la lumină, am putea să nu o dăm mai departe? Să o ținem sub obrocul nostru, cât să ne încălzim singuri?
    Dacă nu întoarce El pâlnia, suntem cei mai nefericiți oameni de pe pământ!

    Ochiul a văzut, iar gura s-a făcut Cuvânt. Binecuvântat să fie Cel ce-a întocmit ochii și gura!

  2. „Păcat de gratiile alea din care puteai face toiege!”
    Profund…foarte profund…m-a cuprins un fior ciudat…

  3. Livius zice:

    Cand am citit aceasta descriere a existentei unui popor, gandul mi s-a dus la alte descrieri asemanatoare scrise pe paginile Scripturii. Un popor incapatanat, neascultator, pornit numai la rau, idolatru, si cate alte lucruri mai putem adauga, si un Dumnezeu suferind, strigandu-i inapoi, plin de indurare, iertator, hotarat sa-i copleseasca cu dragostea Lui, dar…
    Nu am sa reproduc aici, dar cei interesati gasiti in Cuvantul Scripturii Ps. 81:8-16, apoi Isaia 48:17-21, sfatul pe care Dumnezeu, ca un Tata iubitor, il striga. Este cineva cu urechea deschisa, cu inima aplecata spre ascultare si cu dorinta sa implineasca voia Lui? Sigur sunt, dar multimea continua sa stea sub palnie. Daca-i cu gura in jos, capatam extrem de putin, daca-i cu gura in sus, capatam mult, dar prea mult dintr-o data si ne striveste suvoiul.
    Zaharia 10:1, „Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara! Domnul scoate fulgerile, si va trimite o ploaie imbelsugata, pentru toata verdeata de pe camp. Este inceputul, dar Domnul promite si PLOAIA TARZIE, Ioel 2: 23 „Si voi, copii ai Sionului, bucurati-va si veseliti-va in Domnul, Dumnezeul vostru, caci El va va da ploaie la vreme, va va trimite ploaie timpurie si tarzie, ca odinioara”. Ne limitam doar la a cere ploaie timpurie, de primavara? Sufletele vor tanji, ca plantele vara in arsita, dupa ploaia tarzie, ploaia „de la legat”, cum spun gospodarii intelepti.
    Imi suna asa de tare in inima strigatul apostolului Pavel: ” O! galateni nechibzuiti…”

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Ești printre cei la care-a ajuns mesajul, chiar dacă s-a folosit masiv simbolul.
      Nu mă pot împiedica să rescriu ultima exclamație: O, români nechibzuiți!

  4. Chestia asta pe care ai pus-o tu în pagină e bine s-o gîndeşti, dar nu să o şi simţi. Să te găseşti singur într-o larmă cernită, cu inflexiuni de apocalipsă, extrem de la modă, de altfel, este poarta deschisă spre angoasă, spre depresie. Ca să nu fii singur pe net, trebuie să fii martir pentru Cristos în viaţa reală.

    • A.Dama zice:

      Răsvane,
      Dacă se dă în depresie, nu-i atât de rău, numai să nu țină mult. Să ducă la strigăt, oricâte pustiuri s-ar mai așterne.
      Oare martirii pomeniți de tine s-ar mai da pe derdelușul netului? E o întrebare, nu interogație retorică.

      • Ştiu că nu e retorică, dar nu-ţi pot răspunde la ea. Cred că s-ar folosi de el, de ce nu? dacă ar putea, dar de obicei în zonele cele mai dure ale planetei netul sau nu există, sau este cenzurat. Vezi cazul Chinei. Creştinii de acolo l-au folosit, cu toate riscurile. Vocea Martirilor este prezentă pe net, iar Richard Wurmbrand a considerat ca foarte important să ştim unii de alţii, să comunicăm cu cei din zonele fierbinţi ale păcatului.
        Cel sau cea-eu cred că e o ea- care a scris textul dat de tine a ales o perspectivă aeriană- de sus, adică, a peisajului ţării sale şi nu neapărat România. Eu cred că toate ţările suferă de aceeaşi boală.

        • A.Dama zice:

          Răsvane, eu știu că RW a trecut peste multe bariere teologice peste care n-ar trece atâția azi. Dacă lucrarea Străjerii ar avea un impact în China, câți s-ar ruga pentru ei? După cum nu se roagă nimeni pentru misiunile bisericilor tradiționale din multe părți ale lumii. Wurmbrand a servit toate felurile – și desertul – la masa zdrobirii și iubirii. Cum l-ar fi putut întoarce din iubirea de Cristos un regim sau o mișcare? Știu despre o femeie care s-a întors la Dumnezeu după o discuție cu RW într-un parc, pe o bancă. Aș vrea să-mi dea voie să-i spun povestea… Ne-ar provoca pe fiecare să cântărim dacă oamenii se întâlnesc cu Cristosul din noi sau doar cu carapacea noastră veșnic apretată și parfumată.
          Despre cine a scris textul, pot să-ți spun că l-a scris de jos, din întuneric, cu credința că s-ar putea înălța până la ochiul Luminii. Dacă va voi El. Aș vrea să fiu o ea, care să scrie despre tăiatul beregatei, dar nu mă potrivesc stilistic. Mai degrabă se potrivește un el. Oricum ar fi, să zicem că nu e loc nici de bărbat, nici de femeie. Nici de superioritate, fiindcă cine s-ar putea lăuda cu ceva?
          „Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale”.
          Pornind de la România, s-ar putea să se potrivească și alte țări în peisaj. Sunt de acord. Dar e musai să pornim de la noi. 🙂

  5. cella zice:

    A.Dama,
    Mi s-a facut pielea ca de gaina citind articolul … si „Mi-e sete! …”

    • A.Dama zice:

      Cella,
      Sigur era pe-acolo Cineva, dacă s-a simțit… Cuvintele prin ele însele omoară, dar când sunt întreținute ca o flacără de Cine trebuie, strigă după apă, fără să stingă flacăra! 🙂

  6. Nainas zice:

    Furnalul, ma duce cu gandul la turnul Babel… numai ca acolo, macar temporar, firea, pe caramizi, cu propte sau schele, unii pe spatele altora, mai putea ajunge la iluzia inaltimii, „un nume” recunoscut. Superba imaginea cu palnia (metalica) si inalta pe deasupra, care taie orice sansa romanilor de a urca, si-mi pare bine… Doar duhul poate sa se inalte sa prinda stropii ploii tarzii… Naste-ne din nou Doamne, in matrita de inima rotunda muscata!

    • A.Dama zice:

      Nainas, bine-ai venit!
      Uite că nu m-am gândit la Babel, dar ce bine că sunt mai mulți într-o simțire, că așa completăm tabloul și ni se luminează priceperea! Ceea ce mi se pare izbitor în această paralelă cu Babelul este faptul că acolo, prin voința omului – și prin mijloacele pe care el le avea -, s-a căutat înălțarea… și era făcută pe exterior. Pe când, în această pâlnie metalică, se urcă prin interior, numai dacă Altcineva propulsează… Și omul trebuie doar să accepte să fie folosit, să fie ridicat, fără să facă el altceva mai mult decât ruga.
      La ultima ta propoziție, trebuie să zic Amin!

  7. mitica zice:

    „Se vede că stăm cu toţii, ca sub o pâlnie întoarsă, într-un coş de furnal care urcă spre cer.”

    …ma gandesc la un anumit fel coş.
    Sunt acele cosuri lungi pentru fum si sunt un alt tip de cosuri – acelea de la centralele termo-electrice pentru racirea apei. Ele au forma unui trunchi de con.
    Faptul ca un astfel de cos impiedica sa patrunda Lumina imi aduce aminte de un text din Isaia.
    Expresia „un zid de despartire” – Isaia 59
    Noi -natiunea din care facem parte, am inaltat acest zid ca si cei de pe vremea lui Isaia.
    nelegiurile si pacatele.
    v. 9-10 „…Aşteptăm lumina, şi iată întunerecul, lucirea, şi umblăm în negură!
    Bîjbîim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua-n amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi sîntem ca nişte morţi.”
    v. 15-16.
    „Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jăfuit. Domnul vede, cu privirea mînioasă, că nu mai este nicio neprihănire.
    El vede că nu este nici un om, şi Se miră că nimeni nu mijloceşte.”
    ….
    Domnul se mira la fel ca atunci ca
    – asa putini traiesc in neprihanire si
    asa putini sunt „mijlocitorii” pe aceste meleaguri.

    • A.Dama zice:

      Mitică, cred că e inspirată și corectă asocierea cu zidul de despărțire. Și e încurajator că ni s-a lăsat o mică portiță, oricât de greu ni s-ar părea să ajungem la ea. Dumnezeu mai ține Ochiul deschis peste noi, ceea ce ne umple inima de laudă și de smerenie.
      Dacă am murit, și am înviat, bine-ar fi să fim și sănătoși!
      Pe cei sănătoși, îi poate trimite la mari distanțe.
      Să ne-ajute să fim buni de trimis!

  8. romeo hajdatan zice:

    BABEL
    La inceput … caramizi arse.
    Apoi o cetate …
    Un turn …
    Un nume …
    Tarana se chinuia sa atinga Cerul!
    Divinul, uimit de visul omului de a deveni dumnezeu, a suflat …
    Visul s-a destramat. Turnul a incetat sa urce spre cer!
    Omul si-a luat bucatica de vis, caramida, numele si a plecat departe. Spre sud. Spre nord.
    Eu? Am plecat cu familia spre vest. In traista aveam prastia, visul, caramida si speranta.
    In prima noapte din calatorie, in timp ce toti dormeau, am iesit din cort si am ingropat caramida, numele si visul de a atinge cerul. Am ramas doar cu prastia si speranta.
    Am atipit…
    Am visat ca Cerul a coborat la mine.
    Acum am in traista prastia, speranta… si noul vis!

    • A.Dama zice:

      Romeo,
      Uite, mă bucur că te-ai hotărât să lași la vedere o jumătate de pagină de jurnal! Să ți se-nnoiască mereu visurile, dacă asta e condiția înaintării!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s