Iriși


.

Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii. (Mt 7, 12)

.

.

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. (1 Cor 2, 9)

.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De ochi(t) și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Iriși

  1. Alex zice:

    Foarte frumos, A.Dama!

  2. Rodica Botan zice:

    Ma straduiesc a.dama… dar ei intirzie… 🙂

    Glumesc eu … dar … abia acum si aici mi-a sarit in ochi ca asta ar implini Legea… Treaba serioasa… Cum procedez eu de pilda? De cele mai multe ori cum ma indeamna firea – si firea asta n-are apucaturi bune. De aia trebuie omorita… cu pietre daca e nevoie- chiar de alea de aducere aminte…

    • A.Dama zice:

      Rodica, mereu e o nepotrivire de timp, nu-i așa? Așteptările astea, cum ne macină ele în mojar! 🙂

      Tu ești pe calea bună, dacă te gândești la ce anume te împinge să acționezi. Ar trebui să facem ce NU ne trece prin cap. Ce ne trece prin cap sunt șanse să fie de la noi.

  3. A căzut un „străjer”… Să îl compătimim, sau să îl condamnăm?! http://radoinicolae.blogspot.com/

    • Agnusstick zice:

      Un comentariu bine ţintit! În iris pentru iris.

      • A.Dama zice:

        Dacă s-ar prinde…

        Totuși, a fost ciudată legea cu exigența mutilărilor. Cam toți ar fi trebuit să fie ciungi, orbi, fără dinți…

      • Livius zice:

        Agnusstick! Nu are miez. Ma refer la cel ce spune ca este autorul (desi nu cred ca el a scris). Batjocoreste o intreaga comunitate. Daca Domnul are doar cativa „micuti” acolo, ma intreb, ne bucuram sau ne intristam impreuna cu autorul? Eu, iti spun sincer, m-am intristat, dar nu pentru ei, ci pentru el, pentru autor.
        Cand avem atata Scriptura la indemana, si ne comportam asa cum se vede, sincer ma intristez, pentru ca mor atatia langa noi fara cunostinta, dar noi ne cheltuim energiile sa ne dovedim unii altora ca avem dreptate.
        Eu renunt la dreptul de a avea dreptate!

        • Agnusstick zice:

          Povestea e chiar mai complicată, Livius, nu e vorba numai de dreptate, ci şi de iertare, şi mai ales de trista erodare a binelui. Ca şi în cazul lui David, veninul infinitezimal, dar zilnic al omenescului, scăpat din vedere în tihna odihnei de după luptă, poate face ca oamenii lui Dumnezeu să ajungă doar oameni.

  4. Liliana Corbu zice:

    Multumesc mult că mi-ai reamintit versetul acesta !

  5. Pingback: Culori « Pe cont propriu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s