requiem de mai


Îi mulțumesc lui Marius că ne-a reapropiat de Ionatan. Pe 20 mai, ar fi fost aniversarea lui, dacă nu și-ar fi luat eternitatea în spinare. Sau ca butonieră.

Știți site-urile acelea care te anunță zilele prietenilor?… Am primit două mesaje: Wish Ionatan Pirosca a Happy Birthday! Ehei!, vorba lui Cătă. De unde să știe motoarele internautice că Ionatan are toate zilele și câteva pe deasupra?

Îmi amintesc o întâmplare cu Ionatan. Era la Băile Felix, la tratament. La un moment dat, împreună cu Camix, l-am luat pe Ionatan de la hotel, ca să facem o plimbare prin stațiune, pe la bazinele cu nuferi. Când să parcăm, nu se întrezărea niciun loc liber. Am trecut pe lângă locurile rezervate oamenilor cu handicap. În sfârșit, am găsit un loc de parcare. Ionatan m-a întrebat de ce n-am parcat unde era semnul H. I-am spus că n-am voie. Ionatan mi-a zis: Ba da! Dacă ești cu mine, ai voie. Evident că, pentru noi, el era Poetul. Nu avea altă descriere…

În loc de cuvinte multe, în loc de requiem, vă readuc în prezent două intervenții de-ale lui Ionatan în comentarii. Ele n-au apucat să (se) facă volum, de aceea sunt aburinde, ca tarta cu mere scoasă din cuptor.

O replică la (D)efectele BLOGalizării:

Da… Singura adevarata
Scofală, după expertize,
E că te-nvaţă-n corul ăsta
Să faci superbe blogalize.

Să iei la rând străine game
Şi chiar dacă nu ştii înotul
Să tragi cu wordpessu’ la rame
Ca la idee… idiotul.

Și o replică la Dalb:

prodalb

când floarea-l închide pe greier în ea
dalie de-i ori agavă lungire
prietenul singur în iubire venea
şi se rătăcea în iubire

poţi să-ţi arunci aripi câte cuprind
păsări negre şi roşii şi rare
într-o aceeaşi schimbare la faţă se prind
zborurile din fiecare

abia la final răscolirea veni
şi de azi şi de ieri şi de viaţă
şi ce bine-nţeles e minunea de-aci:
muntele din schimbarea la faţă.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la requiem de mai

  1. Bibliotecaru zice:

    Astăzi am aflat că un coleg de comentarii bloggeristice a murit undeva prin aprilie… După cam cinci ani de blogging, numărul cunoscuţilor pe net, în loc să crească, începe să scadă. Mi-am adus aminte de vechiul cântec… N-a şti nimeni că m-am dus, numai m-or vedea că nu-s…
    Şi d’aia zic:
    Mâine, poimâine m-oi duce grăpiş şi eu;
    Şi nimeni nu m-o afla în groapa de debleu.
    Doar vor călca pe mine grăbiţi spre ăl tărâm
    Plin de oase albite turnate-n caldarâm.

  2. Nu ştiu…, te-aş întreba o grămadă de lucruri despre plimbarea aia, dar nu mi se pare potrivit. E încă prea departe şi încă prea curînd…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s