De pe drumuri


Lungu-i drumul Clujului,
Dar mai lung al dorului

Am dat peste un youtube care cuprinde în zece minute amintirile a mii de ore petrecute pe acest traseu, când cu mașini de ocazie, când cu părinții și frații, când cu prietenii, când cu iubirile vieții mele, când la volan.

Aveam un refren: „Clujule, Clujule, mi-ai mâncat zilele!” Și am zeci de pagini de jurnal despre obsesia drumului. Uneori chin, alteori înălțare. Proximitatea morții, de atâtea ori! Uneori zăpadă și gheață, alteori ceață, că țineam geamurile deschise și ne uitam la drum pe geam, nu prin parbriz. Alteori soare orbitor și explozii de culori, ca și cum Dumnezeu S-ar fi jucat cu frunzele și florile, cu apele curgătoare și cu norii.

*

Refuz participarea la taina acestui drum. Singurătatea ființei e mai dură când, de jur-împrejur, vezi chipuri, chipuri. O letargie intensă urcă dinspre picioare și mi se îneacă-n gât. Anticameră a morții. E 13, și s-a întâmplat accidentul.

**

Ca-ntotdeauna, pe drumuri. Sunt obosită și îl citesc pe Proust. Proust e obositor. Proust e destrăbălat. Un realism care nu ocolește minusurile. Poate chiar naturalism. Domnișoara Vinteuil și prietena. Sila produsă nu e cea sartriană. Cât de primitivi și handicapați putem fi la o adică! Complexul lui Oedip, vechi de când lumea. Firea e fire. Ce lung e drumul de-astă dată!

***

Drumuri, drumuri. Caut o lumină călăuzitoare, căci întunericul putrezește în oase și căderea nu mai poate fi cântărită. Moment de minus. Împins spre tragic. Nu spre negare. Evidența e prea evidentă pentru a flirta cu negația. Îmbrățișare nepermisă. Demonism. Jean-Michel Jarre versus Adrian Leverkühn. Concilierea antinomiilor. Primitivism și modernitate. Strigăt. Râs arhaic și anarhic, alături de rigurozitatea matematică a construcției. Mai mult decât Leverkühn. Computerizarea. Să fie asta limita extremă? Dacă mai urmează o mică gaură, plină de inteligență și de moarte. Doamne, mântuiește-mă!

****

Drumul mă reprezintă, e o matrice stilistică ființială. De aceea îl iubesc. Sub orice formă: linéaire, sinueux, ascendant, descendant, spirale, éternel retour… E condiția umană: „étrangers et voyageurs sur la terre” (1 Pierre 2, 11). Drumul e materie și abstracție simultan și succesiv. Drumul e pipăibil, e purtabil. Poți să-l iei cu tine: sărutul pământului, înghițirea tărânii. Eu sunt Calea. Înghite-Mă!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la De pe drumuri

  1. mihaela zice:

    A.Dama ce surpriză plăcută 🙂 Am încercat să dau imaginile mai încet să văd mai bine blocurile de pe Calea Florești, podul spre Grigorescu…. amintiri de pe când eram pe acasă…

  2. Liliana Corbu zice:

    Ce fain ar fi sa se poata merge atat de repede 🙂 in realitate.

  3. Alex zice:

    Ce frumoase gânduri, A.Dama! Drumul ca expresie a condiţiei umane. Şi eu mă recunosc ca un mare „amator” de drumuri. De „drumeţit” pe cărările vieţii…
    Iar „drumul virtual”, în mare viteză, mi-a plăcut tare mult. Mai ales pentru că a fost pentru prima dată pe această rută!
    Numai bine! 🙂

    • A.Dama zice:

      Ehei, Alex! ce-ar fi să parcurgi și în realitate traseul? Acum ai toate indicatoarele pre-scrise! Dar să nu iei cu tine mușuroiul de furnici! 🙂

  4. sam zice:

    Deci Oradea există, nu e o locație virtuală pentru blogări de succes.

    • A.Dama zice:

      Sam, încearcă pe pielea ta dacă Oradea e sau nu e! 🙂
      Aici e vreme bună și, din când în când, dai și peste oameni buni.
      Cât despre succes, îl las acolo unde e.
      🙂

    • Agnusstick zice:

      În lumina lucrărilor recongrealesului, nu mai sunt chiar aşa sigur că există mai mult de doi, maxim trei blogări fizico-chimici palpabili experimental în Oradea: Marius Cruceru, Alin Cristea, plus eventual Teofil Stanciu. Laturile lor feminine, deşi atracţioase, tind să se lase subjugate de paternalism. Virtualizarea asta e probabil doar o formă de a menţine sub control duhurile de care sunt temporar locuiţi.

      • A.Dama zice:

        Agnusstick, când s-au deschis băierile ironiei, erai pe-acolo cu rezervorul de 100.000 L, pe când alții stăteau cu ceșcuța de cafea? 🙂
        Ei, ei, cum ar fi să dai pe la Nagyvárad și să prezinți datele după cercetarea pe teren? 🙂
        Oftez din băierile inimii…

  5. AlexB zice:

    oooo, Oradea-Cluj e drum fain. 🙂

    Si eu am facut doua videouri de genul acela:

    http://www.alexb.me/2011/02/40-cu-27/

    http://www.alexb.me/2011/02/oras-cu-un-pic-de-alb/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s