răsCitire


Prezența pe blog mi-a fost mereu „ciuruită” de spectrul dispariției. Nu vreau să discut motivele, nu vreau sfaturi. Am socotit mereu că, dacă am decis să-mi fac blog, pot să decid și să-l desfac.

Mi-am amintit că am avut articole pe care le-am scris fiindcă așa mi s-a năzărit, fiindcă aveam câte-o obsesie și o puteam materializa în cuvinte (poate aș fi scăpat de ea ulterior). Am scris fiindcă găseam lucruri inedite, care deveneau și mai interesante dacă le dădeam mai departe.

Însă au fost și articole pe care le-am scris pentru că am fost trezită noaptea din somn și forțată să le scriu. Astfel de articole, deși sunt puține, le socotesc un motiv pentru ca blogul acesta să fi existat.

Nu pot face un inventar acum, nu intenționez să fac vreunul în viitor, însă readuc în atenție un articol pe care-l socotesc printre primele cinci în ordinea preferințelor mele (din 645 câte am în prezent).

Mai întâi, vă spun de ce-mi place textul. Apoi vi-l arăt. Îmi place, fiindcă a fost, într-un fel, „dictat”. Îmi place, fiindcă e un fel de sinteză între real și virtual, între ireal și virtual, între văzut, dat, măsurat, rațional și… nevăzut, inexprimabil, mistic. Îmi place, fiindcă e un fel de triptic… Pentru că nu are și are, în același timp, o soluție. Când artistul iese din scenă, cântecul nu s-a terminat, el vibrează în inimile spectatorilor care cheamă cântecul înapoi.

Îmi place, fiindcă poți privi cel puțin din față și din spate spre aproape orice, uneori inconștient că, plasându-te deasupra, ai putea vedea simultan fața și reversul.

Mă gândesc, ca orice om simplu, că toți avem momente în care suntem prea ocupați cu ale noastre, uitând să adunăm cu El… Deci risipind. Așa că, pentru a „mântui” risipa de-aici, aș putea să vă „scot în ochi” acest text, al cărui Sens încă nu l-am epuizat…

E un exercițiu care continuă mistic. Nu cred că există vreun creștin autentic, care să nu trăiască experiența mistică. Oricât s-ar împotrivi terminologiei, vorbind despre acel moment în care Dumnezeu l-a prins de mână (de-o toartă, ca să fim ionatanieni), fiecare sesizează o „impotență” a limbajului de a reda cu exactitate trăirea, suplinită de ei în sine. Puneți în loc de punctele de suspensie termenul pe care-l găsiți potrivit.

Așadar, articolul pe care îl „traduceam” mai sus cu stângăcie, îl găsiți aici.

Încă mi-e greu să înțeleg de ce noi ieșim din scenă, când Dumnezeu nu părăsește scena… fiindcă așa e natura Lui. Încă mi-e greu să înțeleg că, pentru noi, contează aplauzele… iar El S-a mulțumit cu oțet și fiere, scuipături și piroane, continuând să rostească binecuvântări. Poate tocmai fiindcă de la înălțimea Crucii se văd ambele fețe. Și știi că moartea ta atârnă greu.

Încă mi-e greu să înțeleg de fiecare dată dacă al meu cântec e cu fața către El sau cu spatele, și cu fața către public… asezonat cu toate așteptările mărunte și înțepătoare ca țepii ariciului.

Încă mi-e greu să înțeleg tensiunea acelui moment de mijloc, tensiunea suspendării, în care privești în față și nu vezi pe nimeni, dar așteptarea continuă să te ațâțe în fiecare celulă și să traverseze în rafale fiecare por al făpturii…

Poate ar fi interesant dacă ne-am imagina cum ar fi un papion, care să aiba partea din stânga dintr-un material urât, ciuruit și murdar, unsuros, iar partea din dreapta de un alb satinat, strălucitor… Iar între ele două, să se afle calea îngustă

Știți voi, ca în imaginile cu before / after.

Cum a fost înainte de Cruce, și cum după? Cum a fost când eram cu spatele la Dumnezeu, și când ne-am întors cu fața către El? Ce fel de viori răsună apoi printre viorele?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De blog(oslovit). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la răsCitire

  1. A.Dama zice:

    Aceasta postare este un fel de urare pascala din parte-mi.
    Sa ne intalnim cu totii in Cantecul Lui, dupa ce ne-am spalat hainele in Sange si au devenit albe, stralucitoare, ca partea dreapta a papionului, despre care va spuneam!

  2. Livius zice:

    Violonistul Tau dupa ce a trecut linia pragului este „afara”, in intuneric, in primejdie, departe de prietenii si admiratorii care aplauda, dar departe si de beneficiul „interiorului”. Te rog citeste si mediteaza 1 Ioan 1:6, apoi 7. Este singurul loc din Sfanta Scriptura unde ni se arata beneficiul de a sta „inauntru,” unii in prezenta celorlalti.
    Sangele Lui ne spala, dar nu oricum, ci numai cum ne cere El, pentru ca nu-i de natura omeneasca. Si as vrea sa intalnesc pe unul macar, care este suficient de curat si nu are nevoie sa mai fie curatit. Cat despre cei ce iasa afara…?!

    • A.Dama zice:

      Livius,
      Încerc să merg pe direcția propusă de tine. E ok, dacă scoatem violonistul din scenă și ne punem pe noi înșine.
      Nu pot trece peste tradiționala percepție a artistului ca ființă intermediară între realitate și transrealitate. (D)efect de educație!
      Cei ce ies afară nu mai aud glasul Păstorului. Și numai Păstorul cel Bun îi lasă în adunare pe cei sănătoși și în siguranță, ca să îi recupereze pe outsideri. 🙂

  3. convietuire zice:

    „Încă mi-e greu să înțeleg că, pentru noi, contează aplauzele… iar El S-a mulțumit cu oțet și fiere, scuipături și piroane, continuând să rostească binecuvântări” – poate fragmentul cel mai izbitor ochiului şi inimii…

    Luminată să fii, A.Dama!
    Cu mult drag.

  4. Liliana Corbu zice:

    Hristos a Înviat !
    Lumina învierii Lui fie peste casa voastră mereu!

  5. Agnusstick zice:

    În orice trecere peste prag este un risc, fie că pleci la război, fie că te întorci acasă. Dar valoarea trecerii este mai mare decât a rămânerii într-una din părţi. Pentru că poate fi vorba de o trimitere, şi trebuie să întorci spatele Casei. Sau ai obosit de atâtea victorii şi înfrângeri şi speri să găseşti acasă pe Cel pentru care ai ieşit, deşi poate nu ai fi vrut să ieşi de lângă El vreodată. Sau poate El te lasă de-o parte a pragului şi se face nevăzut cu tot cu casă, iar tu treci supărat(ă) dincolo ca să te scuturi de amintiri, neştiind dacă El nu te aşteaptă dincolo, lângă un alt foc. Sau poate că numai trecând poţi risipi destul ca să te poţi întoarce altfel decât cei rămaşi. Cel ce păzeşte şi binecuvântează intrările şi ieşirile ne ajunge oricum, indiferent de paralelismul frunţilor noastre, inevitabil pluridirecţionale până când se aşterne Pacea quirinală. Indiferent de ceea ce ne pândeşte încă la uşă, pentru a se ţine după noi dincolo de prag.

    • A.Dama zice:

      Agnusstick,
      Cât de ușor se pendulează între trecerea-trimitere și trecerea-fugă!
      Mi-e greu să adaug ceva la variantele propuse de tine.
      M-aș liniști dacă El ar fi cu mine în orice (pe-)trecere, indiferent dacă e trimitere sau fugă.
      Dar apropo de risipire, de ce se termină pilda fiului risipitor după ce acesta se întoarce acasă? De ce nu ni se spune ce se întâmplă după ce fuge a doua și a treia oară, după ce se reîmparte averea?…

      Poate vreau să rămân pe prag. Să țin ușa deschisă, fără a mai călca într-o parte sau alta. Și să fie sărbătoare…

  6. Alexandru zice:

    Lumina Sfintei Învieri să ne umple tuturor sufletele de pace şi binecuvântare!

  7. cella zice:

    Primesti cu … „uratu`”?
    Christos a inviat!

  8. calin zice:

    suntem invatati de Duhul Sfant cum sa tinem arcusul, cum sa tinem barbia, cum sa tinem degetele, sa cantam la vioara, numita Hristos, avand ca dirijor pe Dumnezeu.

  9. LeeDee P. zice:

    La trecerea pragului, El a fost singur… La trecerea pragului, eu am fost purtată pe aripi de îngeri ( cu scripcă sau nu 😉 ) și năpădită de dragostea-I care sparge orice contur și depășește orice perspective…

    Hristos a înviat!

  10. Pingback: Friday Links (18): “Fără de sfârșit” « LA +ILM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s