Porți


Ce frumoase sunt porțile tale, când pe ele intră Cel mai Frumos dintre Oameni!

Binecuvântați porțile Ierusalimului!

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Porți

  1. sami zice:

    ce contrast intre imaginea portii pe care a intrat Isus atunci, si cum arata acum, inchisa si cu cimitirul asta in fata, dar asteptam sa se implineasca vremea!

  2. A.Dama zice:

    Sami,
    Am simțit zilele astea că trebuie să mă rog pentru porțile Ierusalimului. De-aia am lăsat provocarea pe blog. Poate mai sunt și alții care vor să o facă!

    Deși ne socotim, cei mai mulți dintre noi, cu tichetul pentru Rai în mână, cum am putea să uităm Ierusalimul? Cum am putea să nu-l binecuvântăm?

  3. …”nu va ramane piatra pe piatra”…

  4. Bibliotecaru zice:

    @ sami
    Aduceţi o observaţie importantă, zic eu.
    Aici este un „clenci” pe care încerc să vi-l prezint în câteva cuvinte…

    Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
    Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
    Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.
    Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.
    (Luca 19, 441-44)

    Acolo, pe Muntele Măslinilor, de ziua Paştelui, Isus era cuprins de tristeţea cunoaşterii viitorului cetăţii sfinte. Motivul căderii cetăţii Ierusalim este simplu… Dumnezeu a părăsit acest oraş. Templul refăcut nu a mai primit slava lui Dumnezeu, nu a mai existat nici lumina, nici cuvântul Domnului…

    Hagai 2:3
    Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?

    Ezra 3:12-13
    Dar mulţi din preoţi şi leviţi şi din capii de familii mai în vârstă, care văzuseră Casa dintâi, plângeau tare, când se puneau sub ochii lor temeliile Casei acesteia. Mulţi alţii îşi arătau bucuria prin strigăte, aşa încât nu se putea deosebi glasul strigătelor de bucurie de glasul plânsetelor poporului; căci poporul scotea mari strigăte, al căror sunet se auzea de departe.

    Cel de al doilea templul nu era la fel de măreţ ca primul, nu avea dovezi de sfinţenie, nu avea norul de slavă în sanctuar, nu a existat nici foc coborât din cer care să înghită jerfa altarului, nu exista nici slava dintre heruvimi (şechina), nici glasul din cer… Nimeni nu mai striga voia lui Dumnezeu preoţilor.

    Dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica.
    Şi au zis deci iudeii: În patruzeci şi şase de ani s-a zidit templul acesta! Şi Tu îl vei ridica în trei zile?
    Iar El vorbea despre templul trupului Său.
    (Ioan 2,19-21)

    • A.Dama zice:

      Bibliotecarule, îl las și pe Sami să răspundă, însă voiam să zic vizavi de faptul că acolo unde nu mai este slava lui Dumnezeu, locul e pustiu. Chiar sâmbătă am intrat într-o biserică și am încercat „pe pielea mea” cum e să fii într-un spațiu dedicat, în care să fie, totuși, pustiu, dacă nu e pătruns de Prezență. Bine, mai erau câțiva oameni acolo, nu era chiar pustiu, „omenește” vorbind, dar am înțeles adââânc în adâncul inimii, că dacă Dumnezeu nu e prezent, noi cu noi, tot degeaba. Plecăm tot goi și descoperiți, cum am venit. Plecăm fără slavă.

      • Mihail zice:

        Iertare si ingaduinta. Oare ce stim despre cei 2 sau mai multi care se aduna in numele Domnului? Si tu spui ca ai intrat, acolo mai erau citeva persoane (oare cu ce scop?). Imi vine un gind nastrusnic: cred ca versetul-fagaduinta este „on”, atunci cind cei 2 sau mai multi sunt copii ai lui Dumnezeu, nu crezi? Pe tine te cred ca indeplineai conditiile, dar ceilalti prezenti, citi spui ca erau, cu ce ginduri venisera? Vezi, aici cred eu ca este baiul. Sa fii binecuvintata de Dumnezeu.

        • A.Dama zice:

          Mihai,
          Am participat la un maraton de rugăciune. Oamenii s-au adunat acolo să cânte și să se roage. Eu am fost de la 10 la 12 dimineața, nu știu dacă la alte ore din zi au fost mai mulți în biserică. Se pare că sunt puțini cei interesați de un astfel de „program”.
          Pentru mine, a fost o provocare. Binecuvântări și ție!

    • Bibliotecaru zice:

      Credinţa noastră are astăzi o cu totul altă dimensiune precum credinţa de acum mii de ani. Astăzi noi credem într-o sferă vicioasă (dacă pot spune aşa) care poate fi, la o adică, şi o poveste frumoasă, dar şi adevăr. Ea nu mai este necondiţionată ci, dimpotrivă, este condiţionată de fiecare, aşa cum înţelege, aşa cum crede. Pe de altă parte, condiţionarea omului de credinţa în spirit este şi ea evidentă, este singura explicaţie prin care se poate concepe că mai multe spaţii culturale, izolate unele de altele, au dezvoltat un sistem de valori religioase. Sigur, spiritul şi Divinul diferă de la o zonă la alta, dar este prezent, are valori asemănătoare şi, ceea ce este şi mai important, emite valori sociale compatibile.

      Ei bine, citind Biblia, descoperim că dimensiunea credinţei nu era acum mii de ani o poveste închisă într-o carte sfântă, ci o realitate materială, palpabilă. Semnele divinităţii erau mereu la îndemână. Problema nu se punea în termeni de „Crezi că există Dumnezeu?” ci de „Crezi că Dumnezeul tău e mai tare decât al meu?”. Dumnezeu era o prezenţă materială pe care oamenii o văzuseră direct… Când eram mic şi răsfoiam o mică cărticică cu întâmplări biblice pentru copii… mă întrebam… de ce oamenii care văzuseră şi trăiseră semnele trimise faraonului şi despărţirea mării în două şi celelalte minuni… nu cred totuşi îndeajuns în Dumnezeu? Ce anume îi împiedică? Cum şi-au putut face viţel de aur, doar ei ştiau cu siguranţă că Dumnezeu există şi are puterea lui Dumnezeu, de ce s-ar ruga la un viţel de aur?

      Cum pot cei care îl vedeau pe Iisus, şi ştiau de minunile lui, pentru că făcuse acele minuni chiar atunci, doar era contemporan cu Caiafa şi Pilat… Şi totuşi ei se îndoiau că ar fi fiul Domnului…

      Exodul (Ieşirea), cred eu, este esenţa înţelegerii credinţei. Cine citeşte cu mare atenţie cerinţele comunicate de Dumnezeu direct şi explicit către Moise, observă să ele sunt esenţiale exercitării credinţei, nimic nu este întâmplător, totul este extrem de precis şi nimic la voia întâmplării. Indicaţiile permit comunicarea şi prezenţa efectivă şi materială a Domnului printre oameni.

      Oamenii cred, în continuare, în minuni, numai că minunile sunt, până la urmă, fenomene improbabile (îndeajuns de improbabile încât să nu poată fi explicabile, astfel dând naştere minunii), dar nu mai există acele dovezi palpabile de altă dată, Dumnezeu nu mai vorbeşte prin intermediul slavei dintre heruvimii chivotului sfânt. Undeva greşim şi am uitat să facem ce trebuie, am înlocuit cortul cu un templu, chivotul cu o cutie, slujirea lui Dumnezeu cu slujba omului… Dar mai ales Dumnezeu nu a mai putut să ne numească aleşii şi oamenii au inventat democraţia pentru a uzurpa şi acest rol.

      • A.Dama zice:

        Bibliotecarule,
        Sunt de acord cu ultima parte. Și cu celelalte, cu nuanțări. Pentru a susține ceva legat de „spirit” și de „Divin”, e nevoie de un dicționar. Putem cădea de acord asupra obiectelor concrete, însă, asupra realităților abstracte și spirituale, ne pronunțăm prin aproximări, fiindcă nu putem altfel.
        E drept că avem în VT exemple în care poporul lui Dumnezeu este ghidat, păzit, izbăvit miraculos, iar celelalte popoare sesizează o diferență importantă: Știm că Dumnezeul vostru v-a scos cu mână tare…, ceea ce lor nu li se întâmplase. Însă minunea e crezută pe moment, după care vin alte griji, datele se schimbă zi de zi, amenințările se arată, și oamenii iar se întreabă: Unde-i acum Dumnezeul care atunci a intervenit? De ce nu intervine și de data asta? Totul se pune în cârca Lui. Omul nu cântărește neascultarea sau provocarea, ci sare repede să ceară socoteală. Dumnezeu, în dreptatea Lui, trebuie să-i dea timp omului să se hotărască dacă merge mai departe cu lumina sau cu întunericul. Iar omul se roagă la vițelul de aur, fiindcă asta e limita lui. Trebuie „să vadă”.
        Cred că pe Isus L-au crezut mulți din cauza minunilor, însă n-au înțeles de ce le vorbește despre o altă Împărăție. Această mutare dintr-un sistem în altul, de sub o lege, sub alta, dintr-o împărăție în alta, această mutare nu e pe placul poporului evreu. Dumnezeu ne îndeamnă să dăm tot ce avem aici, sub ochii noștri, pentru ceva care nu se vede. Mai greu!…
        Minunea trebuie să ți se întâmple ție. Atunci nu mai ai îndoieli. Dacă o vezi doar în alții, nu te hrănești mult din ea…

  5. Livius zice:

    A Dama nu esti singura! In Adunarea noastra avem o sora care nu scapa nici macar o data ocazia sa ne aminteasca sa ne rugam impreuna pentru Ierusalim si pacea Israelului.
    Cred ca tu, noi si altii am fost alesi special pentru a implini cuvantul Domnului din Isaia 62:6-7 : „Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri, care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceti aminte Domnului de el, nu va odihniti deloc! 7- Si nu-i dati ragaz, pana nu va aseza din nou Ierusalimul, si-l va face o lauda pe pamant.”
    „Lupta-te lupta cea buna…”

  6. Pingback: Shalom Jerusalem | Dem Covaci

  7. Dem Covaci zice:

    Un cantec pe aceasta tema, interpretat sensibil, este Shalom Jerusalem, cantat de Paul Wilbur:

    http://vodpod.com/watch/6520941-paul-wilbur-shalom-jerusalem?u=demcovaci&c=demcovaci

  8. sami zice:

    este o tema deosebita si actuala!
    Bibliotecaru a dezvoltat foarte frumos acest subiect.
    Traim zile profetice,dar prea putini le acorda importanta cuvenita.
    fiti binecuvantati !

  9. Pingback: Shalom Jerusalem | Dem Covaci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s