M-ai întrebat dacă știu unde e statuia. Te-am luat de mână și te-am dus în parcul în care erau statuia și fântâna. Ți-am povestit legenda fântânii, din care, o dată pe an, curge vin de care. Nu era nimeni prin preajmă, așa că, prin deducție, ai socotit că nu bătuse ceasul acelei zile în calendar. Nici nu m-ai întrebat care e ziua cu vin de care.
Te-am dus la statuie și mi-am desprins mâna din mâna ta. Știam că mă pot furișa liniștită, pe vreo alee, chiar dacă mi-ar fi plăcut să dispar pe bune, cum dispăruse Filip din fața famenului etiopian. Am făcut câțiva pași înapoi. Mergeam cu spatele, încet-încetișor, privind în continuare silueta ta și statuia… Apoi m-am întors și mi-am văzut de drum.
Dar am știut… am știut, cum știi că, dacă ai pus în pământ sămânță de narcisă, nu-ți va răsări floare de colț… am știut că ochii tăi, desprinși de statuie, mă urmăreau, îmi ardeau ceafa, îmi încălzeau șira spinării… Nu m-am întors. Te-am auzit, nu știu cum, șoptind doar pentru tine: „Și totuși, e ziua cu vin de care. E ziua cu vin de care!”
lumea adam(a)ică 
A. Dama (cum îi spuneam şi Rodicăi deunăzi)… ţie ţi-am spus vreodată că te iubesc?
Îţi spun acum. Vindecându-mă şi prin vindecare.
Oana dragă, nu știu să-mi fi spus așa direct, dar acu’ mă fac mică-mititică! Vindecarea o dă Vindecătorul, iară noi putem doar să-i ducem pe oameni până la El. 🙂
A Dama ,
e frumos si silabisit : [vin -de-ca-re ] .
Apoi, de la silabisire se trece la …citire : VINDECARE .
Mulțumesc, Mitică! Mă bucur că ai citit pe de-a-ntregul! Spune-ne o vindecare ce te-a mișcat pe tine (din Scrisuri sau din viață)!
Cu siguranţă din pricina scrierii tale, i-a plăcut Vindecătorului scrierea (ta) 🙂 …ce pleonasmic sună.
Dacă leg(ăm) vin-de-care-a cu vin-de-mână, fără să adăugăm vin-de-masă, nu-i aşa că am putea traduce vin-de-care prin „vin-că’mi-pasă”(come-to-care)? 🙂
… (iar) ma prostesc. iertaciune! 🙂
Călătorrule, parcă toate bancurile cu vin se terminau cu vin degeaba.
Și să nu ne mai gândim la în-vin-uire, că devenim antite(s)mici.:)
Dacă iertare cătați, domnule călător, bateți și vi se va deschide hanul cu care (engl.)!:)
bun articolul ! felicitari !!!
Mulțumesc.
Ma gandesc la Oglinda, ma gandesc si la vin de care. Voi reveni asupra lor pana va fi rost de o minune. http://71ganduri.wordpress.com/2011/03/30/vin-de-care/
Cătă, cea mai mare minune s-a săvârșit. De-acum vin puii Minunii, să O oglindească.
Gata, ti-am schimbat numele din A.Dama in Vin de care 😉
Aha, Cella… De care??? 🙂
Pingback: Vin de care | 71 de ganduri
de suflet ;))
Cella,
și de drag.
Vin de cine are. 🙂
Revin mereu la aceasta postare ca un raufacator la locul faptei… si pling cu mina la gura. Cu lacrimi amare, amintindu-mi de o statuie si de o fintina. Si mi-e dor, mi-e tare dor. Imi dau seama cumplit de acut ca nu-mi voi gasi nicicind vindecare…
Ei, Oana dragă! Ai ratat fântâna? Găsești Izvorul… Hai, că se poate, încă un pic, pic, pic!…