Nu m-am luat după vise


Privind fotografia pe care Rodica a ales-o aici, mi-am amintit că, recent, am trecut foarte superficial pe lângă visele pe care mi le povestise o prietenă. Știam că unele dintre visele ei s-au împlinit întocmai, însă, de data asta, ele rezonau prea excentric, exotic, ex-tra(ns)-real(itate).

Se întâmpla pe la sfârșitul lui ianuarie sau începutul lui februarie. Prietena mea avusese două vise cu Japonia. Într-unul, se făcea că era pe un aeroport, era mare agitație, pentru că un avion explodase, și pe cer se vedea un nor mare de fum și flăcări. Ceea ce a uimit-o cel mai tare, în schimb, a fost asfaltul străzilor și al pistelor de pe aeroport, fiindcă era tot valuri-valuri. Cum în poveștile noastre amicale, Japonia nu era niciodată prezentă, am decis că visele ei „n-au nicio legătură cu realitatea”.

De când s-a întâmplat cutremurul, de când s-a făcut asfaltul valuri-valuri, de când s-a împrăștiat pe cer norul de fum, m-am tot gândit la visele ei… Un vis pe care-l avusese cu mine s-a împlinit întocmai după zece ani…

În privința viselor, aplic din start regula suspiciunii. Dacă sunt două sau trei confirmări, poate acord șanse discutării relevanței lor. Substanța viselor a fost supralicitată de când cu psiho-/psiha-. De(h)formarea, bat-o vina!

Dar, oricât ne-ar da șuturi în fund(ul) logicii, visele au fost folosite de Dumnezeu pentru transmiterea mesajelor Sale. Și când oamenii care le-au visat nu le-au înțeles ei înșiși, le-a trimis tălmăcitori de vise.

Câtă importanță acordați viselor?

E clar că vin și din mulțimea grijilor (Ecles 5, 3). E limpede că au și o funcție compensatorie: După cum cel flămând visează că mănâncă, şi se trezeşte cu stomacul gol, şi după cum cel însetat visează că bea, şi se trezeşte stors de puteri şi cu setea neastâmpărată... (Is 29, 8), chiar dacă acea compensare rămâne în suspendare. Psihanaliza n-a inventat actul, l-a prins în câteva șuruburi. Eventual… E limpede că există și vise premonitorii, profetice.

Întrebarea revine: câtă importanță acordăm viselor? Dacă Dumnezeu ne-ar vorbi azi (in)direct, prin vise, I-am recunoaște vocea? Ne-ar lăsa confrații să ne ghidăm după vise?

Recitiți întâmplarea de aici! Eu mai sunt în viață grație unui vis și unei rugăciuni făcute la timp…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Nu m-am luat după vise

  1. Oana zice:

    A.Dama, bun subiect. Şi greu totodată.
    Nu ştiu ce interpretare (sau importanţă) să dau viselor… dar ştiu că m-au preocupat. Adeseori prea mult.

    Uite aici, cum am promis, trilogia unui vis… sau coşmar în trei acte:
    http://convietuire.wordpress.com/2010/07/22/visul-3-imbratisari-in-plin-razboi/
    http://convietuire.wordpress.com/2010/07/21/visul-2-cautari-printre-ruine/
    http://convietuire.wordpress.com/2010/07/19/visul-1-soptesc-printre-lei/

    • A.Dama zice:

      Oana,
      Am urmărit linkurile tale. Însă pot răspunde doar în dreptul meu.:)
      În general, cred că unele vise au o semnificație, iar altele vin doar „din mulțimea grijilor”. Pentru mine, puține vise au avut o semnificație aparte. Am decodificat-o chiar atunci sau în timp. Dar fiecare ar trebui să decidă în ce măsură un vis e relevant pentru sine.
      Cât despre relevanța unui vis pentru ceilalți, ceea ce, de fapt, provoacă aproape întotdeauna „scandal”, acolo să dea socoteală visătorul!:)

  2. Fascinanta tema si chinuitoare intrebare!
    Iată cam ce am aflat eu pe această temă:
    http://barzilaiendan.wordpress.com/2007/05/31/vise-vise-vise/

    Vise plăcute!

    Daniel Branzai

    • A.Dama zice:

      Mulțumesc pentru link și pentru concluzii! Mai mult ca sigur, nu mă așteptam să fie altele. Într-un fel, a vorbi despre vise și semnificația lor în călăuzirea credinciosului, e ca și cum ai vorbi despre alte daruri spirituale. Oricât de spirituali am fi, se încing spiritele.
      Cât despre expunere, m-au interesat mai mult referințele biblice. N-aș merge pe o prezentare a cauzelor, așa cum ați făcut-o.
      De exemplu, când cineva citește „cauze teologice”, imediat va săpa, să înțeleagă despre ce fel de teologie e vorba. Iar biologicul și teologicul, tot la psihologic ajung, dacă e vorba de vise.
      N-aș merge nici pe suprapunerea visului cu vedenia, indiferent cum au fost traduși termenii în pasajele biblice. Pentru mine, visul are loc în somn, când subiectul nu e conștient, iar vedenia, în starea conștientă.
      E de semnalat și faptul că limba română optează pentru o diferențiere a pluralului – vise (de noapte) / visuri (idealuri). Și în funcție de această diferențiere semantică, se pot urmări pasajele scripturale și semnificația termenilor.

  3. Iasi zice:

    Eu unul nu acord prea mare importanta viselor pentru simplul motiv ca, de obicei am vise legate de problemele pe care le intimpin in zilele respective. Conteaza mult si ce fel de personalitate ai, si ce fel de somn etc. Cei care au somnul adanc nu prea cred eu ca viseaza sau cel putin nu cred ca isi aduc aminte prea multe din visele pe care le-au avut.

  4. disa zice:

    Am scris si eu despre visul avut doar cu o zi inainte de dezastrul din Japonia. Un vis cat se poate de clar si de simplu, dar cu o adanca semnificatie. Pentru mine, cel putin… Cat am vrea sa ignoram anumite instiintari, nu putem face abstractie de faptul ca se vor intampla anumite lucruri. De ani buni, experimentez acest lucru.
    http://disa-naivitate.blogspot.com/2011/03/ce-am-mai-visat.html

  5. Alex zice:

    Este o temă fascinantă. Şi-am vrea să ştim cât mai multe despre această „problemă”. Sunt vise şi vise, pe care mai multe le uităm, dar unele ne rămân întipărite în suflet pentru că …parcă „ne spun” ceva. Spun „parcă”, pentru că nu ştim cum să le înţelegem, să le interpretăm, şi dacă este cazul, să căutăm o semnificaţie pentru acestea. Iosif din Biblie ştia sigur care vise sunt de la Dumnezeu. Avea acest dar. Şi ştia şi cum să le tălmăcească! Noi… mai puţin ne pricepem să înţelegem cele greu de înţeles. Pentru că nu mai ştim nici să recunoaştem glasul lui Dumnezeu. Poate că suntem… prea departe…

    • A.Dama zice:

      Alex, dacă uităm visele, e de bine. Înseamnă că n-au importanță.
      Pe cele care ne sâcâie, trebuie să le așezăm undeva, într-un sertăraș, ca să stea cuminți.
      Spuneam că eu merg pe două sau trei confirmări, dacă e vorba de a lua o decizie în urma unui vis.
      La mine funcționează această verificare ulterioară.
      Am o experiență interesantă, cu un vis confirmat de 3 ori…
      Atunci nu se mai pune problema de îndoială.
      Cât despre a auzi vocea Lui, fiecare ar trebui să aibă un timbru pe care să-l recunoască. Dacă te strigă tata, n-o să-l încurci cu vecinul. 🙂

  6. Alex zice:

    Adevărat, grăit-ai! N-ai cum să încurci glasul. Atâta că, adesea, ne lăsăm „furaţi” de deşertăciuni şi nu prea suntem…”atenţi”!
    Am reţinut cum e cu… (re)confirmarea visului. Mi-am amintit că faraon a visat visul pe care i l-a tălmăcit Iosif de două ori. Iar de trei ori…

    • A.Dama zice:

      Da, Alex, mi s-a întâmplat că am visat un vis și, în aceeași noapte, colega mea de apartament (stăteam în gazdă, în studenție), a avut același vis, iar a doua zi am fost sunată de acasă, că și mami mă visase. Și toate cele 3 vise erau referitoare la un eveniment concret care mă privea pe mine…
      Însă asta mi s-a întâmplat o singură dată în viață până acum…
      Eu încerc să mă învăț cum e cu neliniștea legată de un vis, dacă e o neliniște cu folos sau fără. E nevoie de practică. 😉

  7. Val zice:

    Pt mine, personal, visele au fost si sunt un ghid major–as spune ca 75% din calauzirea pe care o primesc vine prin vise–nu e alegerea mea. Adesea, nu le inteleg decat dupa ce se intampla–cred ca si asta e un dar care trebuie cultivat si maturizat. Dumnezeu ne spune ca vb si prin vise prorocilor sai (chiar daca greu de talcuit), dar alege sa vb si asa….

    PS Sunt si vedenii de noapte, care se intampla in vis, nu doar cu ochii deschisi.

    • A.Dama zice:

      Val, fiecare își (re)cunoaște felul în care primește călăuzirea. Cele mai multe biserici pun îngrădiri, fiindcă e periculos să-l lași pe fiecare să meargă „de capul lui”, „după visele lui”. Dar e drept că orice călăuzire trebuie raportată la Scripturi. Pe mine nu mă „scandalizează” călăuzirea prin vise, cum i-ar scandaliza pe alții.
      Însă, dacă cineva are un vis pentru mine, de exemplu, iar eu ar trebui să iau o decizie referitoare la mesajul transmis, voi cere confirmări personale.
      În privința înțelegerii viselor, e nevoie de studiu, de „școală”. E o lume a simbolurilor, în care trebuie să înaintezi cu multă grijă și cerând în permanență călăuzire.

      Referitor la diferența dintre vis și vedenie, important e dacă ești conștient sau inconștient în momentul în care primești descoperirea. Sigur că poți avea vedenii și noaptea. Ești trezit din somn, te rogi, primești o descoperire, dar ești conștient că asta ți se întâmplă. Visul are loc când ești inconștient. Când te trezești (chiar dacă asta se întâmplă imediat după vis), conștientizezi că acel vis conținea o descoperire.

    • eLioR. zice:

      „Sunt si vedenii de noapte, care se intampla in vis, nu doar cu ochii deschisi.” corect. vis sub forma de vedenie. nu stiu cum vine asta, dar este.

      • A.Dama zice:

        eLioR,
        Sper că ai citit răspunsul către Val. Eu încă nu știu cum sunt vedeniile cu ochii deschiși, doar cele cu ochii închiși, în rugă, dar în stare conștientă. Când dormi, ești inconștient, iar dacă visul conține o descoperire, e un vis profetic. Dacă ești trezit din somn și ți se arată ceva, atunci ești conștient, deci e o vedenie. Nu momentul contează, ci starea pe care o ai.
        Am parcurs Fapte 12. E interesantă povestea lui Petru, care confunda vedenia cu realitatea, amintindu-mi de Sigismund al lui Calderon de la Barca.:)

      • eLioR. zice:

        no poate toate is atunci vise profetice. dar cand ii vis, particip la actiune, iar ce numesc eu vedenie de noapte, e ce mi se arata. de obicei pt altii.
        da, am citit si raspunsul pt val. noi se pare ca vedem cu ochii inchisi. : ))

        • A.Dama zice:

          Când e vis, participi la acțiune?
          Și vedeniile nu pot fi pentru tine, numai pentru alții?

          • A.Dama zice:

            Mă gândeam că, în vis, doar visezi, nu acționezi. Poți visa că ești / vei fi implicat în acțiune.
            Însă și în vedenie ți se poate arăta partea ta… Vedeniile nu sunt doar pentru alții.

            • eLioR. zice:

              da, visez ca sunt implicata in actiune. nu circul cand visez. : ))
              iar cand e vedenie (de noapte), tot visez : )) dar eu nu mai sunt implicata in nicio actiune in vis, ci vad lucruri pt altii.
              nu imi vine in minte acum daca am avut vreo vedenie (de noapte, ca de zi stiu ca n-am : )) ) pt mine…

            • A.Dama zice:

              eLioR, terminologia poate fi discutată.
              Înțeleg ce zici tu, dar rămân la ale mele. Visul, când dormi… Vedenia, când ești treaz. Îți ziceam de Fapte 12. Acolo, îngerul îl trezește pe Petru și-l pune să facă o serie de lucruri înainte de a-l scoate din temniță. Dar e limpede că Petru era trezit din somn, chiar dacă și-a venit mai greu în fire.

            • Val zice:

              A. Dama,

              ce numesc eu vedenie de noapte (prob si eLioR) este cazul lui Iosif (doar un exemplu) cand ingerul Domnului i-a aparut in vise (ca si magilor dealtfel–Mat 2:12) explicandu-i despre Isus (Mat1:20) si plecarea in Egipt (Mat 2:13). Astea nu au fost doar vise pt ca nu au avut nevoie de interpretare–D-zeu a vb clar si deslusit ce si cum) , si nu au fost nici doar vedenii, pt ca au avut loc in vis…deci vedenii de noapte….

            • A.Dama zice:

              Val, mulțumesc pentru precizare! Da, este ceea ce numesc eu vis profetic, vis de descoperire dumnezeiască. Câteva versete mai încolo se precizează că Iosif, când s-a trezit, a făcut întocmai cum îi spusese îngerul. Sigur că Iosif n-a avut probleme cu interpretarea… Pentru că i s-a vorbit deslușit și potrivit înțelegerii lui. (Oare câți bărbați în locul lui ar fi procedat la fel?)
              Iar în privința magilor, ei erau sensibili la această modalitate de comunicare, dată fiind știința lor. Lor li s-a transmis mesajul exact pe calea cea mai potrivită înțelegerii lor.
              Cred că sintagma „vedenie de noapte” a fost consacrată prin traducere.

            • Val zice:

              A.Dama
              Uneori ne putem impiedica in terminologie pt ca nu toti ne exprimam la fel… vreau doar sa precizez de ce ‘vis profetic’ este diferit (pt mine) de ‘vedenie de noapte’ (adica in vis)…vis profetic a avut si Iosif si Faraon din Genesa, dar au avut nevoie de interpretare totusi….

              apreciez ca putem dezbate lucruri frumoase si interesante

            • A.Dama zice:

              Val, am văzut două criterii diferite, la tine și la eLioR. Tu pui accentul pe interpretare vs. mesaj direct, iar eLioR făcea diferența în funcție de participarea sau neparticiparea la acțiune a celui ce visează / are vedenii…
              Când Petru vede de 3 ori vedenia cu animalele necurate, are nevoie de interpretare. Nu am urmărit toate exemplele din Biblie, dar mă gândesc că sunt și vise cu mesaj direct, și vise care necesită interpretare. Sunt și vedenii cu mesaj direct, și vedenii care necesită interpretare. (Va trebui să caut exemple, ca să fiu convingătoare 🙂 .)
              Deocamdată, asta cred despre aceste modalități de descoperire. Visul e când nu ești conștient, vedenia, când ești conștient…

            • Val zice:

              A.Dama,
              Ai vazut bine… iti dau dreptate… si tie, si mie.. :).

            • A.Dama zice:

              Val, ești rezonabil! Rămâne cum am stabilit! 🙂

  8. mihaela zice:

    Câtă importanță acordați viselor? Dacă e să răspund doar în dreptul meu aș spune că am momente în care visele mă sperie… uneori mă simt urmărită în vis de păcate uitate, (spălate și vindecate) care încearcă astfel să-și croiască din nou loc în viața mea… și dacă nu reușesc pe terenul conștient încearcă pe terenul inconștient prin vise.

    • A.Dama zice:

      Mihaela, ceea ce scrii e o provocare pentru mai mulți. E real. Însă la fel de reală e și soluția. Ea e scrisă pentru fiecare, în mod personalizat. De aceea, ar fi de folos să-L provoci pe Dumnezeu să scrie tratamentul potrivit pentru tine, ca să scapi de această condamnare, care se joacă pe terenul inconștientului. E limpede că nu trebuie să se joace pe terenul ăla! Doamne-ajută!

  9. mihaela zice:

    A.Dama îți mulțumesc pentru răspunsul tău care este pentru mine o adevărată încurajare. Cred că am ajuns în punctul în care aplic tratamentul și în care aștept cu încredere rezultatele. După ce o vreme aceste vise m-au făcut să cred că mi-am pierdut mântuirea, momentul decisiv s-a jucat atunci când am înțeles că acest lucru nu era adevărat. M-am trezit (vorba vine 🙂 ) că declar în vis versete din Biblie (2 Corinteni 5:17-18) iar apoi când m-am trezit (cu adevărat 🙂 ) mi-am amintit versetul care spune „Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor” și mi-am dat seama că această mărturisire ar putea însemna și recitarea cu voce tare a unor versete din Biblie în anumite momente cheie. Acum am în tolbă o mulțime de versete pe care le rostesc după caz, cu voce tare sau doar în mintea mea 🙂

    • A.Dama zice:

      Mihaela, așa mă gândeam… că nu am nimic nou să-ți spun. Tratamentul se desfășoară „după rețeta stabilită”. 🙂
      Și eu am învățat versete, psalmi, pasaje întregi din Biblie. E de folos. Sunt ca mici săbii, care se potrivesc bine în Sabia mare…
      Eu, de cele mai multe ori, le rostesc cu voce tare.
      Pentru mine, a fost o rețetă să depășesc negativismul. De fapt, e un proces care continuă.
      De astă dată, a fost interesant să privesc în oglindă și să văd că și tu faci la fel. 🙂

  10. eLioR. zice:

    s-a vorbit mai sus de vedenie de noapte, dar de proorocie de noapte (o numesc eu asa) ai auzit? recent am avut una: un barbat (prooroc) mi-a spus (in vis): asa-ti vorbeste Domnul prin Duhul Sfant: … : )
    asteptam ca Dumnezeu sa-mi vorbeasca, dar nu ma astepam sa fie sub aceasta forma. : )

    • A.Dama zice:

      eLioR,
      nu m-am așteptat. 🙂
      n-am mai auzit.
      și ceea ce ți-a spus e adecvat nevoilor și situației tale? adică mesajul are o aplicație pe care ai priceput-o?

      • eLioR. zice:

        eu am mai auzit. da, era un raspuns pe care-l asteptam. clar si la subiect, fara interpretari o mie sau generalitati, cum sunt cele mai multe proorocii, din pacate.

        • A.Dama zice:

          Mă bucur pentru tine. Dar să știi că n-ai niciun merit. 🙂

        • Livius zice:

          Mesajul a fost prin vis si nu il putem numi „prorocie de noapte”, cu toate ca s-a rostit acel „Asa vorbeste Domnul”, dar aceasta nu diminuiaza cu nimic valoarea mesajului. Cel care primeste (crede) mesajele directe, verbale, le primeste si pe cele din timpul noptii, chiar daca acestea vin prin diferite imagini cum numai in vis se pot intampla. Exemple? Iosif, Daniel, Livius, eLioR si multi altii. Pentru multi insa, visul inseamna incertitudine (necredinta), dar nu se intrec in a crede nici daca este o prorocie vocala, pentru ca atunci judecam postasul mai repede de a crede. (Acestea sunt constatari din experienta vietii.)

          • A.Dama zice:

            Livius,
            Ai dreptate cu judecarea poștașului. Asta ne trimite la problema noastră, că nu recunoaștem cine se află la originea mesajului. Deci mai avem de lucrat să auzim vocea Tatălui, ca să nu o confundăm cu cea a tatălui…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s