Talcioc


Cu ce voi asemăna blogosfera evanghelică românească? O voi asemăna cu un talcioc.

Cu tarabe multe, încărcate cu tot felul de obiecte. Unora le ghicești utilitatea din prima, pe altele trebuie să le privești îndeaproape și îndelung, de altele nu te-ai atinge, de teamă să nu fie vreo capcană. Unele-s autentice, altele de import. Se vede de la o poștă.

Vânzătorii sunt mulți și pestriți. Unii cu bărbi lungi și ochelari dindărătul cărora te privesc pe sub sprâncene încărunțite. Alții au bărbi lungi, păr lung și ochelari de soare. Mușteriii nu se tem de ei. Unii-s îmbrăcați foarte elegant, parcă nici nu se potrivesc cu atmosfera de talcioc. Au costume de marcă, tunsoarea foarte îngrijită, chipul machiat, gata pregătit pentru o eventuală filmare.

Printre vânzători și vânzătoare, sunt și oameni simpli, dar cu haine curate și îngrijite. Au și ei tarabele pline, deși, uitându-te la fața lor, n-ai zice că ar avea ceva de dat mai departe. Și mai sunt și vânzători cu hainele neîngrijite, murdare, tot cu tarabe ticsite. Nici ei nu duc lipsă de mușterii.

Cei mai speciali sunt vânzătorii care nu au prețurile afișate la niciun articol. În fața meselor lor, e mereu aglomerație. Oamenii întreabă întruna: Cât costă asta? Cât costă aia? Iar când aud răspunsul: Nimic!, cad pe gânduri. Dacă nu costă nimic, înseamnă că nu-i de valoare? Înseamnă că nu-i autentic?

Interesant că-n talciocul blogosferei evanghelice românești nu găsești tarabă fără icoana lui Isus!… Mai la vedere sau mai pe-ascuns. Sunt multe, multe icoane. Cristos are, în cele mai multe dintre ele, cununa de spini pe cap și stă cu fruntea aplecată într-o parte. Are privirea foarte tristă și lacrimi pe obraji.

Dar iată că în mulțime se ivește o femeie. La început, n-a atras privirile nimănui. Simplă, decentă, cu privirea foarte verde. Cu hainele puțin demodate. O fustă dreaptă, vișinie. Un maieu vișiniu, de o nuanță puțin mai închisă decât fusta. Nu se vede cu ce e încălțată., fiindcă aglomerația e mare. Femeia culege de pe tarabe icoanele, una câte una, și le sfărâmă în mâinile ei. După înfățișare, n-ai fi zis că are atâta forță în mâini. Icoanele sunt de lemn, de sticlă, de piele, de carton, de plastic, de piatră. Dar nimeni nu înțelege cum, în mâinile ei, icoanele se contorsionează, se preschimbă-n pastă spumoasă, colorată în crem și roșu închis și i se scurg printre degete. Apoi dispar cu totul…

P.S.: Nu va urma.

*

foto

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De blog(oslovit). Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Talcioc

  1. Second word zice:

    In talcioc, printre lucruri perimate, demodate, poti găsi uneori, rareori, câte un pandant valoros cu diamant. Este atat de uzat, incat nimeni nu-l vrea a cumpăra, desi pretul este foarte mic. Nimeni nu a banuit ca acea simbolică cruce pate fi foarte veche. Mă apropii de vînzător si il intreb cat costă. După ce mă tocmesc cu el, imi caut in portofelul meu uzat, mărunțișul rămas de la masa studențească. Il cumpăr si plec. Peste cîtiva ani, din lipsă de bani, il duc la un anticariat. Pandantul acela vechi in care investisem extrem de putini bani mi-a salvat copilul. Am obtinut pe el suma necesară medicamentelor. Nu l-am mai recuperat niciodata …a rămas amintirea clipei din talcioc.

    • A.Dama zice:

      Lia,
      Asta și vrea El de la noi: să dea valoare lucrurilor pe care noi le socotim fără valoare.
      Da, e frumoasă experiența ta. E bună „drept pildă”.
      Mulțumiri.

  2. Pingback: Gelos pe harurile altuia? « Second word

  3. Rodica Botan zice:

    Sa intreb? Ma minunez cit de ingenioasa e mintea ta , a.dama. Trebuie sa fie ceva simbolic…dar ce?

    • A.Dama zice:

      Rodica dragă, aici se pot face multe exerciții. Intenționat n-am terminat eu textul… Ca să aibă fiecare contribuția lui. Îți dai seama cum ar putea fi descrise și vânzătoarele din talcioc? Eu am dat câte-o idee despre vânzători. Însă e de lucru să-i așezi pe fiecare la taraba lui…
      Am folosit un limbaj simbolic. Fiecare avem ceva de oferit. Și fiecare avem câte-o reprezentare a lui Cristos… Ar trebui să ne punem pe noi în locul icoanelor. Deh!

  4. Alex zice:

    Că bine zici, dragă A.Dama! Curat talcioc! Deja mă gândesc la… „taraba” mea! 😀 Şi nu pentru ca să mă laud. Cât despre cei la care faci referire….ştii cel mai bine!
    Când am citit titlul, mi-am amintit de prima mea „vizită” într-un talcioc: cel de la Timişoara – celebru înainte de 1989. Aici se găseau în acele vremuri, mărfurile la care visau mulţi dintre români, şi care lipseau din magazinele socialiste.
    Cu multă curiozitate am intrat în acel „bâlci al deşertăciunilor” şi, după ce am petrecut câteva ore de căscat gura la toate nimicurile, am ieşit de acolo cu câteva „trofee”, care s-au dovedit a fi o mare păcăleală. Habar n-aveam eu atunci de mărfuri contrafăcute! Acum sunt la tot pasul!

    • A.Dama zice:

      Alex, nici nu mă mir că ai luat țeapă. Cred că ți se trage de la ciulini. 😛
      Dar mă mir că ești îngăduitor cu femeia cu privirea foarte verde, care distrugea niște simboluri. Hm. Bine că nu te-ai luat la harță cu autorul!:)

  5. cella zice:

    Daca vrei sa ma vezi cum reactionez la viteza maxima, du-ma in talcioc :D.
    Nu am rabdare sa caut printre lucruri, nu stau sa ma tocmesc, prea multa lume, galagie …
    Si nu sufar de claustrofobie sau de alte fobii.
    Dar, tu de fapt vrei sa prinzi alta substanta din talcioc …

  6. Dyo zice:

    Eu am ochelari, iar barba nu este o problema: daca o las în pace, în mai puţin de două săptămâni o sa arăt ca un veritabil negustor din Orient …
    Problema este pentru mine la taraba, cu cei ce vor sa intre în competitie şi care pretind ca au un caş mai de soi … chit ca musteste zărul prin el …

    • A.Dama zice:

      Dyo,
      E bine că ai făcut precizarea cu ochelarii și barba. În fond, nu toate exercițiile de imaginație sunt de cenzurat.
      Dar cu taraba e mare bai, fiindcă, pentru reamenajare, e nevoie de pauză. Mușteriii nu mai vin. Au deja reflexul să treacă pe lângă.
      Iar de zăr (zar), se prind prea târziu că nu-i „câștigător”.
      Tot la icoane ajungem… Ar trebui să dispară. Dar cui îi place rolul de femeie cu privirea foarte verde?:D

  7. Dem Covaci zice:

    Din PS am inteles ca nu exista un va urma si poate ca e mai bine asa.
    Eu am citit articolul de cateva ori, impins de considerente estetice, dar si in cautare de sensuri. (Blogul acesta m-a obisnuit cu aceasta imbinare, ce e pe gustul meu.)
    Impresia mea este ca articoul de fata are doua parti.
    Prima parte prezinta un tablou alegoric al unei realitati numita blogosfera evenghelica, iar a doua parte (ultimele 8 randuri) e un fel de tablou soteriologic, cel putin pentru un aspect.
    Mi-ar fi placut ca partea a doua sa fie mai lunga.
    Dar daca nu va urma… asta e.

    • A.Dama zice:

      Dem,
      I-am scris și Rodicăi… Intenția era ca fiecare să continue exercițiul.
      Finalul nu-l puteam scrie. E în desfășurare. Cineva trebuie să arunce imaginile despre El, pe care ni le-am făcut și le-am pus în negoț. Pe nedrept.
      Va fi cu revoltă. Inevitabil…
      Cât despre limbajul ales, cred că el mă alege pe mine. Trebuie să merg pe căi parabolice, fiindcă nici nu vreau să înțeleagă toți…
      Dar mă adun cu câțiva deoparte și le spun în taină ce-am vrut a se înțelege. 🙂

  8. calatorru zice:

    Blogosfera, chiar si aia de taraba evanghelica e la genul feminin… „Sfărâmarea” tot feminina e, chiar dacă nu-i deloc firava…
    „Mana” care sfărâmă e mâna care adună… oare spuma crem si roșu ce sa fie, ce sa fie?

    • A.Dama zice:

      Călătorrule,
      Țin minte cum sfărâmam porumbul, când eram copil… Sfărâmarea poate fi și copilărească, nu doar feminină…;)
      Crem și roșu închis? Oare de ce te-ai împiedicat chiar în culori?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.