de strâmbătate


Îmi reproșa cineva că fac morală. Așa o fi. E tot un fel de strâmbătate, ca la piatra asta. Ați pomenit vreodată să aibă dreptate cel ce face morală?

Aveam noi o vorbă, când eram copii: „Azi n-am făcut chimie. Toată ora ne-a ținut profa morală.” Puține lucruri le uram mai tare ca „morala”…

Dar mai bine despre pietre, că ele n-au nicio vină că-s strâmbe. Primăvara asta e împietrită rău. Și mai puțin sănătoasă. Deci tot strâmbă.

Piatra asta calcă pe întuneric și moarte cu lumină și viață!… Unde are tangență cu Pământul, înnegrește… De-aia a spălat Isus doar picioarele ucenicilor, fiindcă picioarele intrau în contact cu Pământul strâmb și strâmbăcios. De la el se-nnegreau. Din el absorbeau moartea, odată cu fiecare pas (înainte și înapoi). Odată cu fiecare oprire. Cu fiecare ședere.

Și din negură, fiecare țese apoi fire, fire. Firele se împletesc într-un spectacol în care nu mai putem interveni ori de câte ori am vrea. Ni se întâmplă chiar nouă, dar suntem legați. De mâini, de picioare. Nu de puține ori, avem și căluș în gură. Doar ochii ne rămân deschiși. Strâmbați și ei: de uimire sau durere. Deschiși.

Și totuși, acolo în colț, undeva sus, mereu sus, se-aciuează lumina. Credința, nădejdea și dragostea. Undeva sus, mereu sus, e iminentă răsturnarea spre partea cea bună.

Mai bine strâmb și înclinat spre explozii Solare, decât drept, decupând cu dreptate întunericul în întuneric! Cine-i drept, să dea primul cu piatra!

*

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la de strâmbătate

  1. Lora zice:

    Am pomenit sa aiba dreptate cel care face morala 🙂 Si chiar de doua ori sa fie dreptatea de partea sa: si cand face morala si cand primeste morala, la randul sau. Chiar si stramba piatra asta, reuseste sa-si mentina un echilibru acolo. Nu e putin lucru. Ce o sustine, oare?

  2. Alex zice:

    Tare frumos spus! Şi tare adevărat!
    Iar cu „făcutul morală” mai merge „asortat” cu expresia: „a ţine predici”! 😀 Nici asta nu ne plăcea la şcoală – când ni se „ţineau predici”. Erau bune şi chiar se impuneau, dar ce ştiam pe atunci? Dacă le ascultam mai bine, poate nu ne „strâmbam” într-atât….

  3. Agnusstick zice:

    De deitate et strâmbătate non disputandum!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s