Darul meu pentru voi, adamelor, este această podoabă imperială. Deși aici semăna cu Big Bangul, eu am văzut mai degrabă o broșă, potrivită pe pieptul fetelor de Împărat. Voi cu ce ați asemui-o?
E de piatră, și își găsește de minune locul potrivit în Piatră!
Să știți că pietrele-podoabe ne (par)vin din privirea zilnică a Feței Lui. Pietrele sunt cunoaștere de Domn.
Alătur podoabei imperiale un cânt, nu atât de sărbătoresc, dar cu mesaj adânc, care sper să ajungă la voi și să vă transforme inima în sărbătoare, măcar pentru trei minute (de credință, nădejde și dragoste). Pentru că fiecăreia ni se spune că există cineva care și-a(r) da(t) viața pentru noi!
lumea adam(a)ică 
Superbă podoabă imperială! În tăcerea lor, pietrele grăiesc mai bine decât oamenii despre frumuseţea Celui ce le-a creat.
Ei, Alex, acum chiar ai fost poetic, oricât de bărăgănos rămâi!:)
Sărut mâna, A.Dama! Îţi mulţumesc. Ştii, mă gândeam că până şi …ciulinii Bărăganului au în ei ceva frumos. Am cules câţiva pe la mine pe blog. Unii seamănă chiar cu nişte „podoabe imperiale” mai mici 🙂 Chiar dacă sunt trecătoare, ca iarba câmpului…
Numai bine!
Alex, oare voi mai găsi pe cineva atât de atașat locului cum ești tu?:) Că eu am suferit doar la prima desprindere mai lungă de casă. În studenție, îmi era un dor nebun de orașul natal… Dar apoi m-am vindecat. Din când în când, mai am nostalgii acute. Le detectez și nu le las să se cronicizeze.:)
Cât despre ciulini, nu ți s-a întâmplat să te decoreze ei, fără voia ta?
Unde au disparut adamele?! Or fi la moderare?! Dar si cand ies ele de acolo… Multumim pentru minunatul dar. In mintea mea devine un fel de scoica 🙂 nu cu perla 🙂 ci cu un diamant pe masura 🙂 Sper sa gasesc una din asta candva. Incep sa caut de-acuma…
Lora,
Adamele protestează contra inconsecvenței A.Damei. Eh! Măcar am o scuză bună. Primăvara, cât o fi ea de frumoasă, e anemică de felul ei.
Cât despre căutarea ta, îți urez să nu fie scurtă (ca să prețuiască prea puțin), dar nici nesfârșită (ca să-ți pierzi nădejdea). 🙂
Pingback: Roaba cu amintiri | lumea adam(a)ică