Foc și piatră


Câte pietre nevii, atâtea altare, Doamne, așezate unul peste altul, unul lângă altul, în șir indian, paralel cu alt șir indian, și tot așa, paralel cu șirul canonicilor, până se ajunge la pătratul perfect… pe care se ard jertfe, jertfe multe, tinere și bătrâne, ațoase sau grase. Ce vei face, Doamne, de vii, cu-atâtea altare din pietre nevii?

Câte pietre frumoase, atâtea întrebări, Doamne, zidite una peste alta în noul babel, la fel de neterminat ca dintâiul! Întrebări zidite cu moarte, în loc de mortar. Puțin câte puțin, ca un foc mocnit, a cărui vâlvătaie ancestră, fiecare și-o imaginează altfel.  Mai puțin lustruită. Mai puțin(ă) cruce. Mai înaltă și vie. Ce vei face, Doamne, de vii, cu atâtea pietre pe moarte, în loc de vii roditoare, cu-atâtea sahare încinse și arse sub chiar ploi târzii?

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Foc și piatră

  1. Alexandru zice:

    La mulţi ani frumoşi şi fericiţi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s