Premiul I cu coronita


Acest articol îi reveine cu dedicaţie lui IleF, care a câştigat concursul desfăşurat aici. Iată o parte din descrierea pe care i-o face IleF copilei din imagine: „ochii migdalaţi, cu siguranţă arzători, albaştri ca marea sau negri ca tăciunele; un gest de fereală în faţa aparatului foto, fiindcă stilista n-a adus decât o parte din ţinută; poziţia cochetă picior(uş) peste picior(uş); picioare frumoase, musculatură fină, spate delicat, «nelucrat» la sală”.

O descriere savuroasă…

Şi, pentru că prima dată când l-am pomenit pe Ştefan Câlţia aici a fost tot din cauza premia(n)tei, am ales drept premiu cu coroniţă variaţiuni pe aceeaşi temă. Ca de obicei, alături de text, premia(n)ţii primesc o melodie şi un verset. (Bonus, o chestie (ne)profesională.)

Revenind la Câlţia, mi-a făcut – tematic – cu ochiul Fata cu coroană. Însă diafanizarea asta de „linia întâi”, parcă e prea puţin. Şi rochia albă stă ca pe o păpuşă de porţelan. Nici pliurile nu-şi permit să se arate în voie.

Sabia lui Damocles şi-a schimbat forma. E ca un deget de zmeu, atârnând inevitabil şi, mai ales, nezărit, în spatele vederii. În spatele frontului.

Un fel de stâncă scăpată de pe umeri din greşeală de Sisif, gata în orice moment să măture orice suflare în căderea-i imposibil de stăvilit.

De fapt, cel mai frumos e că nu i se văd fetei picioarele. Se poate ca, de fapt, să plutească. Să umble pe ape.

Însă am mers mai departe de coroniţă, şi-am ales Flautul fermecat.

Găsesc fundamental în acest tablou echilibrul dintre static/fixat şi suspendat.

Copacul e masiv, poate fura privirea. Copacul e static şi „stabilizator”. Fixează întregul univers.

Flautul e elementul suspendat. Flautul stă între cer şi pământ, sfidând legea gravitaţiei. Flautul e fermecat şi cântă de unul singur.

Se înţelege că îngerul NU SE VEDE. Îngerii nu pot fi văzuţi.

De fapt, îngerul se ţine de flautul care stă suspendat între cer şi pământ. Îngerul atârnă de cântec. Şi flautul cântă singur. Dacă vedeţi acolo un înger, să ştiţi că e doar un truc inventat de pictor.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Premiul I cu coronita

  1. Pingback: Roaba cu amintiri | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s