Răbdare


așa Te-am văzut, mi-aduc aminte:

șlefuiai granitul

cu pene de porumbel

 

 

foto

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Răbdare

  1. DinBarcaDeLemn zice:

    Ah, gingasia atingerii Lui transformatoare… splendida imagine in cuvinte!
    Cu multumiri si admiratie (admirand artificii razlete dintr-o barca de lemn;)…

    • A.Dama zice:

      DinBarcaDeLemn, bine-ai venit!
      Sigur că mi-a luat preț de o secundă să mă gândesc dacă barca de lemn e mai bună decât cea de ceramică. Am conchis că da…
      Mulțumesc pentru trecerea grăitoare! E ca și cum s-ar prelungi lumina artificiilor, mai mai să devină constantă. Călăuzitoare!
      Mai transformă-te și-altădată în cuvinte! Nici nu știi când sunt alifii rare. 🙂

  2. calin zice:

    cand ajungi la faza asta poti spune ca te-apropii…. la-nceput suntem doar o stanca cu multe colturi, care daca vrei s-o apuci inteapa, te raneste. ca pamantul in zorii facerii. si vine El, la-nceput cu dalta sa ciopleasca coltii, sa netezeasca, apoi catre final vine cum zici tu cu pana de porumbel sa dea luciu chipului de stana, si-n cioplirea oglindita de granit sa-si vada chipul de Miel.
    cred ca sunt la faza de smirghel din ala mai gros.

    • A.Dama zice:

      Călin,
      Dar tu de unde știi cum era pământul în zorii facerii? De unde știi că era țepos și înțepa?
      Da, e drept că suntem deja departe, fiindcă stânca a fost izolată de toate celelalte și lucrarea e aproape de sfârșit… Cred că Dumnezeu a început să o sculpteze cu furtunile și vântul. Uneltele s-au inventat mai târziu.:P
      Însă e drept că eu am văzut și fața Lui oglindită în luciul acela, așa că intuiția ta este neașteptat de exactă. Enervant de exactă.:)
      Numai la faza cu șmirghelul nu-ți pot răspunde, fiindcă n-am uitat bancurile din cartier…:D

  3. DinBarcaDeLemn zice:

    Multumesc pt aleasa primire, A.Dama! E nespus mai bine in barca de lemn, aveai dreptate. 🙂 Acum stiu si eu ceea ce tu stiai de atunci, cand logica-mi (neatinsa inca de pene de porumbel) ma indeparta(se) furtunos de… Port. Apreciez rabdarea-ti si gandurile bune. Cat despre artificii colorate, si ele palesc acum in lumina Stelei calauzitoare. MARE-I Cel ce ne tine!

    • A.Dama zice:

      DinBarcaDeLemn,
      Eu n-am avut nicio dreptate. Nu mă simt „vinovată”. 🙂 Nici măcar de „ştiinţă”. Este Unul care le ţine blând în ale Sale Mâini şi le picură binecuvântare peste aleşi. Eşti printre ei, ştiai?
      Şi-mi place cum se poartă în Port. Niciun vapor nu întârzie, nicio barcă de salvare nu e lansată înainte de vreme. Iar bărcile de lemn sunt atent verificate înainte de a fi trimise în larg. Peste tot sunt Faruri, chiar dacă e doar o mică insuliţă, cât ţine aprovizionarea, cât să nu-ţi pierzi nădejdea că ajungi la Liman!
      Să fie darnic cu tine!

  4. 71ganduri zice:

    E fain, vad eu, in barca de lemn. Vreau si eu in barcadelemn!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s