Fenomenologia vedeniei (2)

Pentru că ni s-a dat să vedem… Pentru că nu ne putem ascunde de Ochi.

Pentru că ne-au fost deschiși ochii să vedem Glasul!

*

Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut! (Gen 16, 13)

Şi Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut un izvor de apă. (Gen 21, 19)

Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec… (Gen 22, 13)

Am mai văzut în vis şapte spice pline şi frumoase… (Gen 41, 22)

Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui. (Exod 24, 10)
El nu Şi-a întins mâna împotriva aleşilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut. (Exod 24, 11)

Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului… (Num 22, 27)

Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, Se duce şi nu-L zăresc. (Iov 9, 11)

„Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: „Văd un veghetor.” (Ier 1, 11)

„Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un cazan clocotind, dinspre miazănoapte.” (Ier 1, 13)

Întrebaţi şi vedeţi dacă nu cumva naşte vreun bărbat! Pentru ce văd pe toţi bărbaţii cu mâinile pe coapse, ca o femeie la facere? (Ier 30, 6)

„Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Dan 3, 25)

În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână, care a scris. (Dan 5, 5)

„Ce vezi?” Eu am răspuns: „Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coţi, şi o lăţime de zece coţi”. (Zah 5, 2)

„Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” (Fapte 7, 56)

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice din aur. (Apoc 1, 12)

–

foto