Așa arată, în viziunea mea, anul care ne stă în față. Ne așteaptă mersul pe ape…Din când în când, se mai ivesc puncte de sprijin, de odihnă. În rest, doar credința că nu ne scufundăm…
Fotografia a fost făcută de Carlos Alberto Bau, un artist fotograf care s-a stins „la locul de muncă”, adică într-un accident aviatic, în timpul unei ședințe de lucru.
*
Un mers pe ape frumos și victorios tuturor!
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!
| Din istoria blogosfe… la Dinamica cioburilor de oglindă… | |
 | felicia silaghi la un (alt) susur blând |
 | tomaaadrian la un (alt) susur blând |
| Din istoria blogosfe… la (pier)res | |
| felicia silaghi la Poate cel mai mult doare absen… |
Vizitați: Typing Test și încercați!
lumea adam(a)ică 
A Dama,
Am vrut sa las si eu o urare… mai cu tâlc.
Un prieten spunea ca, dupa ce vom ajunge in cer, ni se va cere sa aratam mâinile… daca au sau nu bataturi.
Eu as zice si …cat de tocite sunt … „incaltamintele”.
Altii vor spune si …cata iubire am lasat sa curga prin noi spre altii – din Iubirea LUI.
…
Imi place urarea pe care ai ales-o.
[Parca in ultimii ani au fost prea multe puncte de sprijin si odihna…]
Multumesc pentru tot ce ai scris anul acesta.
Mitică, e interesant că așa gândim noi în(tru) eternitate! Cum va fi cu mâinile, picioarele, inima…
Dar cine poate ști?
Să ne rugăm ca El să Se laude cu noi! Îți dai seama ce mare lucru ar fi?!!!
Pentru ce-am scris, mulțumește-I Lui! Eu sunt o rebelă, care tot fuge din turnul de veghere virtual. 😛
Bucurii și har ție și dragilor tăi!
Şi eu îţi mulţumesc pentru fiecare gând pe care l-ai pus aici, bucurându-ne sufletul. Şi să o mai faci şi în anul ce vine!
Cât despre „mersul pe ape”….să dea Domnul să fie un mers „plutitor”, fără afundări periculoase pentru cei (ne)pricepuţi.
La mulţi ani!
Alex, mulțumește Domnului că am fost aici! Uneori chiar m-a forțat să scriu, că alta era voia mea. 😛
Așa să fie cu mersul pe ape! Să reușească! 🙂
mersul pe ape si mana intinsa a lui Hristos, gata sa ridice credinta din adancul inghetat.
Vali,
Citind despre „adânc înghețat”, m-am gândit la „rugați-vă să nu fie iarna!”…
O, Doamne! Ajută-ne să mergem pe ape!
Asta presupune să uităm de frică.:)
Un an neînfricat, Vali!
As comenta ce-ai spus si comentariile si-mi vine a spune: Tu Sa-i multumesti ca Te-a ales unealta!
Rebela care fuge?
Poate, dar pe unde treci lasi cald si lumina.
Pina la venirea Lui, am fost paminteni. Dupa aceea am mers pe ape. De-acum, poate, ar trebui sa mergem spre Cer, pe Cer… imi spun mie pietrele…
Mai mergi, mai hai.
La multi ani!
Alexandru,
Eu primesc „mustrarea”! Ar trebui să mulțumesc că m-a ales. Dar să știi că trebuie să mă urecheze uneori, când numai ce vrea El n-am eu chef să execut. 🙂
Evident că nu sunt singura în aceeași oală. Sau trebuia să spun „grămadă de pietre”?
Aș vrea să pot spune ca tine, că „am mers pe ape”. La mine e la timpul viitor.
Ai citit vreodată „Ghicitor în pietre” a lui Eliade?
Întru mulți ani binecuvântați!
Cum sa fie 2011…? Eu imi doresc sa fie Anul cand se va implini numarul celor alesi, Anul cand Dumnezeu va raspunde celor ce striga de sub altar si va veni sa ne ia Acasa…
Emana, bine-ai venit!
Putem să ne-adunăm dorințele, sunt de acord!
Dar câtă liniște că le va face pe toate „la vremea lor”.
Azi am văzut cum a împărțit daruri… A fost frumooos!
Oare câți Îl văd cum împarte daruri bune copiilor Lui?
A.Dama,
Un An Nou aşa cum ţi-ai dori tu să fie…
Reînnoiesc mulţumirile pentru toate cele scrise de tine, expuse privirii aici…
Cu drag.
Oana, mulțumesc pentru prezență și încurajări fățișe sau discrete!
Binecuvântări în noul an și mers lin pe ape!
Cu drag.
Pingback: PAurări. Concurs fulger de proză arhiscurtă « Călin Hera. PA-uri şi mirări
Draga mea prietena
Vreau sa te anunt la sfarsitul acestui an, ca blogul tau este singurul unde NU stiu niciodata ce sa comentez. 😛
Si, cum ti-am mai spus, cand citesc ce scrii, imi dau seama ca eu inca numar pe degete…
Sa fii iubita si sa ne mai lasi „scrisuri”. Noi citim, tu scrie.
Dan
Dragă Dane,
Dacă nu găsești nimic de zis, înseamnă că eu zic tot? Ar trebui să o las mai moale cu zisurile, știam eu!:)
Și eu îți mulțumesc că ai fost prin preajmă, deși departe, dar promit să reînvăț număratul pe degete, când vei fi mai aproape…
Să ai un an mai bun, mai plin, mai iubit, mai…, mai…, mai!…
Și mai scrie, neapărat!
Cu drag.
Dumnezeu sa fie cu dumneavoastra, Maica Ada! Si cu noi! Ma ingrozeste ideea mersului pe apa. (Maica Ada de la Agnusstick mi se trage si inca nu am renuntat la formula asta de adresare, dar daca va deranjeaza, incetez.)
Lora, mulțumesc de urare! Și cu tine să fie Cel Bun! Mă surprinde acest „dumneavoastră”. Cât despre „maică”, nu mi se potrivește, dar îl tolerez, ca să induc lumea în eroare. 😛
Cine mă iubește mă iubește cum / cât / ce sunt.
Un an împlinit! Mersul pe apă va fi obligatoriu. Mai bine domesticește-l dacă te înspăimântă! Uite, mai ai câteva ceasuri la dispoziție! 🙂
A Dama
M-am mutat in Romania de vreo luna. Am fost si la Oradea, Felix ca si intrus la Conferinta Strajerilor. Ma chemase Iosif Ton. S-a terminat prost.
Abia astept a ne intalni. Caci vom fi avut dreptul.
Dan
N-am știut, Dane! Mai am până să devin clarvăzătoare. 😛
La Conferința Străjerilor, nu erau șanse să mă număr printre participanți, dar îmi pare rău că „s-a terminat prost”. Totuși, cu Unul se termină mereu bine, când ambele părți o vor…
Când se va întâmpla în-drept-ățirea noastră, sper să se termine bine!:)
La mulţi ani!
Bibliotecarule, m-am gândit să fiu eu prima cu urările… Dar n-am reușit. 😦
Mulțumesc de consecvență!
Întru Mulți Ani!
A.Dama
La mulţi ani în…noul an! Să fii binecuvântată!
Deci ești mai bătrân cu un an, Alex?
Și treaz la ora asta?
Mulțumesc, mulțumesc! Doamne-ajută să fim buni și treji tot anul!:)
Mai a.dama…mi-s uda si obosita de umblat mai mult pe sub ape…am sa ma sui pe unul din stilpii ceia si o sa stau sa ma usc la soarele Lui o vreme… pina-i senin…
Un an nou iti doresc plin de tot ce-ti doresti …dupa voia Lui.
Love………
Rodica dragă, ești binevenită și în „portul” meu. (ori)Când poftești… Găsim noi căldură, cât să te usuci. 🙂
Cu aceeași dragoste, La Mulți Ani cu victorii importante și inimă alin(t)ată!
Pingback: paseri de gheață |
Pingback: Premiul I cu coronita | lumea adam(a)ică