Suntem cei din urmă păstori…


Pe când eram un fulg de copil care frecventa școala duminicală, pe când făceam „program de Crăciun” în biserică și le dădeam emoții învățătorilor noștri ca nu cumva să ne încurcăm în versuri, pe când părinții ciuleau urechile și ne căutau din priviri în mulțimea de copii ieșiți în față, „la microfon”, într-un spațiu mult prea strâmt, ca să putem cânta relaxați, pe când cântecele noastre erau mai mult un fel de strigături de sezon, printre poeziile de Crăciun preferate de mine, am ales-o pe cea de mai jos:

Suntem cei din urmă păstori pe câmpiile lumii.
E târziu…
Și lângă noi, focul timpului
Abia mai foșnește.

Dorm turmele de gânduri împrăștiate pe pajiștea fără sfârșit a cerului.
Doar genunchii veghează,
Ca două candele uitate
În iarba adâncă a rugăciunii.

Dar iată, a trecut ploaia nopții pe acoperișul pământului,
Foșnesc zorile lângă ferestrele deschise ale gândului,
Deschideți cetatea adormită a inimii,
Scuturați de pe zăvoare praful somnului!

Iată, noi,
Cei din urmă păstori pe câmpul lumii,
I-am văzut steaua,
Am auzit pe pajiștea cerului
Marele foșnet al venirii Lui!

În caietul pe care l-am păstrat peste ani, peste decenii, poezia de mai sus îl are ca autor pe Petru Lascău… Sper că e așa! Oricum, încă îmi place foșnetul venirii Lui!


foto.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (D)evenimenţial, De probă și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Suntem cei din urmă păstori…

  1. calatorru spune:

    Fosneste, vuieste versul a Craciun🙂 nu stiu ce altceva in afara de vers…
    Craciun fericit A.Dama!

  2. Alexandru spune:

    Frumoasă poezie! Frumoase amintiri din copilărie!
    De câte ori ne întoarcem la acele vremuri minunate, ne cuprinde aşa un dor de Sărbătorile din copilărie… Era o aşteptare plină de emoţie, iar bucuria era de nedescris!
    La mulţi ani, dragă A.Dama!

    • A.Dama spune:

      Alexandru,
      Greu mi-aș imagina un astfel de cântec fără mișcare! E chestie de gene…🙂
      Și ei ar putea recita poemul, nu-i așa? Suntem cei din urmă păstori pe câmpiile lumii…
      Poate ești printre cei din urmă căutători de pietre…
      Mulțumesc!

  3. Alex spune:

    Sărut mâna, A.Dama! La mulţi ani şi ţie şi tuturor celor dragi!

  4. fosile spune:

    Ei chiar recita poemul, il cinta.
    Nu, eu nu sint cel din urma cautator de pietre. Am mai gasit citiva iubitori de cautare si le-am spus, le-am aratat, am mers impreuna si-acum merg singuri, stiind ca nu sint niciodata singuri.
    Multumesc!
    La Multi Ani!

    • A.Dama spune:

      Alexandru,
      Asta e menirea oricui: să dea mai departe din darul primit. În fond, nu de la tine a venit darul căutării pietrelor. Ți s-a dat…🙂
      Mă bucur că faci dar din dar.
      La Mulți Ani!

  5. Fighter7Ful... ..YouTube Channel(In numele Libertatii Freedom) spune:

    O0o…, ce versuri…
    „Suntem cei din urma pastori pe campiile lumii”…
    Acum…in intunericul de pe pajiste vedem departe…
    (Nu trebuie sa fii nici templier, nici mason sa vezi-ce dar!)
    Vedem toate stelele, infinitul, si totusi numai o stea vesteste venirea LUI …
    Si EL vine !!!!
    Am citit si am plans…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s