sau un fel de Crăciun pascal,
în amintirea unei Învieri ninse
pe o cruce de lemn atârna un om de piatră
era alb ca oamenii-fantă care se tăvălesc prin făină înainte de a ieși în piața publică să-și cerșească pâinea pentru a doua zi
m-a(m) oprit
lemnul crucii plesni și (re)deveni pom la clipeală de ochi
– inima îmi pulsa de spaimă în gât –
și din ramuri țâșneau ritmic frunze de un verde intens
ca-n Eden
nu știam dacă-i bine să râd sau să plâng
omul alb coborî
– spaima îmi pulsa ca o inimă în gât –
omul alb se uită cu o rază în ochii mei și porni la drum
încă nu știam dacă-i bine să râd sau să plâng
avea buclele părului meu, adânciturile ochilor și același zâmbet
până și mersul îi era al meu
pomul avea de-acum fructe zemoase
și aveam o poftă nebună să mă cațăr în el
lumea adam(a)ică 
De observat reacția victimelor pedofililor papali și xmași:
_______________________________________________
Daniel, nu pot lăsa linkul propus de tine! Țin la acest text, care e mai mult decât poezie… E trăire.
Ca mare loc e Cuvantul
Cand alearga campiile
Ca un vitel slobozit din grajd…
Pana si pasarea afla aici unde sa isi faca cuibul
Femeia pedichiura
Si omul ei visul prea demult lepadat.
Ce usor se intalnesc aici indragostitii:
Sar peste cateva mari si tari ca peste o parere
Hocus-pocus, iata-i, aici, unul langa altul…
Ce mare loc e Cuvantul!
ce mare loc e Cuvântul
dacă munții își strigă bună dimineața
de la un continent la altul
și cometele aleargă să pețească planete
până și cerboaica e asistată când fată
și morții înviază când le suflă Duhul în nări
ce ușor se cunună Mirele și Mireasa
fără tratate de teologie la căpătâi!
ce mare loc e Cuvântul
de ne-ncape pe fiecare
cu planetele noastre cu tot!
71 gânduri,
Recente versurile?
Să mai adaug? 🙂
Adauga… astea ne stau parca mai bine… dar probabil ca putini se hranesc cu de astea…
A.Dama, crezi ca ne-am fi intalnit in Eden? Daca raspunsul e da, crezi ca ne-am fi cunoscut in acelasi fel?
Cum am putea deveni prieteni in absenta lacrimilor, a dezamagirilor traite impreuna, si a incurajarilor care ne apropie? Oare cat respect am aveam unul pentru celalalt, fara amintirea unei greseli sau lipse de maturitate din care celalalt si-a revenit prin pocainta, perseverenta, maturitate si zambet?
Hibiscus,
Vrei să îmi construiesc tot răspunsul pe o imposibilitate? 🙂
Cunoașterea era într-o fază incipientă acolo. Adam și Eva Îl auzeau pe Dumnezeu și știau ce e ascultarea. Adam și Eva îl vedeau pe diavolul, dar nu aveau cunoașterea că el e rău. Dumnezeu nu le-a spus să nu asculte de diavolul. Le-a spus doar să nu mănânce din pom…
Nu știm dacă Adam și Eva s-ar fi înmulțit înainte de cunoașterea binelui și răului.
Ceea ce spui tu despre empatie / simpatie / agape vine după cunoaștere… Sunt de acord cu formulările tale.
Prietenia ar trebui să meargă până la a-ți da viața pentru celălalt. Câți ajung acolo?