Ca-n Eden


sau un fel de Crăciun pascal,

în amintirea unei Învieri ninse

pe o cruce de lemn atârna un om de piatră

era alb ca oamenii-fantă care se tăvălesc prin făină înainte de a ieși în piața publică să-și cerșească pâinea pentru a doua zi

m-a(m) oprit

lemnul crucii plesni și (re)deveni pom la clipeală de ochi

– inima îmi pulsa de spaimă în gât –

și din ramuri țâșneau ritmic frunze de un verde intens

ca-n Eden

nu știam dacă-i bine să râd sau să plâng

omul alb coborî

– spaima îmi pulsa ca o inimă în gât –

omul alb se uită cu o rază în ochii mei și porni la drum

încă nu știam dacă-i bine să râd sau să plâng

avea buclele părului meu, adânciturile ochilor și același zâmbet

până și mersul îi era al meu

pomul avea de-acum fructe zemoase

și aveam o poftă nebună să mă cațăr în el


About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De îngânat și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Ca-n Eden

  1. Daniel spune:

    De observat reacția victimelor pedofililor papali și xmași:

    _______________________________________________

    Daniel, nu pot lăsa linkul propus de tine! Țin la acest text, care e mai mult decât poezie… E trăire.

  2. 71ganduri spune:

    Ca mare loc e Cuvantul
    Cand alearga campiile
    Ca un vitel slobozit din grajd…
    Pana si pasarea afla aici unde sa isi faca cuibul
    Femeia pedichiura
    Si omul ei visul prea demult lepadat.
    Ce usor se intalnesc aici indragostitii:
    Sar peste cateva mari si tari ca peste o parere
    Hocus-pocus, iata-i, aici, unul langa altul…
    Ce mare loc e Cuvantul!

    • A.Dama spune:

      ce mare loc e Cuvântul
      dacă munții își strigă bună dimineața
      de la un continent la altul
      și cometele aleargă să pețească planete
      până și cerboaica e asistată când fată
      și morții înviază când le suflă Duhul în nări
      ce ușor se cunună Mirele și Mireasa
      fără tratate de teologie la căpătâi!
      ce mare loc e Cuvântul
      de ne-ncape pe fiecare
      cu planetele noastre cu tot!

  3. A.Dama spune:

    71 gânduri,
    Recente versurile?
    Să mai adaug?🙂

  4. 71ganduri spune:

    Adauga… astea ne stau parca mai bine… dar probabil ca putini se hranesc cu de astea…

  5. Hibiscus spune:

    A.Dama, crezi ca ne-am fi intalnit in Eden? Daca raspunsul e da, crezi ca ne-am fi cunoscut in acelasi fel?

    Cum am putea deveni prieteni in absenta lacrimilor, a dezamagirilor traite impreuna, si a incurajarilor care ne apropie? Oare cat respect am aveam unul pentru celalalt, fara amintirea unei greseli sau lipse de maturitate din care celalalt si-a revenit prin pocainta, perseverenta, maturitate si zambet?

    • A.Dama spune:

      Hibiscus,
      Vrei să îmi construiesc tot răspunsul pe o imposibilitate?🙂
      Cunoașterea era într-o fază incipientă acolo. Adam și Eva Îl auzeau pe Dumnezeu și știau ce e ascultarea. Adam și Eva îl vedeau pe diavolul, dar nu aveau cunoașterea că el e rău. Dumnezeu nu le-a spus să nu asculte de diavolul. Le-a spus doar să nu mănânce din pom…
      Nu știm dacă Adam și Eva s-ar fi înmulțit înainte de cunoașterea binelui și răului.
      Ceea ce spui tu despre empatie / simpatie / agape vine după cunoaștere… Sunt de acord cu formulările tale.
      Prietenia ar trebui să meargă până la a-ți da viața pentru celălalt. Câți ajung acolo?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s