Nu pot scrie despre Păunescu


Adrian Păunescu nu mi-a spus mai nimic. Nu-mi plăcea cum vorbea, nu-mi plăcea cum arăta (hors critères). După flexiunile vocii, m-am gândit mereu că mai bine se făcea popă sau cântăreț.

Am îndrăgit, eventual, rapsozii care i-au cântat versurile. La Cenaclul Flacăra, n-am fost, că mi-a interzis mama, însă piesele le-am fredonat odată cu generația, mai ales în tabere și la concursurile pe țară.

În seara asta, am aflat o poveste care mi-a plăcut. Un fost șofer de-al poetului zicea că omul dormea bine în mașină, mereu cu o secretară „la post”. Și câteodată se trezea cu totul din senin, își ridica mâna cu indexul la vedere (exact ca în Senat), și striga cu forță: SCRIE!

Și versurile curgeau de la sine: bine închegate și fără ștersături…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la Nu pot scrie despre Păunescu

  1. Camix zice:

    Să ştii că prefer să citesc asemenea rânduri – care îmi aduc ceva despre Păunescu pe care nu-l aveam înainte – dacă tot e să se scrie ceva despre el decât să mă enervez plictisindu-mă (se poate şi aşa? uite, dom’le, că se poate) la citirea altor articole răsărite ca ciupercile într-un timp anume, fără să aibă ceva de spus, de fapt. Dar care trebuie în mod imperios şi necesar şi neapărat să existe. Aproape că îmi vine să spun că nu ştiu de unde imboldul tuturora de a publica despre el ceva (că doar… cum să nu scrii despre moartea une personalităţi atât de mari) orice, să fie, să fie mai ales citit. Citeşti, treci mai departe, no memorable idea, no memorable feeling.

    Mie personal nu mi-a plăcut Păunescu. E prea oratoric şi fix în formă pentru gustul meu. Dar asta contează mai puţin. Nu îi neg prin asta popularitatea, preferinţele personale sunt altceva. Ci vreau să spun că, în asemenea momente – dacă tot se proclamă că nu se doreşte isterie naţională (dar cine o creează, nu?) – prefer să citesc aşa ceva. E o bucată de timp, de persoană care îmi foloseşte mai mult decât celălalt mare rest.

  2. A.Dama zice:

    Camix,
    Mai bine scriai un articol!:)
    Ai fost sinceră și obiectivă. Trebuia să îți susții poziția față de ce s-a întâmplat în ultimele zile pe-aici, prin blogosferă. Sigur că isteria se poate da mai departe. E molipsitoare. Parcă îmi amintește de alergarea cu ștafeta.

    Eu n-aveam de gând să scriu despre Păunescu, deși, citind ultima lui poezie și amintindu-mi ultima poezie a lui Sorescu, îmi venea să fac o comparație între ele. 😀
    Însă povestea asta a șoferului mi-a plăcut. Așa că am dat-o mai departe.

  3. Camix zice:

    Am încercat, dar nu destul de mult, n-am fost mulţumită de ce a ieşit. Păi, eu zic că şi scriind aici înseamnă tot susţinere de poziţie, nu doar la mine pe blog. Că, dacă e vorba de a fi văzută poziţia de cât mai mulţi, aici oricum pupitrul are amplificatoare mai puternice, deci din cauza asta nu-mi fac griji. Şi apoi, după cum spui, să nu cumva să dau ocazie spre alte isterii, că nu garantez pentru felul în care m-aş controla.

  4. A.Dama zice:

    Deci, Camix, tu îți pui problema autocontrolului. Oare de ce nu o fac toți cei care se esprimează pe-aceste plaiuri? 🙂

  5. Nu stiu multe despre Paunescu, dar am cateva versuri de la el care imi plac: „Incolo, cate-o tuse, cate-o gripa/ Dureri de sale, soc de sapte arte,/ Artrita la picior si la aripa, / Si mai ales in tot, un pic de moarte..! Si cine nu a citit, sa incerce poezia: Ruga pentru parinti! Adamaica, te citesc in continuare cu placere!

  6. Ps. Am uitat de poezia: Repetabila povara! …Am fugit!;)

  7. eu (re)vin tot timpul prin lumea ta, chiar daca uneori fara cuvinte..:)

  8. Cum as putea sa vin altfel?:D Esti unul din bloggerii mei preferati!

  9. Mihail zice:

    Un simplu gind ma cutremura: ca sa auzi atita banalitate despre un momument (fie si romanesc) , civism, enciclopedie culturala. OMUL care a invatat tineretul roman sa ridice pumnul strins in sus ca afront unei societati aflate pe duca, omul AP, care ca om a avut exact aceleasi slabiciuni ca si noi, sa auzi atita banalitate si sa spui „ma bucur”, simplu nu inteleg pe ce lume se traieste?
    Pentru Lorena as spune ca insirind numarul „enorm” de 2 titluri din OPERA poetului AP este exact cum ai spune ca exista ceva carte numita biblia, care cica ar spune ceva despre unul ISUS, a si sa nu uit si despre unul Pavel care cica ar fi lasat ceva si el omenirii. Nici mie nu mi-a placut cochetarea lui cu comunistii, dar asta nu il neaga ca si om de cultura.
    Fetelor (iertare unui om batrin) eu am trait vremea cind acest Paunescu , prin 1987 incepind, cind comunistii erau tari, acest OM s-a opus cu vehementa, public impotriva lor, vremuri care l-au marginalizat puternic si,cred ca numai Dumnezeu l-a aparat sa nu fie inchis dupa ce a publicat DE LA BIRCA LA VIENA. Este omul care a donat milioane pentru refacerea Manastirii Rimeti si Lic G.Cosbuc din Nasaud (avea el o atractie pentru aceasta zona a lui Cosbuc si Rebreanu).
    By the way, de ce credeti ca toti marii nostri rapsozi folkisti i-au cintat versurile? Pentru ca nu aveau valoare? Ii lipsea credeti publicitatea si si-o asigura astfel? NU CRED! Ceea ce cred este ca istoria se va scrie incet, incet la valorile ei reale, fapte nu vorbe, valorile vor fi selectate de cel mai impartial arbitru: TIMPUL, cit despre gusturi, ele nu se discuta, evident, dar mai stiu o vorba neaosa romaneasca: pofta vine mincind, iar masa intinsa de AP este de vreo douazeci si ceva de volume, ca este greu sa le retii titlurile, si doar vreo doua trei scrisori erau proletcultiste, celelalte trebuie puse la locul lor intr-o biblioteca curat roamaneasca.
    Iaca am scris mult pentru ca mie imi PLACE Adrian Paunescu poetul si omul de cultura, ba chiar si in politica s-a aratat ca stie ce vrea si ca vroaia ceea ce stia, se deosebea de Paturicii nostri (deh, literatura veche, om vechi, eu). A.Dama, ai un prieten deosebit pe blog, doctorul, mi-ar face o deosebita placere sa aud parerea lui despre AP, om, poet, publicist, politician si chiar si comunist, de ce nu, ca doar nu a omorit pe nimeni. M-a impresionat pina la maxim marturia lui cu privire la o bisericuta prin Moldova. Scena reala care ar trebui sa ne cutremure, care sa ne trezeasca (cel putin pe mine a reusit) la adevaratele stari de lucruri din „tzeara” noastra si biserica lui Isus. Nu stiu daca ma primesti pe blogul tau cu asemenea „comportament rebelo-comunisto-religios”, total diferit de „dulceata” purtata incoace si incolo cu multe multumiri si imbratisari intre postitorii tai, dar ce cred cu tarie este ca s-ar putea porni un mic val de vorbe la adresa a ceea ce am indraznit sa afirm si toate acestea pentru ca sunt din generatia in blugi, am petrecut cred sute sau poate mai multe ore bucurindu-ma ca prin acele cintece si poezii ne aratam mica noastra razvratire si numai si prin faptul ca veneam acasa la orele mici ale diminetii (pe vremea noastra era si o ora la care trebuia sa fii acasa, in pat eventual) ba mai si cintam uneori pe strazi enervind politistii din serviciul stradal de noapte. Oricum, ai un blog frumos, lume sensibila, nu am inteles care este natura muncii tale pentru piinea cea de toate zilele, dar, eu citesc multe lucruri frumoase, adevarate perle uneori in aceasta lume ticaloasa, rece, goala si rea .Domnul sa te binecuvinteze si sa-ti rasplateasca osteneala. (Si sa indragesti opera unui poet care cu adevarat a fost roman inainte de toate). Cu dragoste crestina, un copil batrin.

    • A.Dama zice:

      Mihail,
      Mi-e greu în continuare să scriu ceva despre AP. Noi am fredonat cântecele cu versurile lui în fiecare tabără, la toate serbările școlare, ba chiar și la Cântarea României. Așa au fost vremurile.
      Faptul că un poet e lung (întins pe zeci de volume) nu îl face monumental. Îmi place AP pe sărite, să zic așa. (Nu pot avansa o părere obiectivă, fiindcă nu știu dacă am parcurs mai mult de 100 de texte de-ale lui.)
      Mi-a devenit mai „simpatic” când mi-a povestit frate-meu cum fugea de-acasă la cenaclu și cânta și el cu chitara. Evident că părinții n-au știut nimic.
      De altă parte, mulțumesc de aprecieri și de cuvinte frumoase! Binecuvântări și ție!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s