Baloane de săpun toamna

În această toamnă, nu-mi aflu locul. Citesc le livre des Princesses oubliées ou inconnues… și-mi place, cum altfel?, Capriciosa. Ar putea fi prințesa cea mai renumită, în fond.

Nu „uitată”, nici „necunoscută”:

Deseori răsfățată, nu ezită să ceară imposibilul:

zăpadă în miezul verii,
un colț de umbră în deșert,
afine în ianuarie.
Asupra băii își concentrează întreaga atenție
și tot rafinamentul: temperatura ideală,
spumă parfumată, petale de trandafir, lapte de măgăriță sau sirop de caise.

Uitați-vă și voi ce baie minunabilă (una din trei) are!

Nu-mi găsesc locul în această toamnă. Vreau baloane de săpun și  cuvinte schimbate. A fost genial că același gând de copilărire a izbucnit în două inimi aflate la sute de km distanță! Și l-am dus la (de)săvârșire!

Am căutat o sumedenie de iutuburi cu toamna, și nu mi-am găsit locul în niciunul. Dați-mi o bucată muzicală de toamnă care să mă încapă!

Dacă nu, mă las furată de verde.

M-a luat prin surprindere (stră)vederea acelui colț de tablou: avea o ramă sculptată manual, foaaaarte frumoasă. În colțul din stânga, jos, erau patru frunze de culori și specii diferite, cu nuanțe de toamnă, de la galben până la vișiniu. Erau așezate ca-ntr-o sculptură, una peste alta. Am dibuit o frunză de arțar. Gata să străpungă cu vârfu-i ca o săgeată. Rost de zbor.

Dar poate cel mai frumos a fost să-l ascult pe Cyrano de Bergerac al lui Rostand, grăind(u-și) zborul către Roxane, chiar înainte să moară.

De frunze era vorba:

Comme elles tombent bien!
Dans ce trajet si court de la branche à la terre,
Comme elles savent mettre une beauté dernière,
Et malgré leur terreur de pourrir sur le sol,
Veulent que cette chute ait la grâce d’un vol!

*

Ce bine cad așa!
În drumul scurt, din ramuri, până ce-ating pământul,
Cu câtă frumusețe finală-și sting avântul,
Și-oricât de-nspăimântate de putrezirea lor,
Pun în căderea asta o grație de zbor.

(Traducere de Mihai Codreanu)