Contraste


Treceam pe lângă o școală în momentul în care ieșeau copiii de la ore în valuri-valuri… Chiar înainte să ajung în dreptul puhoiului de suflete care-și spuneau ultimele cuvinte înainte să pornească grupuri-grupuri spre casele lor, am trecut la distanță de câțiva centimetri pe lângă o mamă care-și luase de la școală fata imobilizată într-un cărucior… Fata avea cam 13-14 ani. N-am avut decât câteva secunde, poate 4-5, până treceam de ele, însă în acele secunde, am zărit privirea fetei din cărucior.

Avea pe chip o seninătate pe care cu greu ar fi putut să o redea până și cel mai iscusit pictor. Era blond-șatenă, cu ochii verzi-albaștri. Era de o frumusețe care te atrăgea magnetic.

Instinctiv, în ultima secundă, am ridicat privirea către mamă. Aceeași seninătate, aceeași împăcare. Doar trăsăturile chipului erau asprite de ani. Am apucat să zic o binecuvântare simplă în gândul meu. Asta am învățat în ultima vreme: să rostesc binecuvântări. Biserica nu m-a învățat niciodată practic acest lucru. Ni s-au fluturat doar lozinci, îndemnuri. Nu ne-a scos nimeni „pe teren”…

După încă două minute, ajunsesem în cealaltă parte a clădirii școlii, unde se dispersau ultimele grupulețe de elevi, apucând-o fiecare în direcții diferite. N-aș fi remarcat poate grupul format din doi băieți și o fată, care-și spuneau „ceau”, dacă n-aș fi auzit dialogul lor abrupt, animalic.

Unul dintre băieți trebuia să o ia în altă direcție. Am văzut că o sărută pe fată pe amândoi obrajii… Fata îi reproșează cu nerușinare: „Am crezut că-mi bagi o limbă-n gură”. Băiatul plusează ordinar („la ordinea zilei”) și obscen: „În pi**ă nu vrei?!” Fata-și „revine”, că doar erau trecători prin zonă care auzeau tot, și tranșează sec: „Nu”.

În mod normal, ar fi trebuit să zic binecuvântări și peste cei trei… De îndurarea Lui aveau și ei nevoie, cum aveau mama și fiica ei imobilizată în cărucior. Dar n-am putut reacționa la fel în acel moment. Rațiunea se blochează în condamnare și judecată. Inima aceea care-ar trebui să-i iubească pe toți, cum îi iubește El, își oprește pulsul…

Își oprește pulsul… Contrast.

Foto.
Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Contraste

  1. Pingback: Provincia « LiA POEM

  2. Data viitoare (cu siguranta va mai exista) iti va creste pulsul si vei putea rosti binecuvantari sau cel putin o ruga 🙂

  3. naomi zice:

    Vai Dama, nu folosi cuvintele murdare nici macar cu stelute. Iti coboara statutul de doamna. Este sfatul meu.
    In rest ai dreptate, este haos in viata adolescentilor si eu zic ca educatia sexuala a fost data gresit. Prea multa libertate fara responsabilitate; „na d’aici si du cum poti!”
    Apoi educatia parintilor… cei sapte ani de acasa au disparut…

  4. Alex zice:

    Frumos articol, A.Dama! Cum le surprinzi tu de bine..
    Din păcate…aşa stau lucrurile cam peste tot. Este aici un mic fragment dintr-un „mozaic” imens, atât de pestriţ şi prea puţin frumos. O vârstă atât de frumoasă ca vârsta adolescenţei, este pângărită şi terfelită în noroi, tocmai de cei care ar trebui să caute frumuseţea pe care nu o vor mai putea aduce mai târziu în viaţa lor. Frumuseţea sufletească, bogăţia spirituală.
    Din păcate la şcoală ei „desăvârşesc” lipsurile de educaţie din familie… Acolo e „buba” cea mare, iar „roadele” se văd la tot pasul. E bine că sunt şi „excepţii” care ne mai dau şi speranţă.
    Să ne rugăm unii pentru alţii!

  5. Liliana Corbu zice:

    Naomi cu scuzele de rigoare dar intreb si eu : Pana cand Dumnezeule Mare o sa tot folosim formula cei 7 ani de acasa? Ca simt ca fac alergie ori de cate ori o aud. Pai ce? un copil invata doar 7 ani in casa parinteasca? Toata viata are de invatat din familie(daca are ce invata). Nu stiu cum, dar am impresia ca lumea se invarte pe loc fiindca se gandeste in termeni prea redusi.

  6. A.Dama zice:

    Claudiu,
    Mi-a plăcut „prorocia” ta! Așa să fie! 🙂

  7. A.Dama zice:

    Naomi,
    Mulțumesc pentru mustrare și îndemn! Trebuie să mă iau după mine de data asta…
    Dacă întâmplarea o scriam într-o carte, scriam tot cuvântul. Și nu fiindcă doar ce violentează cititorul atrage câștigul, ci fiindcă e bălăceala de fiecare zi și e un soi de sinceritate tolerabilă… Nici să ne mințim la nesfârșit nu putem.
    Da, aș fi putut alege să nu aduc în public dialogul. Asta ar fi însemnat că nu l-am auzit?
    Da, aș putea alege să aduc tot ce aud. Ar fi inteligent? De folos?

    Nu.
    Din când în când e suficient.

    Rămân „doamnă”. 🙂

  8. A.Dama zice:

    Alex,
    Tu doar trebuie să mai adaugi pe listă din câte ai să le transmiți mai departe celor ce știu deja totul”
    Of, unde-am ajuns!

  9. A.Dama zice:

    Lia,
    Dracul e la fel și în provincie, și în capitală.
    Dar dacă ar fi să-mi amintesc ultima mea vizită în capitală, aș zice că Dumnezeu e mai mult în provincie decât în capitală. 😀

  10. naomi zice:

    Liliana expresia in sine nu face mare branza dar practica ei este inca buna si ar trebui innoita. Cei care au aceasta scoala nu se socheaza cand este adusa in discutie. Imi cer scuze pentru sinceritate.

    • A.Dama zice:

      Lia & Naomi,
      Sper că v-ați lămurit cu expresiile alea și cu validitatea lor. Orice excepție e bună.
      Eu am mers la școală la 6 ani, așa că n-am „7 ani de-acasă”. 😛

  11. Liliana Corbu zice:

    Naomi „socul” meu rezulta din folosirea unor expresii ce denota un „stat pe loc” in dezvoltarea limbajului . Am probleme cu „limba de lemn” nu cu anii de educare. Expresiile rigide si seci imi dau o stare de intoleranta.
    Sa ma explic?
    In Romania, marea majoritate a copiilor isi petrec cei „7 ani”, la crese si gradinite (de stat sau private). Cei mai multi parinti TREBUIE sa munceasca, pentru a avea hrana necesara si o casa. Cat de naivi mai putem fi folosind expresia cei 7 ani de acasa?
    Personal, nu am vazut gradinite crestine, scoli crestine sau vreun after-school crestin unde copii sa fie educati mai frumos. Eu insami am mers 2 saptamani la un afterschool unde directoarea, o femeie crestina, tipa fara control in fata copiilor. Sunt invatatori care tipa si vorbesc groaznic. Invatatoarea fiului meu tipa la ei, iar mai nou, are si el tendinta sa ridice tonul. – Si intreb: Daca el va tipa la mine (sa presupunem prin absurd) va rezulta instant in fata oamenilor ca nu are cei 7 ani de-acasa nu? Naomi, pe mine nu sinceritatea ta ma doare, ci incapacitatea cu care te faci ca nu ma intelegi.
    Cat despre mine, multumesc LUI DUMNEZEU pentru anii mei cei 18 de-acasa. 🙂 nu doar 7.

  12. Liliana Corbu zice:

    A.Dama 🙂
    Nu ai dreptate. Dumnezeu e mai mult peste TOT pamantul. Nu cred ca Dumnezeu se imparte „diferit”. Doar stii si tu, ca si pentru unul singur, si tot s-ar indura de cetate .
    Dorinta mea de a ma muta in provincie a mai scazut in intensitate din mai multe motive. Unul dintre ele faptul ca aud tot mai des lucruri negative tocmai din zone despre care le credeam cumva „protejate” fata de …mizeria pacatului.

  13. rodica botan zice:

    Naomi, as fi curioasa ce virsta ai…aici nu este vorba numai de sinceritate…cred ca un pic de experienta in viata este necesara inainte ca cineva sa se porneasca sa imparta sinceritati prin lume. Nu uita, cit ai fi de sincera privesti lumea DOAR din locul unde esti si cu ochii care ii ai, prin filtrele facute de traditiile, educatia, intelegerea pe care o poti avea…si nu totdeauna ceea ce vezi este exact realitatea. Ti-am mai spus odata cind ma corectai si pe mine ca realitatea exista in afara noastra. Noi credem ca o avem uneori, dar ne amagim.
    De cite ori in viata ai spus…”pai…am crezut…” sau…”pai, asa am vazut”…
    Ai crescut cumva copii pina la maturitate ca sa vezi cit din cei 7 ani de-acasa s-au lipit de ei? Ai crescut mai mult de un copil , ca sa vezi ca dai exact aceeasi educatie, cresti in exact aceleasi conditii, si unul iese Cain, si unul Abel? A ne da cu parerea despre ceva este un lucru – si a vorbi ca si cum sintem in posesia adevarului este cu totul altceva…
    De aia am intrebat… sint tare curioasa – cit esti de tinara…?!

    • A.Dama zice:

      Rodica, îți dai seama că noi, fiind 16, combinațiile au putut fi mult mai variate decât au fost în 2 sau 4… Eh, bine că e Cineva care le cântărește pe toate! Altfel mi-ar fi foarte greu, mie personal, să fiu „tranșată” numai prin prisma oamenilor și a informațiilor parțiale pe care ei le dețin…
      Trebuie să fii TU, nu sora lui X, fratele lui Y, copilul lui Z. Etc.

  14. naomi zice:

    Rodica
    Ani am destui pentru a avea discernamant.
    Copii am vazut, am studiat si am lucrat cu ei destul de mult ca sa-mi pot face o parere.
    Probabil aveti dreptate ca fiecare vede din unghiul lui, dar asta nu inseamna ca eu nu am dreptate sau sunt trecuta (dupa cum spune Liliana)

    Liliana
    Tocmai aici este buba ca ne sprijinim pe institutie si nu supraveghem educatia copiilor nostri. Nu avem nici o scuza ca de mici ii ducem la cresa, etc… Copilul nostru trebuie sa stie ca ultimul cuvant in educatia lui este mama si tata nu educatorul, invatatorul…
    Sunt mai multe de spus dar… Daca copilul meu imita pe d-na invatatoare si nu pe mine ca parinte, este grav.

  15. rodica botan zice:

    Naomi…citi copii ai crescut? Ca numai lucrind cu ei sau avind tangente citeva ore…nu iti poate da posibilitatea sa intelegi pe de-a-ntregul situatia…

  16. vaxaly zice:

    Dumnezeu pune mare accent pe cuvinte. Pana la urma din ele vom fi scosi nevinovati sau acuzati. Se pare ca „tanara” generatie traieste (inca) in interiorul unei fabule din care invata (cum sa repete) esecul. Se prea poate sa fie unul continuu.
    Si daca tot vorbim despre cuvinte/binecuvantari, ma intreb, cum de s-a deviat atat de mult de la indemnul tau de a binecuvanta oamenii, pentru alte polologhii lipsite de vlaga. Se pare ca ne pierdem cu usurinta in alte fabule (sau „indemnuri” de a pastra „dama”) in loc sa ne irosim cuvintele cu folos.
    (sau comentariile alea aiurea sunt un contrast pentru binecuvantare si stelute?)

  17. Liliana Corbu zice:

    Vaxaly,
    Tocmai aici este problema. Consideram pe oameni „buni sau rai”, dupa criteriul : ” cei 7 ani” pe care in au sau NU , cei din jurul nostru, si ne departam aproape fara sa vrem de cei care nu corespund „standardelor noastre”. Cat timp am lucrat la RUT, am avut sansa sa inteleg ca oamenii(in special copii) nu pot fi judecati dupa „cei 7 ani” ci, dupa sufletul lor. Lucru care devine dificil si…greu de rumegat. Sa privesti un copil nu dupa educatia de acasa ci dupa aceea pe care „ar putea sa o ia de la tine” este, probabil, cel mai greu exercitiu psihologic. Sa privesti pe cei din jur din perspectiva oglinzii si a reflexiei asta este o adevarata provocare.

  18. Florin Iepan zice:

    Poate era mai potrivită o atitudine gen „iartă-i Doamne, că nu știu ce fac (spun)!”… oricum, atitudinile, gândurile și părerile apar și se formează în urma obișnuințelor, deci cu perseverență vei reuși într-o zi (dacă asta urmărești) chiar mai mult decât o binecuvântare 😉

  19. rodica botan zice:

    Florin, pare ca vorbesti din experienta…tu cum ai fi procedat? Ar fi interesant sa stim cum sa procedam in astfel de cazuri; inteleg ca nu esti de acord cu a.dama si atitudinea ei. Dar nu este suficient sa criticam…avem nevoie de solutii. Ca traim in o asemenea lume si situatia de mai sus este o realitate trista pe care toti o traim. Ce este de facut? Ce faci tu in asemenea situatii?

  20. Florin Iepan zice:

    Chiar am vorbit din experiență, deși nu am realizat asta decât acum… însă n-am spus că nu sunt de acord cu articolul (nu l-am criticat), ci doar am precizat că, dacă asta îi este dorința, mai devreme sau mai târziu, se va crea în inima ei o obișnuință care o va face să reacționeze așa cum își dorește ea…

    Toți suntem copii și toți învățăm mereu și mereu, dar deși nu toți avem același grad de înțelegere și nici aceleași țeluri, cu toții reacționăm identic la „programările” pe care singuri ni le facem… iar obișnuințele creează urme adânci în sufletul nostru, urme care ajung chiar să-l modeleze… să nu uităm că perseverența îl face pe discipol să ajungă maestru.

  21. Liliana Corbu zice:

    Corect 🙂 A.Dama
    Capitala, Universul … Asa este fiecare avem Universul nostru. Scuze , tristetile mele m-au impiedicat sa vad.. sensurile. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s