D(r)e(pt) pildă (6)


M-a surprins socoteala prietenei mele. Firma la care lucrează are sediul la ea acasă. Clădirile aparținătoare firmei sunt la o anumită depărtare de localitate. Acceptarea ca sediul să fie la ea acasă a făcut-o din motive „tehnice”.

Pe când cumpăra produsele de curățenie pentru firmă, pe aceeași factură erau și produsele pe care le folosea ea acasă. Factura era decontată din banii firmei… N-am găsit nimic ilogic sau nepotrivit în această socoteală. Adică sediul firmei figurează la mine acasă, când cumpăr pentru firmă, cumpăr și pentru sediul care… întâmplător, e unde stau. Și ce?

Când am auzit-o că-și face procese de conștiință că folosește produse de curățat plătite din banii firmei, nu din salar, am rămas… șocată. Oare nu era complet îndreptățită să procedeze așa? Vine și-mi povestește că, după ce a auzit un mesaj, care zicea ceva de genul: Ce ne trebuie nouă din această lume stăpânită de Satan? Chiar avem nevoie de ceva din ea? Ne trebuie hârtia lui igienică?, s-a hotărât să nu mai folosească pentru casă produsele care erau cumpărate și decontate pentru firmă…

Mai mult, îmi zice că a cumpărat de vreo 300 de lei noi produsele respective și le-a dus pe toate la firmă, apoi a rupt factura, ca să nu fie „ispitită” să o deconteze. Dacă cineva mai gândește ca mine, nu poate zice decât că e complet irațional ce a făcut.

Dar acum vine partea interesantă.

După ce a rupt factura aceea și a hotărât că nu mai folosește produse cumpărate din banii firmei la ea acasă, chiar dacă sediul figura acolo, la nici două săptămâni, șeful mare o anunță, din senin, fără să fi existat vreo discuție prealabilă sau alte „semne”, că începând din acea lună, salarul ei va fi mai mare cu 300 de lei.

Da… m-am gândit la acest „puls” pe care-l simt unii dincolo de evidențe. În sinea ei, socotea că e nepotrivit ce face. Eu nu vedeam la fel. Însă ceea ce s-a întâmplat a confirmat că busola ei era exactă. Nu doar că a primit înapoi suma pe care n-a decontat-o, ci a primit pentru fiecare lună, ca bani personali, acea sumă care acoperea, evident, mult mai mult decât avea ea nevoie pentru produsele de curățenie de acasă!

De-aia mi se pare că e bună povestea d(r)e(pt) pildă!… Să ne mai verificăm pulsul și busola!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la D(r)e(pt) pildă (6)

  1. Lora zice:

    M-am ofticat. Dar nu era mai bine daca firma i-ar fi platit chirie? Si apoi sa o plateasca pentru curatenie! Si sa-i deconteze si mersul la cumparaturi: produsele de curatat, timpul necesar si benzina masinii. Dar prietena nu are sange evreiesc si nici grecesc.
    Acum, sa presupunem ca sediul ar fi fost chiar in cladirile firmei. Transportul zilnic inspre si de la locul de munca il platim, de obicei, fiecare. In unele cazuri firma asigura mijloc de transport angajatilor. Dar cheltuiala pentru produsele de curatat si munca aceasta revine firmei , nu contabilei.
    Prietena plateste un favor, de fapt. Daca la cererea ei firma isi are sediul in casa, atunci, din finete in prima faza,nu poate pretinde prea multe si are de suportat niste consecinte. Dar se vede ca finetea aia a masurat in ochii Lui Dumnezeu.

    • A.Dama zice:

      Lora, ești „la zi”. 🙂
      Firma nu plătea chirie, așa a fost înțelegerea… Mijlocul de transport și combustibilul erau asigurate de firmă. Timpul: extra-program.
      Mă bucur că finalul e pe-aceeași undă.

  2. R. zice:

    mai sunt si astfel de oameni, adamo. ar trebui toti care ne consideram crestini sa gandim asa.

  3. ungandbun zice:

    Ma bucur sa aud ca mai sunt si astfel de oameni. Cand am citit aceste randuri mi-am adus aminte de ce spunea apostolul Pavel in Galateni „… roada Duhului este …. credinciosia, …” poate noi ne gandim la a fi credinciosi numai fata de Dumnezeu, dar noi trebuie sa fim credinciosi, loiali si fata de cei din jurul nostru si fata de noi insine.
    Te rog transmite-i prietenei tale toate cele bune. Sa auzim numai de bine!

    • A.Dama zice:

      Ungândbun,
      Bine te-am regăsit!:) Sinceră să fiu, eu m-am simțit mustrată de atitudinea prietenei. Parcă aș fi fost avocatul diavolului, spunându-i că e „logic” ce face… Apoi, când a făcut ce era ilogic, i-am zis să nu se mai ia după mine. 😛
      Transmit, desigur.
      Binecuvântări vouă!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s