V-am cântat din fluier…


Vizavi de câte se mai pot citi în această parte a (o)zonei blogosferice, m-am gândit că poate-mi voi cumpăra și eu cândva memoriile (nu răscumpăra). Nu de alta, dar ele au fost deja răscumpărate.

Eu doar plătesc un preț: recunosc că mi s-au dat.

Întâmplarea amintită aici a presupus o monitorizare din partea organelor avizate, așa că, împreună cu cei implicați în poveste, trebuia să ne prezentăm săptămânal la sediul instituției corespunzătoare din oraș…

După primele două săptămâni, în care nu prea ne-am înțeles rostul pe-acolo, și, având în vedere că trebuia să stăm două ore, din care numai un sfert de oră ni se puneau întrebări, de vreun fel sau altul, am găsit repede modalitatea de a alunga „plictiseala”.

La următoarea „înfățișare”, aveam deja muniție antispleen în dotare: mi-am luat cu mine un blockflöte. Orele la care trebuia să ne prezentăm nu ne mai permiteau să ajungem pe-acasă, trebuia să mergem direct de la școală, iar în ghiozdan încăpea cu ușurință un… fluier.

Așa că, în a treia săptămână, după ce se epuiză partea cu întrebările, am scos din ghiozdan blockflöte-ul și am început să cânt.

Să faci de-astea în sediul unei instituții de securitate a statului, nu-ți trebuia decât multă inconștiență, puțin spirit de aventură, curaj cât până la Carul Mare și înapoi și destulă nebunie adolescentină.

Aș putea să vă spun cum au reacționat angajații instituției la această trăznaie, dar v-aș priva de un constructiv exercițiu de imaginație. Mai bine vă las să-l faceți până la capăt!…

Update:

Eram într-un fel de încăpere, unde erau multe geamuri transparente, prin care puteai fi ușor supravegheat. Se vedea tot ce făceam acolo. Am început să cânt si si do re re do si la sol sol la si si la la…, și efectul a fost că, rând pe rând, ca și cum ar fi auzit cântecul sirenelor, (fie-mi îngăduită comparația!), tovarășii au ieșit de prin birouri și au venit să vadă ce se-ntâmplă. Mai întâi, a fost o stare de perplexitate, apoi a început rumoarea, i-am auzit întrebându-se unul pe celălalt cine răspunde de noi. Am auzit și voci obraznice: „De panaramele astea cine se-ocupă?” Însă, de vreme ce cântul nu se-oprea, am văzut un alt efect: efectul de harfă a lui David… când era adus în fața lui Saul. Unii s-au desprins din grup și au venit să mă întrebe dacă mai știu și altceva. Cred că am mai încercat ceva din repertoriul popular francez. Între timp, a ajuns și cel ce răspundea de noi. Se pare că era mai mare în grad decât toți ceilalți, că i-a cam împrăștiat la locurile lor. S-a uitat la mine, s-a uitat la noi și a spus ceva ce m-a lăsat pe mine perplexă:

Hai, plecați acum, ajunge pe ziua de azi! Și tu, să-ți aduci și data viitoare fluierul!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la V-am cântat din fluier…

  1. Marius David zice:

    Au racnit la tine militieneste: da un te crezi domnisorica, la mama ta acasa? Ia uite… obraznica!

    • A.Dama zice:

      Marius, Naomi, Rodica, Mitică,
      A fost câte un pic din toate.
      Naomi, momentele n-au fost suprapuse, doar am zis că întrevederile astea săptămânale au fost urmarea….
      Am să completez în postare ca „update” exact cum s-a întâmplat…

  2. naomi zice:

    1Au inceput sa joace fermecati si ti-au dat drumul tie si parintilor tai. 🙂
    2Sau a mai urmat o palma …… sau atunci ai primit palma? Mai bine prima varianta.

  3. rodica botan zice:

    S-au mirat de indrazneala ta si au fost un pic socati. Au simtit ca nu ti-e frica si asta le-a produs confuzie…Sper ca raspunsul este unul bun…

  4. mitica zice:

    ,,am scos din ghiozdan blockflöte-ul și am început să cânt.”

    …eu nu stiu ce ai cantat…
    -posibil un solfegiu ,
    -o melodie din repertoriul cunoscut lor…[?]
    -o melodie compusa de vreun clasic…
    Dar, in cazul in care ai cantat una dintre cantarile Domnului, cred ca Domnul a fost Acela care a facut ca lucrurile sa se schimbe in urmatoarele minute…[in bine]
    [am in mintea mea un text care ma face sa cred ca asa a fost.]

  5. naomi zice:

    Citind commentul lui Mitica, mi-a venit o idee: daca ai fi cantat „Am cravata mea, sunt pioner” sau „Trei culori cunosc pe lume” ar fi trebuit sa fie ok. 🙂

  6. Debora zice:

    Da, „Oda bucuriei” are acest efect asupra oamenilor… Si indrazneala, desigur, a avut rolul ei. Si luatul prin surprindere. Dar cred ca Altcineva a orchestrat totul. El ne poate da cuvinte pe buze (asta mi s-a intamplat si mie), dar si cantece pe fluier… Asta intr-adevar e ceva deosebit!

  7. Alex zice:

    Ce întâmplare teribilă! Cu minte şi experienţa de acum, ai mai fi îndrăznit să cânţi din fluier într-o asemenea împrejurare? Nu ştiu…
    Are şi adolescenţa „eroismul” ei!

    • A.Dama zice:

      Alex,
      Ce să zic acum? E greu de spus ce-aș face acum…
      Totuși, nici „pedeapsa” lor n-ar fi la fel de blândă, ca pentru o adolescentă…
      Eu zic că m-a inspirat Duhul atunci… A funcționat. 🙂
      Cine nu-L are, să-L ceară!

  8. naomi zice:

    Mai lasa-ma, cum se poate sa nu le fi stiut? Se cantau pe tot locul, la tv, radio, la scoala, la mitinguri. Ai fost la mitinguri? Erau superbe. 🙂

    • A.Dama zice:

      Naomi, ești figură! Nu le încercasem pe instrument… Adică, mă rog, „partitura” nu o știam…
      Evident că am luat de mai multe ori locul 1 pe țară la Cântarea României… 😀

  9. Pingback: Roaba cu amintiri | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s