cel mai iubit dintre pământeni
cel mai iubit dintre pământeni
*
de (re)ţinut
Exceptând articolele care au precizată o altă sursă, conţinutul articolelor de pe acest blog nu poate fi reprodus fără acordul meu. Vezi pagina De contactat!de (a)mestecat
acum vedem ca într-o oglindă
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat cel mai iubit dintre pamanteni. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.
lumea adam(a)ică 
Frumos spus…
ps. „privit de foarte departe părea o stâncă, dar apropiindu-mă mai tare mi se păru a fi un animal.. după ce m-am apropiat mai mult am văzut că era de fapt un om, iar când am ajuns lângă el am văzut că era, de fapt, fratele meu”
Oh, Florinel! Ce mai știi tu sinonimele! 🙂
Mulțumiri.
O piesă muzicală mult prea agresivă pentru gusturile mele…
Corneliu,
Aici conta sensul pe care l-am urmărit.
Eu n-am ce face dacă lumea nu se prinde.
Evanghelicii, în general, se consideră „frumoși”. „Bestiile” sunt inevitabil și consecvent ceilalți…
Și totuși, suntem „cei mai iubiți”… dacă nu ascultăm minciuna tatălui minciunii.
Frumoasa se uită în oglindă și se vede bestie… Think about it!
Poate va deveni suportabilă și agresivitatea piesei. Că aceste realități ne liniștesc numai după ce ne agresează…
E fain.
Urmarind clipul, mi-am adus aminte ca acum cativa ani, la Sarbatorile Iasiului, printre vanzatorii de ceramica venisera si unii cu vase ce semanau cu vesela din clipul de mai sus.
Un coleg ma intreaba ce am vazut frumos si am incercat sa ii explic de vasele astea ca seamana cu cele din Frumoasa si Bestia, vasele acelea care alearga pe scari si canta, si danseaza. M-a intrebat daca mi le-am luat si i-am spus ca nu, pentru ca erau foarte scumpe. Nu isi aducea aminte sa fi vazut asa ceva in Frumoasa si Bestia, insa m-a rugat merg cu el ca sa il ajut sa isi cumpere ceva. Nu era roman si urma sa „tratez” eu pentru el cu vanzatorii.
M-am dus, ca sa nu il pacaleasca comerciantii nostri. M-a intrebat pe unde era standul cu „vasele mele” si am ajuns la el, unde incepe sa le studieze, sa intrebe de pret, mai vede unul mai comic si intreaba cat ar costa … trebuia sa traduc targuiala lor, si omul cumpara doua din ele.
Plecam de acolo si… imi spune: „Vasele astea sunt pentru tine. Nu iti poti inchipui cum iti sclipeau ochii cand povesteai de ele si ai fi fost in stare sa dansezi ca vasele din desenele animate in timp ce imi explicai cum arata… erai atat de incantata de ele, ca m-am tot gandit cum sa fac sa ti le iau, insa trebuia sa gasesc un motiv credibil ca sa mergi cu mine sa le gasesc si sa ti le iau.”
Călin, 😉
Cella,
Foarte frumoasă povestea ta! I-am intuit sfârșitul, dar tot mi-a plăcut. Ar trebui să o faci postare independentă. 😉