Asta se face la 3 ani…
Zaig și Michelle mergeau la aceeași grădiniță. Zaig avea 5 ani, Michelle 3. Michelle mai avea o soră, în aceeași grupă cu Zaig.
Într-o bună zi, ieșind de la grădiniță, Michelle îl zări în față pe Zaig. Distanța dintre ei nu atât de mare, cât să nu poată fi eliminată printr-o alergare fulgerătoare. Nici una, nici două, Michelle își desprinse mâna din mâna mamei și o zbughi strigând:
– Zaig, Zaiiig!…
Michelle își ținea cu foarte mare abilitate un picior întins, insistând să fie remarcat. Un privitor neutru nu se putea dumiri ce voia să-i arate fetița băiatului: chiloțeii sau piciorul.
– Zaiiiiig!
Băiatul se opri, în sfârșit, fără să-și desprindă mâna din mâna mamei. Michelle, victorioasă, ajunsă chiar în fața lui, mai ridică o dată piciorul, lăudându-se, cu zâmbetul pe buze:
– Uite, am pantofi noi! Uite, pantofii mei!…
Mai târziu, cine știe ce-i va arăta Michelle lui Zaig?
.. daca „un privitor neutru nu se putea dumiri ce voia să-i arate fetița băiatului: chiloțeii sau piciorul”,mai tarziu, intr-o zi, tot acelasi privitor neutru nu se va putea dumiri ce ii arata fata baiatului, decolteul sau inima?:)
Bună observație, Lorena! 🙂
„Cochetărie” precoce! 😀
Poza m-a făcut să zâmbesc vârtos. Mi-am amintit că a fost o vreme (tare demult!) când am probat împreună cu sora mea toţi pantofii mamei! În „secret”, desigur! 🙂
Alex, n-ai poze pe tocuri? Ar fi foarte tare! 🙂
Să ai un an binecuvântat!
Nu am poze „cu tocuri”! Ar fi fost de pomină! 😀 Dar a rămas amintirea tare simpatică.
Un an cât mai bun şi ţie! Spornic şi binecuvântat!
Ei, da, Alex! Ar fi fost o amintire dragă, chiar dacă s-ar fi amuzat toți nițel pe seama ta. 🙂
E clar că Michelle îl deconseiază pe Zaig să persiste în nefericita asortare de culori pe diagonală… Oricum, pantofii lui ar fi trebuit asortaţi cu poşeta ei, încă neselectată, iar pantalonii sunt crianţi – per total c’est moche. Ma parole, băieţii din ziua de azi n-au l’usage du monde…
Zaig se ținea de mâna mamei, să nu cumva să-l vo(a)leze Michelle. Eh, ce știi tu Agnusstick? Mai bine te făceai designer de accesorii de (a)dame, începând de la vârsta grădiniței, până la școala generală, fiindcă fundițele și colanții adamelor se asortează întotdeauna cu ochii adamilor. Inevitabil. C’est l’usage, l’usure, l’usur…patrice!