De ce Tatăl nostru?


Am înțeles, în urmă cu puțin timp, de ce Isus i-a învățat pe ucenici să se roage Tatălui.

(Și dacă s-ar fi scris despre asta, eu n-am ajuns să citesc nicăieri, așa că am prețuit parcursul pe care l-am făcut pe cont propriu.)

Chiar dacă ne e greu să înțelegem cum funcționează practic Trei în Unu și Unu în Trei, există o ordine respectată cu sfințenie de cei Trei. Fiul Se recunoaște ca fiu, nu vrea să ia locul Tatălui. De aceea, spunându-le ucenicilor să se adreseze direct Tatălui, Isus Se așază pe Sine și în ascultare de Tatăl, și ca Frate mai mare al nostru.

Altfel, cum L-am privi pe Isus ca frate, dacă nu ne-ar fi spus El Însuși cum să ne adresăm Tatălui nostru. Același Tată pe care Îl are și Fiul.

Isus nu i-a învățat pe ucenici să se roage: Doamne, Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu…

De unde decurge întrebarea: E greșit să ne rugăm lui Isus, să ne rugăm Fratelui mai mare? E greșit să facem acest transfer de autoritate căreia ne adresăm?

Răspunsul meu: Nu, nu e greșit. Isus a săvârșit Jertfa, așa că acum, între noi și Dumnezeu, există Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca noi. Distanța dintre noi, ca ființe supuse greșelilor, și Dumnezeu, ai cărui Ochi nu pot privi nelegiurea, devine astfel, prin Isus, traversabilă. Adică pe Isus Îl simțim mai aproape și-L trimitem pe El să ceară Tatălui pentru noi…

Și totuși, ce mare lucru, să poți realiza că Tatăl tău e chiar Cel-ce-este! Ce mare lucru că poți să-I spui: Tată!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

62 de răspunsuri la De ce Tatăl nostru?

  1. Adi zice:

    3 in 1 e Nescafe, iar 1 in 3 e Aquafresh… bune produse, dar nu au legatura cu Dumnezeu!
    Varianta mai simpla e ca Iisus S-a rugat Tatalui si ne-a recomandat ca si noi sa ne rugam Tatalui, deci asa trebuie.
    Apoi au venit sfintii ramoliti si au zis sa ne rugam Fiului si sfintilor cutare si cutare, la moaste si la icoane…
    Daca tu preferi a 2a varianta…

  2. Camix zice:

    Aş zice că cel mai puternic argument pentru rugăciunea către Isus e că ŞI El e Dumnezeu. Şi apoi că a săvârşit jertfa. Că dacă nu ar fi fost Dumnezeu, de asemenea (şi la urma urmei aici bate 1 în 3 şi 3 în 1), ce treabă am mai fi avut noi închinându-ne unui… om sau oricum unui-mai-puţin-decât-Dumnezeu?

  3. Adi zice:

    Rationament circular la drumul mare: ne inchinam lui Iisus pentru ca credem ca e 1 in 3 cu Dumnezeu si credem ca e 3 in 1 cu Dumnezeu pentru ca ne inchinam Lui!

  4. A.Dama zice:

    Adi, m-ai lăsat să mi se facă dor? Să zicem că biserica m-a învățat că Tatăl, Fiul și Duhul sunt una. Și eu n-am avut nimic împotrivă. Până și biserica te-nvață unele lucruri bune. 😀
    Tu, însă, dacă ești chiar atât de pornit, de ce nu cauți să vezi de unde le-a venit această idee „ciudată”? Ce-ai făcut în articolul acela, a fost doar să te avânți cu mașina într-un parapet de beton.
    Acuma, din câte am mai pove noi, tu știi că nu mă închin sfinților și icoanelor. Însă Isus e Dumnezeu, cum a scris și Camix în comentariul ei.
    Și dacă tu nu recunoști asta, e grav:

    1 Ioan 2:22  Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Cristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.
    23  Oricine tăgăduieşte pe Fiul, n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul, are şi pe Tatăl.

    Adi, mai uită-te la pasajul de mai jos și caută corespondențele pentru apă, sânge, duh… Asta dacă te sâcâie cum e cu treimea de pe pământ…

    1 Ioan 5:6  El, Isus Hristos, este Cel ce a venit cu apă şi cu sânge; nu numai cu apă, ci cu apă şi cu sânge; şi Duhul este Cel ce mărturiseşte despre lucrul acesta, fiindcă Duhul este adevărul.
    7  (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)
    8  Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.

  5. A.Dama zice:

    Camix,
    Da, noi așa credem. Și bine facem. Că Isus și Duhul sunt Dumnezeu…
    Am scris postarea asta din cauză că practica ne omoară… Adică învățăm de mici lucrurile astea – vorbesc de mine:) – însă ele rămân într-un alt orizont, foarte îndepărtat, nu o realitate trăită zi de zi.
    Nu știu dacă altora li se întâmplă la fel, însă a te ști copil de Dumnezeu, cu toate drepturile și îndatoririle care decurg din această calitate nu mă conduce la a și trăi. Mă mulțumesc cu teoria.
    Chiar dacă multora li se par truisme aceste lucruri: că Isus e Fiu, ergo ne e Frate, cum să le trăim efectiv?

  6. Adi zice:

    Pai Biserica invata majoritatea lucrurilor bune… iar majoritatea lucrurilor invatate de Biserica sunt bune 🙂 … pentru neinitiati!
    Traditia e pentru necunoscatori… Traditia indeamna spre Scriptura, Scriptura e pentru „avansati”… dar Scriptura trimite ultimativmente catre Experienta, proprie, continua si personala… „Duhul Sfant” daca vrei:)… e pentru „performanta”!
    Dar inventiile sunt funeste. Evident ca nu o sa am incredere in nicio inventie… din cauza discreditarii produse de celelalte!
    Nimeni nu tăgăduieşte că Isus este Cristosul!
    7 (Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una sunt.)
    8 Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor.
    Interpolare! Fals! Minciuna… marca sfintii ramoliti!!

  7. Florin Iepan zice:

    Îmi cer iertare că mă bag în discuție doar ca să contrazic, dar nu văd rostul filosofării… că o fi ori ba trei în unu e irelevant… Iisus nu ne-a făcut filosofie spunându-ne să nu cumva să uităm acest fapt. El ne-a învățat un singur lucru: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți și pe Dumnezeu mai presus de orice… abia atunci poți spune că cunoști Voia Tatălui, fiindcă inima ta e pură… asta te face automat copilul lui Dumnezeu (fiindcă din moment ce cunoști Voia Tatălui, o poți și înfăptui, iar dacă o faci… Matei 12:50)… Așa că, vă întreb sincer, considerați că e înțelept să faceți filosofie pe marginea unor idei care nu vă apropie cu nimic de iubirea nemărginită și necondiționată?… nu încercați să convingeți pe cei care nu cred, nu încercați să schimbați lumea înaintea voastră, ci începeți să faceți în voi schimbările pe care le doriți la lume!
    Binecuvântarea lui Dumnezeu să vă lumineze sufletul!

  8. Adi zice:

    Florin, nu e vina Adamei ca face „filosofie” in loc de religie, ci e vina „Sfintilor Parinti” si Papilor si toti de genul… ca au facut dogme instrainand astfel pe om de Cuvantul lui Dumnezeu!

  9. A.Dama zice:

    Adi, tu ce dovezi ai că e interpolare? Cum te-mpaci cu omul ca trup-suflet-duh?
    Tu nu crezi în Fiul, deci nu ai duhul. De ce-mi scrii mie de Duhul Sfânt? Vrei să te-nvăț eu cum să ai Duhul?
    Adi, și dacă ai fi citit numai evangheliile, fără să ajungi la scrierile lui Pavel, și L-ai crede pe Isus pe cuvânt, cu tot ce-a afirmat, tot ar trebui să accepți că Isus e în Tatăl și că Se-ntoarce la Tatăl, ca să vină Duhul Sfânt drept călăuză și mângâietor.
    Când o să-ți treacă prin inimă să accepți ceea ce ți s-a spus în multe feluri, mai putem pove despre cum e să fii călăuzit de Duhul Sfânt într-o revelație a Împărăției.
    Dacă e greu cu mintea, atunci ce-ar fi să cauți învățător?:)

  10. A.Dama zice:

    Florin Iepan, bine-ai venit!
    Tocmai despre trăire era vorba aici, tocmai despre practică…
    Teoretic, le știm. 🙂

  11. A.Dama zice:

    Adi, dragule, tu din câte ai citit pe-aici, așa mă vezi pe mine: înstrăinată de Cuvânt?

  12. Adi zice:

    „înstrăinată de Cuvânt”
    Well… nu sunt eu in masura sa ma pronunt!
    Desigur, oamenii care cred din iubire nu prea baga in seama dogma… or fi din-astia in toate religiile! Si ajung la acea traire, experienta personala continua a lui Dumnezeu (care este scopul)… transcezand dogmele.

    Deci a zis Sir Isaac Newton ca e interpolare, deci asa e! http://en.wikipedia.org/wiki/Comma_Johanneum
    „omul ca trup-suflet-duh” e o alta dogma…
    „Isus e în Tatăl și că Se-ntoarce la Tatăl, ca să vină Duhul Sfânt drept călăuză și mângâietor” nu inseamna deloc acelasi lucru daca ignori doctrina „Treimii”!!
    Nu stiu de unde ti-a venit tie ca eu nu as crede in Fiul!

  13. Florin Iepan zice:

    Iubirea și înțelepciunea sunt precum flacăra și lumina acesteia, unde este una este și cealaltă, iar unde lipsește una lipsesc amândouă. La fel este și cu Tatăl și Fiul.
    Și n-are rost să vă contraziceți fiindcă e deja evident că niciunul nu are intenția să-și schimbe modul de a fi. După cum bine știți deja, cel ce crede nu are nevoie de dovezi, iar pentru cel ce nu crede orice dovezi sunt inutile… așa că fiți înțelepți și nu încercați să mutați muntele dacă acesta nu vrea să fie mutat. 😉

  14. A.Dama zice:

    Adi, e foarte simplu să probezi treimea. O crezi. Vezi că funcționează. Nu mai ai nevoie de texte care răstălmăcesc textele…
    Ar fi cazul să treci și tu la trăire! Ce-o să-ți folosească atâta amar de știință despre Dumnezeu, când pe El L-ai ratat?
    După ce Îl cunoști pe Cristos, o să mai retezi din variantele alea care duc la mântuire. O să înțelegi că DOAR Cristos e Ușa prin care se intră în Împărăția Cerurilor.
    Eu sper să ajungi acolo. Însă în acest moment, mă gândesc că Dea are mai multe șanse decât tine. Dacă lui Dea chiar i se întâmplă miracolul pe care îl cere, poate după aceea îl va spune tuturor. Pe când tu stai între căi… Unde e cel mai inconfortabil.:)

  15. A.Dama zice:

    Florine,
    Păi, tu faci pe arbitru(l) și nu-i lași pe jucători să joace? 🙂

  16. Adi zice:

    Dea e un… EDITAT DE MODERATOR
    Ii crap numaidecat capul daca il intalnesc pe strada!
    Probezi-crezi…
    Nu exista „variante”… toate sunt aceeasi, Calea exprimata prin Mesajul lui Dumnezeu… noi cunoastem doar Iisus ca purtator intrupat al Mesajului lui Dumnezeu. „Celelalte” sunt aceeasi Cale… exprimata diferit.
    „Eu sper să ajungi acolo” …Sa mor:)
    Nu exista stiinta fara traire. Nu exista traire fara stiinta!

  17. A.Dama zice:

    Vezi cum te exprimi? Și mai zici că tu crezi în Cristos și că e Fiu de Dumnezeu? Cristos n-a crăpat capul nimănui. Nici când ar fi meritat-o din plin… Iar când ucenicii au scos sabia, le-a spus să o bage înapoi în teacă…
    Deci tu cazi la teste mult mai simple. Unde-o fi atunci știința?
    Nu trebuie să mori pentru a trăi revelația. Măi, copile, eu am avut parte de revelație și n-am murit. (Încă n-a venit duhul meu să tasteze pe tastatura asta neagră un răspuns pentru tine!:D)
    Dar, tu, Adi, de ce nu te hotărăști ce vrei să știi? Și apoi să te grăbești să trăiești. Dacă vrei din toate câte puțin, e bai.:)
    Iar vizavi de „probezi-crezi”, crezi că Isus S-a supărat pe Toma, când Toma i-a spus: vreau să văd urmele cuielor în palma Ta, ca să cred!?

  18. Adi zice:

    Pai pe vremea lui Iisus nu erau ateisti… carora sa le crape capul!!
    Evident ca blasfemia si prostia trebuie pedepsite cat mai crunt… si mai amuzant pentru calau:)
    Pai stiinta este cam atat cat si faptele:)
    Daca nu trebuie să mori pentru a trăi revelația, inseamna ca mai degraba crezi in Nirvana decat in „Raiul Crestin” (unde accesezi doar dupa despartirea de trup)! Nu ca nu ar fi acelasi lucru:)
    Si tastatura mea e neagra… dar nu inteleg ce e asa special in legatura cu asta!
    Nu S-a suparat pe Toma, deoarece a intrezarit inca o oportunitate sa spuna o vorba geniala, de o tine minte toata umanitatea de 2 milenii!
    Eu vreau cat mai mult din toate!

    • A.Dama zice:

      Adi, știam eu că până la urmă va fi nevoie de dicționar. Însă n-am să te pot iniția, fiindcă ai cu tine prea mult balast. Pur și simplu nu se poate.
      Pe vremea lui Isus, erau mii, zeci de mii de „religioși”, care credeau într-un Dumnezeu de hârtie. Nu știu cu cât erau mai răi decât ateii. Plus că cei ce-și vânduseră sufletele Satanei erau și ei prin zonă, strigau și ei că Isus vine cu învățătură falsă. Mai erau vrăjitorii care aveau orice altceva de făcut, numai nu să se teamă de Dumnezeul adevărat.
      Cât privește revelația – cel puțin cea despre care eu vorbesc – nu e una care să te-ndemne la detașare, la rezolvarea tuturor conflictelor și dorințelor, la atingerea absolutului, pentru ca apoi să ce??? Tu știi că aceste experiențe spirituale pot fi și adevărate, și contrafăcute. Eu vorbesc despre acele întâlniri cu Dumnezeu în care El te echipează ca să faci ceea ce-ți dă să faci. Revelația creștină te obligă la acțiune. NU ai cum să rămâi pasiv și indiferent față de semenul tău. Inclusiv față de ateu…
      În altă ordine de idei, tastatura mea e specială, fiindcă scriu eu pe ea. 🙂

  19. Florin Iepan zice:

    Mda… probabil că am încercat să fac pe arbitrul… oricum, văd că n-am sorți de izbândă așa că renunț… numai bine și… la cât mai multe articole înțelepte 😉

  20. Adi zice:

    Dar nu rămân pasiv și indiferent față de semenul meu… mai ales daca este ateist… am inlocuit crezul „Simbolul credintei” cu crezul meu personal ca trebuie sa spal pe jos cu toti ateistii pe care ii intalnesc!!
    „religiosi” aia erau fariseii si gasca… aia cu Dumnezeu de hartie sunt probabil idolatri… dar, tocmai terminand de citit Gita, zicea la un moment dat ca chiar si aia demonici care se venereaza pe ei insisi ca Dumnezeu… sunt pe drumul cel bun, deoarece acel cult este rudimentul serviciului devotional:)
    cei ce-și vânduseră sufletele Satanei… explicit sau implicit?
    Cred ca muzica rock s-a inventat relativ recent… apoi ai nu neaparat satana… ci mamonul… atunci sau azi mai multi isi dedica viata materialismului?!
    Hai nu numeric, ca ar fi prea evident… ci ca pondere!
    Sau hai nici ca pondere din populatia totala… ci raportat la status social, venit etc…ce vrei tu!
    Ups…si nici nu am ajuns la ateisti. Deci categoric imi pastrez pozitia initiala.
    „pentru ca apoi să ce???”… sa te reintorci la Dumnezeu, de unde ai plecat… nimic important:)
    Bine ca nu e neagra ca ai varsat cafea pe ea!

    • A.Dama zice:

      Adi,
      Evident că nu rămâi indiferent… Îi „crăpi capul”. Scurt și cuprinzător. Adi, crezul tău personal e o combinație pestriță rău… Ăia care te lasă să execuți cu sânge rece n-au nimic a face cu Cristosul care a murit pentru toți oamenii, inclusiv pentru ateii pe care tu-i urăști. La un moment dat, tot vei fi nevoit să alegi. O să te strângă de gât contradicțiile. (Eu sper să fie așa.) Un Dumnezeu al dragostei nu te va lăsa să îți încingi dinamitele în jurul trupului și așa să-I lichidezi dușmanii. Eventual, te va învăța să mânuiești Sabia Cuvântului. Dar tu vrei mai multe cuvinte, mai multe căi… Așa că n-o să am răspunsuri pentru tine.
      Cei ce se venerează pe ei înșiși ca Dumnezeu vor să împartă slava Lui. Și El nu-Și împarte slava cu nimeni. De ce nu-i limpede? Tu poți face lucruri mai mari decât a făcut Cristos – Biblia îți garantează acest lucru -, dacă stai în ascultare de El. Când faci lucruri mai mari, oamenii vor fi ispitiți să te venereze. Însă tu ești ascuns în Cristos. Atunci toată slava îi revine Lui. Cum să pricepi tu lucruri adânci, când înoți pe mai multe culoare. Alții ajung la finish pe culoarul lor, tu pierzi cursa că arunci cu privirea pe toate culoarele.:D
      Eu mă număr printre cei fericiți care au gustat din puterile veacului viitor. Și nu mai pot schimba ce-am văzut… nu mă mai pot întoarce cu privirea în altă parte, decât la ținta care este Cristos…

  21. Adi zice:

    Da…. Sabia Cuvantului este favorita mea! Pot sa lovesc mai multi deodata cu ea:))
    Este desigur preferabil sa speli pe jos cu conceptiile omului, decat sa comiti violenta fizica. Necesita si mai putin efort din partea mea 🙂
    Mi se pare mult spus „dusmani ai lui Dumnezeu”… chiar daca oamenii se pot pune in aceasta postura, nu il pot afecta pe Dumnezeu…
    Problema e pusa prea simplist „a uri ateistii”… desigur, in 99,999% din cazuri, sunt atat de prosti, incat ura este cel mai adecvat sentiment pentru ei!
    Dar „motorul”… sursa de unde provine sentimentul nu este persoana in sine… nu e asa usor de explicat; tu ai la indemana tot bagajul apologetic crestin standard… eu trebuie sa improvizez cuvintele 🙂
    Deci… daca vrei, motorul care genereaza ura pentru ateisti este iubirea pt Dumnezeu… desi nici eu nu prea inteleg bine cum functioneaza!
    Si, oricum, problema e pusa prea restrans… „ateistii”… nu este vorba doar de astia terchea-berchea autotintitulati… e vorba de ateistii practicanti care se cred crestini… insa doar cu numele sunt…. este o situatie foarte complexa!

  22. A.Dama zice:

    Adi,
    Pentru a mânui Sabia Cuvântului, trebuie să înveți acest Cuvânt. Tu nici măcar nu te împaci cu versiunile pe care le ai până acum, fiindcă la toate comentezi că ar fi fost interpolate, răstălmăcite etc.
    Îți dai seama că aceste lucruri, care ți se spun, la un moment dat vor fi socotite că… ți s-au pus la dispoziție. E o cunoaștere, în funcție de care poți fi tras la răspundere, dacă ai pus în practică sau nu… Serios, nu-i de joacă! Deși mie-mi plăcea să mă joc… Cuvântul trebuie învățat, El trebuie să ne transforme, iar apoi să-L dăm altora.
    Când am scris de „dușmanii lui Dumnezeu”, nu am avut în vedere ceea ce-ai înțeles tu. Iar te legi de faptul că pe Dumnezeu nu-L poate afecta nimic. Îl afectează iubirea noastră. Îi înmoaie inima. )
    Nu poți urî pe nimeni, Adi! Nu ai voie. Dacă cineva vorbește împotriva lui Dumnezeu, tu trebuie să urăști răul din acea persoană, nu omul în sine.
    Când ai zis că „sunt proști”, ai comis o judecată. Ceea ce te face pe tine pasibil de judecată:

    Despre judecăţile aspre. – Bârna şi paiul. – Lucrurile sfinte.
    Matei 7:1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecați.
    2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
    3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?

    Înainte de a-i arăta cu degetul pe ateii care se numesc creștini, să te gândești și la cum e să accepți mai multe căi deodată! Of…

  23. Alex zice:

    Dragă A.Dama,
    Mi-am amintit citind pe aici de o întâmplare care mi-a rămas înscrisă în memorie. Deunăzi m-am întâlnit pe stradă cu o cunoştinţă mai veche. Nu ne mai văzusem de multă vreme şi nu mai ştiam unul despre celălalt mai nimic. Ne-am salutat şi am discutat puţin, amintindu-ne de anii trecuţi şi de prieteni vechi…Fiind foarte ocupat, am intenţionat să plec la treburile urgente care mă aşteptau, dar respectivul, mai mult sau mai puţin s-a… autoinvitat pe la mine. Aşa că ne-am întors spre casă unde am continuat discuţia începută în stradă. Spre surprinderea mea, tonul discuţiei a luat-o în scurt timp pe o direcţie mai puţin aşteptată, „cunoştinţa”începînd să arunce tot felul de critici care mai mult sau mai puţin mă atingeau şi pe mine. Faptul că nu i-a plăcut cum am aşezat mobila sau cărţile în bibliotecă(!) … m-a deranjat mai puţin, dar când a început să se lege de convingerile şi credinţa mea într-un mod aproape injurios …asta m-a deranjat. Nu atât discuţia polemică, cât tonul şi cuvintele necuviincioase. L-am ascultat cât l-am ascultat, apoi i-am spus cât am putut eu de frumos că este în casa mea şi, dacă mai continuă pe acest ton, voi socoti că acesta a fost scopul vizitei: de a mă jigni şi de a-mi arăta o clară lipsă de respect. Poate să nu fie de acord cu mine (nici nu-i obligatoriu), dar poate să îmi respecte punctele de vedere, chiar divergente fiind. S-a ruşinat şi şi-a cerut scuze că „s-a aprins” într-un mod atât de nepotrivit.
    Vizita lui mi-a lăsat un gust amar. Pt că nu am înţeles cum cineva poate să vină în casa ta şi să-ţi vorbească fără niciun pic de respect, chiar jignindu-te. Una e să porţi o discuţie de principiu, chiar dacă nu ajungi la nicio reconciliere ideatică, dar să ştii să foloseşti un ton şi un limbaj cuviincios şi alta e să te porţi ca la „uşa cortului”, crezând că le ştii pe toate şi toţi ceilalţi sunt atât de proşti încât te miri cum de nu-ţi văd „strălucirea”.
    Foarte frumos subiectul. Cuvântul Domnului este mai mult decât clar, oricât de greu ne descurcăm noi cu înţelegerea lui. Iar de răstălmăciri grosolane…istoria creştinismului e plină de exemple: Arie, Nestorie, ş.a. La urma urmei e o chestiune de „libertate” ceea ce alegi să crezi.
    „Adevărul e dincolo de noi”! Mai presus de orice am zice prin cuvintele noastre neputincioase…

  24. Adi zice:

    Arie e cea mai importanta si luminata personalitate a crestinismului primului mileniu!
    Trebuia sa profiti ca esti pe teren propriu si sa ii demonstrezi ca e cel mai prost. Eventual te puteai folosi de articolele mele in care prezint cu lux de amanunte 🙂

  25. Alex zice:

    Mersi nu, Adi! Tocmai de „ton şi limbaj” vorbeam. Iar despre punctul tău de vedere….nu comentez, e al tău dar nu-l împărtăşesc. Îţi respect fermitatea convingerii dar… am motivele mele. Destul de solide. Şi pentru care nu mă contrez cu nimeni.
    Nu-mi permit să-l numesc pe cineva „prost”, chiar dacă este în mod evident…”prost crescut”. Să vadă singur asta…e mai bine aşa…

  26. Adi zice:

    Nu stiu daca este o idee buna sa nu te contrezi!
    De fapt stiu ca nu este o idee buna deloc 🙂
    Te faci partas la deziluzionarea respectivului ca are dreptate daca nu il contrazici si il vei incuraja sa replice comportamentul sau si altor persoane… in speranta ca ii va convinge de „filosofia” sa sintetizata din experienta vizionarii de clipuri pe youtube.
    La prost, pana nu ii crapi capul, nu se prinde… asta inseamna prost:)

  27. Adi zice:

    A.Dama… dar vreau intai sa exersez cu Sabia cuvantului meu! 🙂
    „aceste lucruri, care ți se spun, la un moment dat vor fi socotite că… ți s-au pus la dispoziție”
    Eu „prefer” sa consider invers: ca tot intelectul mi-a fost pus la dispozitie sa aflu TOTUL!
    E aparent o preferinta masochista, deoarece e mai greu sa te strofoci sa afli cat mai mult decat sa te multumesti cu ce iti dau altii… eventual mestecat deja!!!
    „trebuie să urăști răul din acea persoană” – raul nu poate fi disociat de persoana!!
    Toti oamenii sunt eminamente rai, d-aia trebuie sa se lepede de persoana lor rea si sa se nasca din nou (sau sa se elibereze, sa se ilumineze, daca esti budista:>). Deci e normal sa urasti persoana rea, asa cum fiecare trebuie sa si-o urasca… ca sa o suprime!!
    Eu n-am nici macar un pai in ochi!

  28. A.Dama zice:

    Așa-i, Alex? Suntem creștini până celălalt e de acord cu noi… Apoi tunăm și fulgerăm.
    De multe ori când văd ce se-ntâmplă în discuțiile de pe bloguri, mulțumesc că e Cineva răspunzător cu cine-i vrednic și cine nu de Împărăție.

  29. A.Dama zice:

    Adi,
    Tu la câți le-ai dat în cap până acum?
    Le-ai dat în cap și femeilor?
    Eu sunt „vas mai slab” (depaaaaaarte de 128 de kg), așa că nu am altă soluție decât Sabia Cuvântului.
    Răspunderea mea e să o mânuiesc. Dacă are efect lovitura, e problema Lui.
    Adi, încurci răăăău lucrurile. Nu poți mânui sabia cuvântului tău și Sabia Cuvântului simultan, mai ales că al tău cuvânt nici nu vrea să stea sub autoritatea Cuvântului. Vei sfârși prin a te automutila. Și nu e vorba de niciun ritual mântuitor.
    Pentru ultima dată îți spun că sunt creștină, că resping alte căi, că merg doar pe Cale = Isus Cristos, Cel ce mi S-a arătat mie, direct și personal. Eu ascult de Cuvântul Său, așa cum îl citesc și înțeleg din Biblie, în forma în care este…
    Biblia mea spune:

    Efeseni 6:12  Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

    Prin urmare, nu trebuie să verși sânge, să crăpi capete… Trebuie să lupți împotriva duhurilor răutății care stăpânesc o persoană. Dacă te interesează distincția persoană / personaj, caută-o la Paul Tournier. Eu am scris cândva despre ea.

    Eu te rog frumos pe tine să mergi în continuare pe direcțiile tale de gândire, să vezi unde te conduc ele, iar mie să-mi dai pace în simplitatea credinței mele. Că tot nu-ți folosește un creștinism atât de „simplu” cum îl practic eu.

  30. Adi zice:

    N-am dat nimanui nimic in cap… eu sunt profund pacifist!
    Dar abia astept momentul!!! Si desigur ca nu imi sta in fire sa fac discriminari sexuale :))
    Vreau sa citesc ce ai scris tu distincția persoană / personaj!
    Eu sunt de opinie ca un crestin trebuie sa trateze cu sinceritate nu cu dogmatism credintele altor oameni!
    Vreau sa stiu unde a fost Iisus pana la 30 de ani! Oare a calatorit prin India, China, Tibet…?!

  31. A.Dama zice:

    Adibond,
    Tu ești o combinație de apucături, care, încă, n-au luat-o într-o direcție.
    Dacă ar lua-o în direcția bună, cine știe?

    Măi, distincția a făcut-o Tournier, nu eu. Eu am chibițat.
    https://adamaica.wordpress.com/2008/09/30/paul-tournier-personajul-si-persoana/

    Cu tine am fost prea sinceră. Dogma încă nu am învățat-o… N-a trebuit să dau examene în domeniu…

    Tu n-ai vrea cumva să știi unde e Isus acum și ce vrea de la tine mai exact? 🙂

  32. Adi zice:

    Eu vreau sa stiu tot!
    Desigur, totodata sunt am(i)abil cu recomandarile tale cu privire la ceea ce ar trebui sa stiu mai intai:)

  33. A.Dama zice:

    Adi, ouvre bien tes oreilles!
    Nimeni nu poate ști TOT.
    Calmează-te, adună-te, caută să știi ceva bine! Bine de tot.:)
    Cine te-a pus pe tine responsabil la poarta raiului, ca să hotărăști cine intră, și cine nu?
    Cea mai mare problemă a ta e dacă-i bine să fii ortodox sau nu?
    Oare cine-ți obosește suflețelul cu întrebări de-astea?
    Sau problema e că încă n-ai ales Calea…

  34. Adi zice:

    Mes oreilles sont toujours bien ouvertes!
    Plutot que mon coeur… mais ca ne vaut pas maintenant!
    Nu am zis de „intrat”… am zis de parerile oamenilor!
    Deci iti imaginezi ca putin ma intereseaza (pentru mine) „dacă-i bine să fii ortodox sau nu”… cand pe mine ma framanta daca a fi crestin sau nu! 🙂

    • A.Dama zice:

      Auzi, copile, și inima, și urechile trebuie tăiate împrejur. Ai mai auzit de taina asta?
      Când vrei o rețetă specifică, pot să ți-o pun la dispoziție. Dar asta înseamnă să alegi creștinismul.
      Deci astea sunt numai capcane, dacă-i bine sau nu să fii ortodox… Ție îți repugnă atât de mult adorarea obiectelor sfinte și ascultarea de sfaturile pustnicilor, ca să nu-i numesc altfel, încât nici nu există varianta că ai vrea să știi dacă ortodoxia e bună.

  35. Adi zice:

    Ma indoiesc ca voi intentiona curand a parasi acest blog, cu toata opozitia care mi se ridica… macar pentru ca, in afara de parintii mei, ma mai numeste cineva copil… ceea ce ma nostalgiaza cu ceva care nu imi e tocmai potrivit…dar nici prea indepartat:)
    Nu imi repugna ceea ce gasesc eu sacru (si odata gaseam icoanele aici…. as dori mult sa ascult vreun pustnic!), ci ceea ce se proclama propagandistic astfel!
    Ce inseamna ca trebuie inima taiata imprejur? Este, in fond, vb despre aceeasi PARERE!
    Eu nu aleg crestinismul… crestinismul ma alege pe mine.

  36. A.Dama zice:

    Adi,
    Eu nu mă îndoiesc, eu știu sigur că nu ți-aș putea fi părinte. Însă unele reacții de-ale tale par atât de copilărești, că… n-am încotro.:)
    Oare ce pustnic ai vrea să asculți? Din ce religie? De ce-i atât de greu, dacă îți dorești într-adevăr?
    Nu pot să-ți scriu despre inima tăiată împrejur. Încă nu.
    Și nu-mi place povestea cu creștinismul care să te aleagă. Da’ de ce? Păi, unde e voința ta? Le vrei pe toate? O să ți se scurgă printre degete, ca nisipul mării… Ar trebui să alegi tu să-ți faci casa pe stâncă. (Stânca fiind Cristos…)

    Matei 7:24  De aceea, pe orişicine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care şi-a zidit casa pe stâncă.
    25  A dat ploaia, au venit șuvoiaele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
    26  Însă orişicine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip.
    27  A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile, şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”

  37. Adi zice:

    Pai ce conteaza religia, atata vreme cat e pustnic?!?
    A nu judeca ca sa nu fi judecat nu inseamna a nu avea judecata (ratiune) despre alti oameni! Ai avut 2 zile la dispozitie, acum poti vbi de inima taiata imprejur!
    Am degetele stranse, ca sa pot sa culeg mai mult cu o mana:)

  38. A.Dama zice:

    Adi, contează religia. Când Îl alegi pe Cristos, chiar dacă tu îți mai dorești să afli de unul, de altul (profeți, văzători, vizionari etc.), ajungi să înțelegi că niciunul nu Îl poate concura pe Cristos.
    Vorbim despre tăierea împrejur cu cei ce au făcut alegerea. Fiindcă pentru ceilalți, e hrană tare. Și nu o pot digera. Sau e nebunie. Deci, tu știi că un bebeluș se hrănește cu lapte, că nu poate mânca din primele săptămâni cașcaval, nuci sau friptură. Numai un părinte neînțelept ar putea încurca lucrurile atât de tare, încât să-i dea bebelușului ceva ce nici nu poate mesteca. Păi, l-ar omorî. Bun, atunci vom avea răbdare. Vom urmări procesul creșterii. Mergem încetul cu încetul. 🙂

  39. Adi zice:

    Bine, cresc… in intelepciune… dar nu ma schimb… in atitudine:)
    Daca intalnesti 3 pustnici in desert…sau unde o fi, cum iti dai seama care e crestin, care e musulman si care e hindus/budist?

  40. A.Dama zice:

    Adi,

    Ăsta e banc?

    Dacă ești creștin, te duci în deșert numai când te trimite Duhul. El îți șoptește la ureche care-i orientarea religioasă a fiecăruia. 🙂

  41. Adi zice:

    Nu… tu ai zis ca e importanta religia care iti comanda faptele.
    Eu te intreb cum deosebesti religia stiind doar faptele?!

  42. A.Dama zice:

    Revenind la cele de mai sus. Ai spus că ai vrea să întâlnești un pustnic. Te-am întrebat de ce religie ai vrea să fie. Ai zis că nu contează, dacă tot e pustnic. Eu îți spun: contează.
    Tu socotești că un pustnic e un om înzestrat cu înțelepciune și chiar potențial deținător al unei revelații. Dacă mergi la un călugăr budist, ai anumite așteptări, nu-i așa? În viața lui monahală, și-a dezvoltat anumite abilități. Îți transmite o înțelepciune pe care a verificat-o în practica lui zilnică.
    Dacă alegi un sihastru creștin, iar ai anumite așteptări.
    Tocmai că tu nu intri într-un dialog cu acești oameni, fără să aduci și așteptările tale în acel dialog.
    Dacă un călugăr budist ți-ar spune că se închină lui Cristos, că singura cale pentru mântuirea omului este Cristos, te-ai uita la el și l-ai condamna. Așteptările tale ar fi date peste cap.
    Prin urmare, contează ce religie are cel de la care vrei învățătură. Fiindcă se poate să te influențeze. Tu nu ești imun.
    În ce privește putința recognoscibilității, îți spuneam că aici e nevoie de darul deosebirii duhurilor. Deci să nu discutăm prozaic: mergi în deșert, întâlnești trei tipi îmbrăcați diferit, unul are o cruce, altul o pânză portocalie în jurul trupului, altul nu știu ce turban pe cap…
    Dacă nu-i deosebești din felul cum se poartă, primești informații de la Duhul Sfânt despre cei cu care ai de-a face.
    Dacă petreci timp îndelungat cu ei sau în preajma lor, sigur că ți se lămuresc opțiunile, fiindcă se închină diferit, au ritualuri diferite, iar dacă mai și intri în vorbă, știi ce susțin.

  43. Adi zice:

    A.Dama, esti admirabil de perseverenta!
    Dar realizezi ca tocmai nu mi-ai spus ca, daca unul dintre aceia, cel crestin, ar avea o religie corecta, atunci as putea sa il deosebesc!?

  44. A.Dama zice:

    Dacă eu sunt perseverentă, Adi, ce să spun de tine?;)
    Prima chestiune de rezolvat a fost dacă vrei să ai de-a face cu un pustnic creștin au ba.
    Dacă fiind creștin, e pe calea bună, e altă chestiune, pe care încă n-am discutat-o.
    Trebuia să ne lămurim dacă tu ai apela la izvorul de înțelepciune al „celor mari” din alte religii, fiindcă e important de știut ce ești dispus să bei. Nu poți să bei țuică în neștire și să nu aibă niciun efect.
    Îți verifici izvorul… Dar este Unul singur cu apă bună. Și Cristos spune: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie…” (Ioan 7, 38)

  45. Adi zice:

    Chiar daca eu as putea contrazice ceea ce zici tu, nu as face-o… pentru ca nu ma afecteaza atat de tare pe mine sa comunic ceea ce gandesc….dar ceea ce tu zici are probabil valoare mult mai mare!
    Deci tu trebuie, ca sa ma intelegi, sa transcenzi dihotomia bine-rau in ceea ce priveste religiile… si eu ma prcoclam crestin… spre bucuria lui Agnu ca am zis ca Iisus e guru-ul meu!
    Dar asta nu e loc de a concluziona ca pustincii crestini sunt mai buni decat cei budisti/hindusi sau decat cei shiiti/musulmani!

  46. A.Dama zice:

    Din păcate, lucrurile nu funcționează cum vrem. Când înveți de la Cristos, nu mai e loc de învățătură de la alții. „Eu am cuvintele vieții.” – când El spune asta, nici nu glumește, nici nu zice ca să Se laude. Spune Adevărul.
    Dincolo de El vei găsi câte ceva… evident… Dar nu viață.
    Adi, tu care ai căutat atât, cum nu ai ajuns până acum să realizezi că religia nu te mântuie?
    Pe tine te mântuie Cristos. Atât. Nu mai ești printre cei care n-au cunoștință, care n-au aflat… și să fie judecați după conștiința lor sau după lege.
    Nici creștinismul nu te mântuie. Uită-te câți sunt dispuși să plătească bani grei pentru slujbe, crezând că dacă plătesc, li se deschide poarta raiului.
    Of.
    Evident că nu se poate așa, fiindcă atunci cel ce n-are bani ar zice că Dumnezeu nu-i drept. Ceea ce e imposibil. Dumnezeu e drept și e Dreptate.
    Încă o dată: nu poți bea din mai multe izvoare, și toate să fie bune!
    Mai bine alege Stânca din care a țâșnit apă, adică Cristos!
    Tu n-ai ales încă. Nu poți spune că Isus e guru-ul tău, când treci ca vodă prin lobodă pe lângă cuvintele Lui.:)
    Dar asta n-am zis ca să acuz… Am zis așa, acuzând cu drag.

  47. A.Dama zice:

    Am să mai spun… Apoi poate voi alege să tac.
    Te-ai putea gândi că mă contrazic. O dată pledez pentru creștinism, o dată pentru Cristos. Nu… Dacă e să te uiți în ograda altora (musulmani, budiști etc.), acolo Cristos ce rol are? În cel mai bun caz, „unul dintre cei mulți”. Atunci zic că mai bine mergi pe mâna creștinismului, că măcar creștinismul Îi acordă lui Cristos întâietate (teoretic cel puțin).
    Discuția asta a presupus că tu ești, în fondul tău ereditar (familie, cultură), creștin… Că dacă aș fi fost în fața unui musulman, altfel ar fi decurs discuția…

  48. sam zice:

    Adi, pentru răbdarea de care dă dovadă Adama cu tine ar trebui să fie sanctificată 🙂 Eu te trimiteam de mult la prășit sau păscut boboci. Dar e ceva irezistibil de copilăresc în felul în care pui întrebările așa că o înțeleg.
    Cred că-ți place să storci oamenii până la refuz nu cumva să fi păstrat ei ceva valoros și să-ți scape. Egoiștii!

  49. Adi zice:

    E admirabil totusi faptul ca imi dati asa mare atentie:)
    Nu am notiunea ca o discutie… trebuie sa se incheie. Cu atat mai putin prin biruinta vreunei parti! In fond, asta e interesant si util la o conversatie… schimbul de opinii!
    Exista o imperfectiune a discutiei de fata, si anume ca tu tot ma acuzi de „alte” religii, „alte” cai, „alti” mari etc. Mie nu mi se pare deloc ca ceva e ceva si altceva e altceva… pur si simplu toate sunt 1 (oarecum tangential de sorginte budista)!
    Eu pun problema religie vs. nereligie. Tu pui problema crestinism vs. orice altceva.
    Deci vreau sa am de a face cu tot felul de pustnici! 🙂

  50. mitica zice:

    ,,Deci vreau sa am de a face cu tot felul de pustnici! ”
    Adi,
    si mie imi plac pustnicii.
    Vreau sa ti-l recomand pe Ioan Botezatorul .
    gasesti la el tot ce poate avea mai bun un om …,,nascut din femeie”
    ,,Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”
    [Isus din Nazaret]

  51. A.Dama zice:

    Sam,
    Oricât de mișcător sună ce zici tu, mă voi ascunde în spatele Stâlpului. Să nu m-ajungă vreo (per)misivă sanctificat-ivă / -oare.:D
    Deci așa mă vezi: stoarsă până la refuz? Să vezi ce urmează!:P
    Cu mulțumiri sfinte!

  52. Adi zice:

    Mitica, multumesc mult pentru sugestie!!
    Insa nu am gasit nicaieri unde Ioan Botezatorul predica doctrina „Treimii”, pacatul originar sau sacrificiul rascumparator!

  53. A.Dama zice:

    Adi,
    Această discuție a avut loc din două motive (cel puțin).
    M-am recunoscut în unele întrebări de-ale tale. Aveam 2- de ani. Acum am 3-. Să vedem ce voi mai gândi de la 4- încolo.
    Apoi, fiindcă zice să dăm socoteală de nădejdea care este în noi. Asta am făcut.
    Cristos vs orice religie. Nu creștinism vs altceva.
    Eu nu te acuz de nimic, copile! (Dacă te-am acuzat, cer iertare!) Eu nici nu vreau să te schimb, chiar dacă pe ici, pe colo, am formulat imperative: mai bine alege asta!
    Le retrag acum. Eu știu că altcineva e responsabil cu schimbarea, cu mișcarea… Semănătorul seamănă. Altcineva are grijă de creșterea seminței.
    Problema e că se poate merge la dezvăluirea unor taine doar între inițiați. Asta e.
    Și am mai răspuns de drag. De-aia nu mi-am pierdut răbdarea. 🙂

    Îți mai las un text frumos:

    1 Corinteni 2:1  Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.
    2  Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit.
    3  Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.
    4  Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,
    5  pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
    6  Totuşi, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârşiţi este o înţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.
    7  Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,
    8  şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.
    9  Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
    10  Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.

  54. Adi zice:

    Am ajuns la concluzia ca nu imi mai place Agnu.

  55. Camix zice:

    După ce îţi suportă inepţiile săptămâni de zile şi te tratează ca pe un om normal şi are răbdarea sfinţilor cu accesele tale de mândrie, zic şi eu că ai motive să spui că nu-ţi mai place. Ai toate motivele. După ce l-ai săturat ca de mere pădureţe de „iraţiunile” cu care ai venit, tot tu eşti cel nemulţumit. Aşa-s şi unii elevi după ce te zbaţi un an de zile să faci pentru ei cum să le fie mai bine. Dar lor li se iartă, că-s copii. Tu ce scuză ai?

    Am urmărit dialogurile voastre, sunt privitorul din exterior. Să ştii că din exterior nu se vede bine deloc. Din interior, se pare că nici atât, ba dimpotrivă. Tu ai impresia că ai ajuns să ştii tot (însă nu ai reuşit să convingi deocamdată că e aşa), dar şi înţelepţii lumii recunoşteau că nu cunosc decât firmituri din lumea asta. Cei cu adevărat înţelepţi ştiu cât de puţin ştiu din ceea ce se poate şti.

    Atât am avut de zis.

  56. Adi zice:

    Camix… si urmaresti cumva sa afirm ca nu imi mai place nici Camix… desi nu am afirmat niciodata ca mi-ar fi placut? 🙂
    Problema e ca tu esti alt elev care se oftica ca colegul sau a raspuns mai bine la intrebarea profesorului! Cum poti sa faci analogia ca eu as fi elev si Agnu profesor? Desigur, eu chiar ma consider elev si nu ma sfiesc sa consider pe cineva mai experimentat, macar prin numarul ocaziilor (anilor) de a fi mai intelept decat mine…
    Dar tu o faci, de pe margine, ca si cum ar fi evidenta… adica daca tu esti de acord cu Agnu, atunci automat eu sunt rebel si nebun si… in neregula.
    Eu nu am pretentia ca stiu tot… ci ca eu am cea mai mare dorinta de a sti tot. In opozitie mi se situeaza diversi oameni, desigur admirabili pentru nenumarate lucruri, care zic ca ei stiu, datorita dogmelor… tot. Urmeaza sa imi explici tu ce intelegi prin „din exterior”…

  57. Camix zice:

    Prea puţin îmi pasă dacă îţi (mai) plac. Nu ăsta îmi e obiectivul. Ci să-ţi spun ceva care îţi poate fi folositor.
    Tu n-ai priceput, se pare… Sau n-ai vrut să pricepi.
    Nu importă dacă eşti de acord cu el sau nu; o discutat respectuos cu mulţi care nu erau de acord cu el. Întâmplător, suntem de acord pe nişte chestiuni. Dar asta importă mai puţin în problema de faţă.
    Ştiu că spui că nu ai atitudinea de „ştie tot”, dar nu se vede.
    N-am făcut analogia pe care tu crezi că am făcut-o. Reciteşte.

    Am încheiat, nu mai răspund. Nu-ţi bate capul prea tare. Dacă îţi foloseşte ce am avut să-ţi spun, e bine. Dacă nu, uită.

  58. Adi zice:

    Pai… nu reamintesc ca te intrebasem ceva… incat sa ma simt atacat ca nu imi mai raspunzi:)
    Totusi, sa mor daca inteleg reactiile voastre asarnamental defensive…
    Am adus o critica foarte obiectiva si, apreciez eu, constructiva anumitor idei religioase.
    Iar voi considerati ca as fi mai rau decat cineva care s-ar duce pe strada sa deconverteasca oamenii pe baza ideilor mele! …foarte bune de altfel:)
    Oricum, nu stiu daca ai inteles, dar am zis ca nu imi mai place Agnu… din cauza ca s-a claustrat in ideologia lui… in fond, trebuie sa judeci oamenii dupa fructele ideologiilor lor (ideilor religioase in speta). Si tu esti in aceeasi situatie refuzand dialogul. Rezultatul e net: fructele ideologiilor voastre sunt segregatia si intoleranta, iar fructele ideilor mele sunt dezbaterea constructiva!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.