Atonement, imagination, self-punishment


Am ajuns întâmplător să văd filmul Atonement – abia ulterior am aflat despre el că scenariul a fost regizat după cartea omonimă a lui Ian McEwan, că a fost premiat cu un Oscar și două Golden Globe (și că era interzis sub 16 ani). …Nu-i genul de filme pe care le-aș recomanda, însă există ceva sâcâitor în povestea transpusă pe peliculă. Playing God. Twice, at least.

Recunosc că m-a revoltat să constat că încă se mai poate greși traducând library cu librărie – scena se petrecea în bibliotecă (oare ar trebui să avem pretenții de la un canal precum HBO?).

Chiar dacă întâlnirea mea cu Ian McEwan n-a fost deloc convingătoare – am citit Grădina de ciment, o poveste care bine-ar fi să rămână afară din manualele școlare, că în afara moralei s-a așezat singură, în povestea pe care o prezintă filmul Atonement, există câteva întrebări pe care merită să și le pună oricine: un copil care depune o mărturie mincinoasă poate trece atât de ușor testul credibilității? De ce e suficientă mărturia unui singur martor? Dacă remușcările invadează într-un târziu conștiința copilului, între timp maturizat, de ce soluția ar fi acțiunea autopunitivă? În fond, această autopedepsire e combinată cu pretenția de a te așeza în locul Lui. Câți nu procedează identic, atribuindu-și după propria imaginație pedepse? Această autopedepsire (te) salvează? Am citit în unele comentarii că spectatorii au fost surprinși de finalul filmului, eu n-am găsit nimic surprinzător. E suficient să citești Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a lui Camil Petrescu, să rezolvi structural și ideatic problema lui Ștefan Gheorghidiu cu realitatea și pretenția de realitate, ca să fie logică și încercarea de rezolvare a poveștii din film. Ca să nu mai vorbim de artificiile structuraliste. Dar care e povestea?

Foarte pe scurt: într-un conac, într-o familie înstărită, petrecerea unui week-end în familie ocazionează câteva evenimente insolite. O fată cu imaginația bogată, Briony (personaj jucat de trei actrițe), care asistase la înfiriparea iubirii dintre sora ei, Cecilia (Keira Knightley) și fiul administratorului, Robbie (James McAvoy), aparținând unei clase sociale inferioare, și pentru care nutrește și ea sentimente, în ciuda vârstei mici (10-11 ani), dă vina pe Robbie când se comite un viol asupra verișoarei ei, deși Briony văzuse cine fusese adevăratul vinovat. Consecința e că destinele Ceciliei și al lui Robbie sunt despărțite pentru totdeauna. El ajunge mai întâi în închisoare, apoi pe front. Evenimentele de la conac avuseseră loc înainte de Al Doilea Război Mondial…

Cecilia rupe legăturile cu familia, se face asistentă medicală și își dedică viața îngrijirii răniților din război. Briony urmează aceeași linie în plan profesional, încercând în repetate rânduri să ia legătura cu sora ei, pentru a-și mărturisi fapta și a-i cere iertare. Între timp, publică romane. Ajunge la al 21-lea roman, pe care-l numește Atonement, și în care își spune povestea vieții, mărturisindu-și fapta din copilărie. În finalul romanului, Cecilia și Robbie sunt în sfârșit împreună, trăindu-și iubirea, dar în realitate, fiecare se stinsese în timpul războiului. Această salvare prin ficțiune a unei povești de dragoste pe care o distrusese printr-o mărturie mincinoasă e un efect de scriitură, o tehnică narativă…

Probabil asta i-a intrigat pe unii spectatori ai filmului. Poate, din tot filmul, ar trebui să vedeți privirea aceea a fetei care scrutează realitățile aproape fără candoare, cu o combinație de curiozitate, vină, cinism, suferință, sfidare, intoleranță, dorință, dominare și autocompătimire. Minte la fel de senin, ca și cum ar fi un actor pe scenă, într-un rol care rămâne doar rol. Realitatea e mereu altundeva. Parcă s-ar aduna laolaltă în aceeași privire ceva din privirea Lolitei lui Nabokov, ceva din privirea marjordomului din Remains of the Day, ceva din privirea sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci.

(Și, desigur, ar trebui să vedeți câmpurile de maci.)

Poate cel mai intrigant, mai intrigant decât aducerea la suprafață a existenței lipsite de inocență – în fond, o realitate a generațiilor care vin din urmă -, mai intrigant decât condamnarea fără „proces” a lui Robbie, mai intrigant decât orice strategii textual-structuraliste ori suprapunere de planuri peliculare, e această idee a autopedepsirii, a faptului că poți ispăși o vină după scenarii imaginare! Briony s-a jucat o dată de-a Dumnezeu, trimițându-l pe Robbie departe de Cecilia și sacrificându-se în același timp pe ea, fiindcă urma să fie lipsită de prezența lui… urma să-i ducă lipsa, cu siguranță. Apoi, inventând în roman idila celor doi, care în fapt nu s-a mai petrecut după război, se joacă iar de-a Dumnezeu, chiar dacă vede actul imaginației ca fiind ispășitor, salvator.

*

(O paranteză, poate off topic: după ce s-a încheiat filmul, n-am putut să nu mă gândesc la Petru. Se lepădase, spusese că nu-L cunoaște. Dacă se autopedepsea și nu mai venea la nicio întâlnire cu El?)

**

Foto.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Atonement, imagination, self-punishment

  1. zurliul spune:

    Unii pur şi simplu nu vor să iasă de ‘acolo’. Din locul unde s-au băgat singuri.
    Mă gândesc că la fel cum este instinctul de autoconservare, la fel este şi instinctul de autodistrugere, iar dacă cel din urmă e mai puternic, rezultatul e autopedepsirea.

  2. A.Dama spune:

    Zurliul,

    Mă uimești. Cred că trebuia să spună cineva ce ai spus tu!🙂

  3. Pingback: Sub văl | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s