If only one thing had happened differently


Am văzut o secvență dintr-un film. Nu știu cum am reușit să suprind exact momentul respectiv: un zapping inspirat.

Nici filmul, nici personajele principale nu erau oarecare: The Curious Case of Benjamin Button. Nu-mi place în mod deosebit Brad Pitt. Pe câțiva dintre cei ce-mi plac în mod deosebit, îi puteți vedea aici.

Însă această secvență m-a intrigat prin insistența asupra momentelor, mobilurilor, persoanelor, circumstanțelor, motivațiilor care au concurat la producerea accidentului lui Daisy. Iată secvența:

De ce m-a intrigat atât? Fiindcă m-a obligat să recapitulez că totul, absolut totul, a fost mai dinainte pregătit de Dumnezeu. Această repetare cu insistență – uneori devastatoare – a faptului că totul s-a întâmplat la vremea potrivită e ca o piatră de moară. Ori te ajută la măcinat, ori te trage la fundul apei.

Oare când Cristos a făcut voia Tatălui, S-a grăbit în vreun fel? A sărit peste vreo etapă? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu era exact la momentul oportun, exact în locul în care Tatăl voia să fie?

El nu a alergat de colo-colo, ci doar unde a fost trimis. Până și pașii I-au fost numărați, si călcați exact acolo unde trebuia… ajungând mereu la timpul hotărât de Tatăl și în locul hotărât de El, la oamenii hotărâți de El și pentru problemele alese de El!

Dacă ceva s-ar fi întâmplat diferit, dacă Cristos n-ar fi stat în ascultare definitivă și irevocabilă – „la vremea potrivită” -, dacă avea inițiative fără să se consulte cu Tatăl, dacă acționa după vreo toană, măcar o dată, azi mai eram?…

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la If only one thing had happened differently

  1. Ioana` spune:

    Din tot ce am citit scris de dumneavoastra pana acum, cred ca acest post e cel mai revelatoriu, pentru mine cel putin. Probabil din cauza ca sunt inca la faza in care astept „vremea potrivită”.
    Multumesc, e mereu o placere „sa va citesc”:)

  2. Ioana` spune:

    Aici cred că ar fi o listă lungăăăă care s-ar întinde pe toate planurile. Vremea potrivită să fac ceea ce Dumnezeu m-a chemat să fac și așa mai departe. Cred ca e puțin frustrant timpul de pregatire în care să aștept „vremea potrivită” și de multe ori tind să sar peste etape.
    Hmmm, să stau în ascultare, greu lucru!🙂

    • A.Dama spune:

      Ioana,
      Cine nu s-ar recunoaște în aceeași situație?
      Dar rețetele pentru „vremea potrivită” sunt individualizate! Deci nu-mi rămâne decât să îți doresc să ți se întâmple cât de repede vrei tu, dar nu mai repede decât vrea El!
      Doamne-ajută!🙂

  3. Ioana` spune:

    Mulțumesc! Și lumea mai zice că viața e plictisitoare…:)

    • A.Dama spune:

      Ioana, dacă lumea zice, înseamnă că eu nu sunt din lume. Eu nu mă pot plictisi.
      Iar tu ai un elan debordant și misterios, care-mi spune că nici tu nu ești din lume…

  4. Ioana` spune:

    Mulțumesc pentru cuvintele frumoase🙂
    Cât despre lume, încerc din răsputeri să nu fac parte din ea sau mai bine zis să nu mă aseamăn ei. Preocupările mele sunt altele, iar ținta mea e cerul. Am eu o vorbă care-mi place mult: I don’t belong here! Și nu ai cum să te plictisești când ești în așteptarea cerului… și când poți face așa multe pentru El. Trist e că de multe ori nu facem.

    • A.Dama spune:

      Da, Ioana, nu suntem din lume, numai trimiși în ea. Ce umor are și Dumnezeu, că ne pune la treabă printre cei cu care nu semănăm! Adică oi în mijlocul lupilor.
      Brr! Sau să scriu „Be-e-e”?🙂
      Dar ce preocupări (altele)ai tu?

  5. Ioana` spune:

    🙂 Ooo, da! Dumnezeu are un simț al umorului foarte dezvoltat, pe care mulți nu îl înțeleg. Trebuie să petreci timp cu cineva ca să-l cunoști și să-i înțelegi glumele. Nu pretind că Îl înteleg pe Dumnezeu, dar am început să-I „gust” umorul.Mă distrează când mai găsesc un verset în Biblie lângă care am pus un smiley face🙂 Deci da, un „Be-e-e” e binevenit.
    Cât despre (altele) preocupări aici cred că intră cele de ordin creștin, pe primul loc fiind (sau ar trebui să fie) Dumnezeu. Dar așa, pe scurt despre mine, îmi place să cânt la chitară (lucru pe care îl fac în echipa de laudă și închinare), îmi place să râd, să doooorm, și foarte important, îmi plac castraveții murați🙂

    • A.Dama spune:

      Așa-i Ioana ce ușor ne supărăm pe câte unii dacă glumesc, iar noi luăm pe bune ce-au zis?
      M-ai făcut să mă gândesc la versete din Biblie care m-au făcut să zâmbesc. De exemplu, că suntem mai de preț decât multe vrăbii. Înseamnă că vrăbiile au un preț. Dar cine-l știe?
      O-ho-ho, deci cu chitara?! Păi, frumos! Doamne-ajută! Și eu am amintiri cu chitara… doar amintiri.:P
      Îmi plac castraveții murați. Și ciocolata. Când eram adolescenți, o replică la care nimeni nu avea una mai tare în schimb era: „Mâncare de arici cu cremă de vanilie și castraveți murați”. Aici se termina dialogul, că izbucneam cu toții în râs.

  6. Ioana` spune:

    Iertați-mi întârzierea, sunt în aceea perioadă a vieții numită sesiune!
    Da, aveți dreptate, sunt situații în care nu gustăm glumele celor din jur. Și asta mă face să fiu mai atentă atunci când glumesc. Ce bine că am unele persoane cu care îmi permit mai mult că altfel mi-aș petrece viața râzând de una singură.🙂
    Citiți Ezechiel capitolul 16, în special a 2 parte. Nu știu de ce găsesc acest capitol interesant, probabil datorită imaginii antitetice a lui Dumnezeu pe care mi-o crează. Dumnezeu e un Dumnezeu Sfânt și auzindu-L folosind asemenea cuvinte mă face să zâmbesc puțin. Știu, weird.🙂
    Da, da, chitara, una din marile mele iubirii! Cât despre castraveți murați… mie mi se cam potrivește replica dumneavoastră, exceptând partea cu ariciul. Ați încercat vreodată să mâncați castraveți murați cu înghețată, shake, budincă de ciocolată sau finetti? Eu da! și îmi place la nebunie. Știu, weird.🙂

    • A.Dama spune:

      Ioana, aici nu există cronometru. Aici ne putem răspunde de la un minut la altul sau de la un an la altul. Deci nu există „întârzieri”, fii pe pace! Nici absenţe nu se pun.
      Nu ştiu ce să zic de Ezechiel 16. Sunt cuvinte dure, de care creştinii se feresc… Dar ar trebui înţelese spiritual, nu fireşte. Noi tot acolo mergem mai întâi: în firea noastră… Te înţeleg pe tine, că le-ai ales prin opoziţie, dar eu mai degrabă zâmbesc în colţul gurii la replici de genul: nu pui lumina sub obroc sau cine sapă groapa altuia cade el în ea… schilodească-se cei ce vă tulbură!
      Nu am gustat castraveţi muraţi cu îngheţată. Unele gusturi trebuie să le separ, totuşi.:P Nu pot mânca ciocolată şi imediat supă.:)
      Dar îmi place brânza cu mucigai, care nu le place mai multora din proximitatea-mi.😛

  7. Ioana` spune:

    Mi-a venit mai greu să scriu, acum că identitatea mi-a fost compromisă… dar mi-am făcut puţin curaj:)
    Cât despre capitol, ţin totuşi să menţionez că prima parte îmi place enorm de mult şi mi se pare una din cele mai plastice imagini din Biblie. Nu pot să nu citesc versetul 8 şi să nu mă treacă fiori. Da, sunt cuvinte dure, de care noi creştinii ne ferim, dar sunt cuvinte care descriu lumea în care trăim şi sunt realităţi cu care noi ne confruntăm. Cred că ne-am format un obicei în biserici, să vorbim doar despre ce ne place, ce ne gâdilă urechile. Trist.
    Apropo, şi mie îmi plac expresiile mai sus menţionate.:)
    Nici eu nu am mâncat ciocolată şi imediat supă, dar aş putea încerca:p. Ce părere aveţi de o provocare?:)

    • A.Dama spune:

      Ioana, nu am înțeles faza cu identitatea compromisă. E doar o chestie teoretică. Practic, habar n-am, crede-mă.:)
      Cât despre cuvintele pe care le ocolim, poate e mai bine să le ocolim în continuare, ca să nu cadă unii dintre cei micuți.
      Iar dacă încerci meniul ciocolată + supă, dă-mi de știre. Dacă îmi dai de știre, înseamnă că nu a fost nimic grav.:)
      Mi-ai adus aminte de un învățător de la Școala duminicală. Ne spunea că amestecă felul 1 cu felul 2, fiindcă în același loc ajung amândouă.😀

  8. Ioana` spune:

    Ma bucur ca au ajuns la dumneavoastra gandurile mele, noroc cu „mesagera noastra”🙂
    Cat despre indentitate, cine stie, poate candva ne-o vom compromite oficial. Eu stiu cine sunteti, imi amintesc de dumneavoastra de pe vremea cand erati aici in biserica. Desigur, eram doar un copil, amintiri concrete nu am, dar am chipul dumneavoastra intiparit in minte.:)
    Cat despre combinatii din astea mai ciudate, am sa va tin la curent cu noutatile:) O prietena face torturi absolut mirifice, si acum a lansat un concurs pe site-ul ei, si daca voi castiga, mi-a spus ca incearca un tort cu castraveti murati special pentru mine:) In acest caz, va voi invita la o felie de tort!

    • A.Dama spune:

      Ioana`, aici, pe blog, uită de „dumneavoastră”. Da, ai un avantaj, dacă zici că ți s-a întipărit chipul meu în minte. Sper că o variantă tolerabilă a lui.:)
      Mulțumesc de urări și gânduri bune! Le-ai încredințat cui trebuie.;)
      Cât despre concurs, să fie cu câștig! Oricum, poți împărți bucuria cu cel ce câștigă! Când voi mai avea ocazii speciale, voi comanda un tort în formă de mac… Până atunci, împărțim petale de maci presate.
      În așteptare,
      A.Dama

  9. Ioana` spune:

    A fost o onoare pentru mine sa va cunosc!

  10. Ioana` spune:

    Nu am cuvinte să îţi mulţumesc! Nu ai idee ce mult înseamnă asta pentru mine. Domnul să vă răsplătească de 100 de ori mai mult. Amin!🙂

  11. Pingback: Sub văl | lumea adam(a)ică

  12. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 17 iulie 2016 | Romania Evanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s