Au făcut patru ani…


E momentul să le transmit nepoțeilor mei gemeni La Mulți Ani! Povestea lor am relatat-o aici, pe episoade.

Și eu mă mir cu bucurie că au ajuns să împlinească 4 ani, când li s-au dat șanse de 1% să trăiască!… Ce bine că zilele lor au fost numărate mai dinainte de Cine trebuia!

Am petrecut ceva timp cu ei în ultima săptămână și m-au amuzat ideile lor copilărești.

Când petreci timp cu copiii, chiar cu adolescenții, e imposibil să nu-ți dea idei… (Așa face și Dale Chihuly, punându-i pe copiii străzii să prelucreze sticla.)

Am vizitat cu Luca și Tedi Peștera Urșilor de la Chișcău. Am înțeles că sunt cel puțin 14 peșteri care poartă denumirea Peștera Urșilor în țară… Am avut un ghid foarte lipsit de motivație, foarte plictisit, care nici măcar nu ne arăta ce era de arătat… Îmi amintesc, din vizitele trecute făcute la aceeași peșteră, că totul era prezentat frumos, ca într-un basm. Plecam de-acolo cu o puternică și durabilă impresie de frumos.

De astă dată, prezentarea formațiunilor de stalactite și stalagmite a fost făcută din vârful buzelor. Aproape de ieșire, Tedi a simțit nevoia să se exprime (mult prea) sincer exact în momentul în care se făcuse tăcere și puteau auzi toți vizitatorii oful lui:

– E urât în peșteră! Vreau acasă.

Am mai făcut o excursie la salină, la Turda… Drum lung pentru copiii energici… Nerăbdare, aceleași întrebări repetate la nesâfrșit, chiar dacă răspunsurile erau, aproape invariabil, aceleași:

Unde mergem? – La salină.

Mai este mult? – Da, mai avem mult de mers. E departe.

Când ajungem? – Peste o oră jumătate. Peste o oră. Peste patruzeci de minute. Imediat…

Da, ce-i acolo? – Este multă sare, călcăm pe sare, pereții-s din sare, poți pune și limba pe ei să vezi cât sunt de sărați.

Luca, inevitabil și dărâmător:

– Da, piper este?

Există un dinamism neașteptat, o multitudine de conexiuni pe care copiii le fac într-un timp care-i epuizează pe adulți. Cu toată epuizarea, mulțumesc încă o dată pentru Luca și Tedi, pentru că au fost ținuți în viață de Cel ce e Viața, când șansele lor erau inexistente în ochii oamenilor!

Fotografia de mai jos a fost făcută în ciuda voii lor… Numai poze nu!:)

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (ne)crezut. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Au făcut patru ani…

  1. rodica botan zice:

    La multi ani!!! Sa iti traiasca nepotii si sa le traiasca matusa.
    🙂

  2. A.Dama zice:

    Rodica,
    Mulțumesc! Din partea ambelor părți implicate în… poveste! 🙂

  3. Liliana Corbu zice:

    Multi ani fericiti cu si in Hristos !!!
    Sunt doar cu patru luni mai micuti decat Noris al meu 🙂
    Sa te bucuri de ei si sa fiti fericiti cu totii!!

  4. A.Dama zice:

    Lia,
    Sa-ti traiasca si tie feciorii!
    Multumiri! 🙂

  5. Pingback: Firul care uneşte | Raza mea de soare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s