Îi drăcuiesc în fiecare minut…


Era o discuție despre ce se întâmplă în sistemul educațional din România în aceste zile… despre salariile care sunt pe sfert tăiate, despre deciziile nu iraționale, ci nesimțite pe care le iau guvernanții, despre mizeria care nu se poate ascunde, fiindcă pute de la distanță, despre, despre, despre…

La un moment dat, interlocutorul zice:

– Sunt niște cretini guvernanții ăștia! Îi drăcuiesc în fiecare minut.

– Ar trebui să te rogi pentru ei zi de zi, îi răspund.

– Cum să te rogi pentru ăștia? Doamne, ce prostii poți spune! Ăștia trebuie împușcați.

Brr! Să fie singura persoană care gândește așa? Înjuratul și pomenirea Numelui merg în aceeași frază?… Câți nu rostesc acum blesteme peste conducători, date fiind circumstanțele?

Nici eu nu mă rog pentru guvernanți. Teoretic, așa ar trebui. Știu. Știm. În practică, ni se întâmplă ocazional, rar, mai ales când imboldul vine din exterior.

Ați văzut vreodată diferența dintre un copil crescut într-un mediu în care se înjură zi de zi și un copil peste care se rostesc zi de zi binecuvântări? Drăcuit zi de zi sau binecuvântat zi de zi… E o alegere a celor din proximitate, însă cu bătaie lungă.

Dacă îi blestemăm pe guvernanți minut de minut, în loc să îi bine-cuvântăm, ce bine să mai așteptăm? De ce ne mirăm că se împlinesc blestemele pe care le rostim?

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De vină. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Îi drăcuiesc în fiecare minut…

  1. Bibliotecaru zice:

    Se poate şi invers… să facă bine… 😀

  2. Lia Corbu zice:

    Ai dreptate. Dacă nu rostim binecuvantări nu se pot întoarce spre noi bine intamplări.
    DAR e tare greu să binecuvintezi pe cel ce te asupreşte luindu-ţi biruri mari 😦
    Grea provocare.

  3. A.Dama zice:

    Se poate?
    Evident că tu îi urmărești agil, însă nici noi, credincioșii, nu cred că ne facem partea.
    Ni se cere explicit să ne rugăm pentru stăpâniri și domnii… să ne rugăm pentru cei ce-s așezați în fruntea poporului, dar suntem prea indignați ca să rostim o rugă sinceră.

  4. A.Dama zice:

    Lia,
    Dacă nu mi-ar fi greu, poate nici n-aș fi venit aici cu provocarea.
    Mi-ar face bine să văd și pe alții făcând ceea ce le răstoarnă simțurile…

  5. R. zice:

    nu dracuiti ar trebui, ci impuscati. : D si-apoi eu mai cred ca dracii nu se pot pocai, numai oamenii.

  6. Camix zice:

    Aham, numai că – pe timpul vieţii, adică al „alergării” – nu ştim care va fi scorul final şi toţi suntem candidaţi în aceeaşi măsură. Din cauza asta nu ştim dacă şi cine se poate pocăi până la final… Şi nici nu ar fi fost bine să ştim.

  7. A.Dama zice:

    R.,
    Sună interesant. Încă nu m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă dracii și-ar cere iertare.
    Nu pot face ce nu face tatăl lor.

  8. A.Dama zice:

    Camix,
    Asta-i o altă temă: de meditat în continuare. Prima mea preocupare era să ajung să mă rog pentru ei, pentru decizii corecte, pentru înțelepciunea de a conduce… Încă n-am ajuns să mă gândesc la mântuirea lor. 😀

  9. Camix zice:

    Înţeleg eu asta. îi răspundeam R-ei la ideea că aceia nu sunt oameni şi că aceia nu se pot pocăi. În cazul în care a vorbit serios (că se poate şi să o fi spus aşa la o adică).

  10. A.Dama zice:

    Camix,
    Sună haios eRei…
    De o zi încoace ne tot rârâim.

  11. Pingback: La treisprezece | Raza mea de soare

  12. Bibliotecaru zice:

    Un om care face bine nu va fi sfârşind înconjurat de recunoştinţă, dar viaţa lui are un fundament. Un politician care face bine, tot va „împuşca” nişte injurii, dar ele vor fi de la oameni „injurioşi” şi nu de la „oameni de bine”. Poate dacă politicienii ar alege să facă bine, şi noi am fi mai buni creştini.

  13. Alex zice:

    Ai dreptate, A.Dama! În aceste vremuri grele, trebuie să ne rugăm mai vârtos ca oricând pt cei ce au atâta nevoie de înţelepciune, de omenie, de …multe altele, pt a fi cu adevărat nişte conducători de la care să aşteptăm ceva bun! La urma urmei…sunt ceea ce sunt şi datorită unei „alegeri” făcute de noi.

    Foarte interesantă problema cu copiii care au crescut într-un mediu cu binecuvântări/înjurături.

  14. A.Dama zice:

    Alex,
    Este un verset care zice că orice stăpânire vine de la Dumnezeu. Mereu m-a deranjat acel verset. De ce să mai mergem la alegeri, dacă…
    Dar rugăciunea nu e niciodată în plus.

    Copiii drăcuiți zi de zi sunt închinați altcuiva… Asta e trist. Ar trebui să-i binecuvântăm pe toți copiii care nu deosebesc binele de rău. Copiii trebuie binecuvântați.

  15. mitica zice:

    „Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.”

    Ma gandesc la cativa imparati rai sau mai putin rai.
    La viata si activitatea lor ca domni.
    Imparatii din timpul lui Daniel, imparatii din Cartea Imparatilor, in general ce se poate urmari din Biblie.
    Prezenta [si nu doar prezenta] lui Daniel si a prietenilor lui i-a determinat sa ia decizii – cel putin surprinzatoare.
    – Sa nu poti dormi… sa cauti cum sa contracarezi un decret imposibil de schimbat – dupa legile vremii[!]…sa te vezi constrans a fi protectorul copiilor lui Dumnezeu.
    Mai apoi, unii au avut de a face cu pedeapsa divina pentru ca si-au permis sa-si bata joc de ceva „vasele sfinte” cazute in mainile lor [pentru o vreme].
    Acel imparat care implineste o profetie: eliberarea din robie…
    – un imparat care ,,sta in cumpana”- in privinta vietii si marturiei lui I. Botezatorul.
    – sfarsitul tragic al „irozilor”…
    Iata doar cateva argumente pentru a lua in serios indemnul.

    „Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţămiri pentru toţi oamenii,
    pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sînt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pacinică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.
    Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu…”

  16. A.Dama zice:

    Mitică,
    Îmi place completarea ta! Ca de obicei, aduci alte subiecte la care merită meditat.
    Azi, la noi, nu mai e ceva neobișnuit să deschizi fereastra și să te rogi de trei ori pe zi, după cum nu e neobișnuit să pui pe fereastră radioul la postul dorit și să dai la maxim volumul, de parcă toți ar vrea să asculte odată cu tine.
    Criticile și înjurăturile la adresa puterii se aud zi de zi.
    Nici nu știu ce fel de martori suntem, dacă strigăm și noi împreună cu mulțimea… Pe limba ei…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s