Leave me alone!


Cine n-a zis măcar o dată cuiva sau, pur şi simplu, a năduf, aceste cuvinte – indiferent de limba în care le-a rostit?! Le-am găsit aici, traduse în vreo 80 de limbi (şi dialecte)!

Există hituri intitulate aşa. Şi în engleză, şi în franceză, şi în română… şi în cine mai ştie câte limbi?!

Leave me alone!
Lasă-mă-n pace!
Laisse-moi tranquille!
Lasciami in pace!

Un strigăt survenit într-un moment de saturaţie.
Până aici a fost suportabil.
Ce urmează nu mai prezintă interes.
Nu mai e îndurabil.
Interesant, acest „în-durabil”! Îmi evocă refrenul: „His love endures forever.”
Pentru noi, totul are o limită. O măsură.

Est modus in rebus.
(Deşi această măsură a lucrurilor este tot omul.)

Pentru El, este vreo măsură? Doar cea cu care cântăreşte inima omului. Şi e atât de exactă, că n-avem nicio şansă!
Lasă-mă în pace obligă, impune o retragere. Dacă nu, sigur e sâcâială, sâcâire.
Cicăleală.
Cicălire… Ci-i călire!

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De(z)legat și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Leave me alone!

  1. A. Dama, ca să ai parte de un asemenea refuz, spus în toate limbile pămîntului, mai ceva ca salutul Papei de Crăciun, este necesară o propunere consistentă. Postarea ta îmi aminteşte de tinereţe- ştii, chestia cu moşnegii, doar ce-am scris-o! – şi am ales-o pentru manierele elegante de pe vremea mea. peste dans poţi să treci cu vederea…
    Poţi să refuzi clipul? Ai tu inima asta? 🙂

  2. Lia spune:

    Da, ci-i călilre. Dar ce… călire mai ales cînd copiii sunt mici si te intreabă de 20 de ori acelaşi lucru🙂 lor, nu poţi să le spui : Laisse-moi tranquille!

  3. A.Dama spune:

    Răsvan,

    Mulțumesc pentru zâmbet! O franțuzoaică, o nemțoaică, o englezoaică și o franțuzoaică (poate ovreică) – parcă am fi în „La țigănci”…🙂

    Dar cine să mai ceară azi fata și să promită că nu o sărută?

  4. A.Dama spune:

    Lia,
    Din acest punct de vedere, așa e! Cred că le-am dedicat un gând copiilor care pun întrebări fără să se oprească, și dacă repetă întrebarea, iar tu le repeți răspunsul, peste două minute întreabă același lucru… să se lămurească.🙂

    https://adamaica.wordpress.com/2008/09/22/incomodul-interogativ/

  5. @ Dar cine să mai ceară azi fata și să promită că nu o sărută?

    Toţi cei care nu au trecut prin „revoluţia sexuală” a momentului… Cîţi au mai rămas normali… La biserică la voi cume e? Oricum, povestea e cu… cîntec! 🙂

  6. A.Dama spune:

    Răsvan,

    Nu știu cum e la noi.🙂 Știu că am fost chemată la o oră de dirigenție la o clasă de la un liceu confesional. Și mi s-au pus întrebări directe despre ce e permis și ce nu într-o relație. Și le-am spus ce cred. Și a doua oară n-am mai fost chemată.😀

    Din câte am observat, se practică două extreme și în biserică: nimic, nimic înainte de logodnă și… câte ceva, dar nu de tot. Unii dintre cei care au mers în direcția lui „nimic, nimic” au mai rămas pe-acasă. Până la vârste înaintate… ba chiar de tot. Alții dintre cei ce au mers în direcția „câte ceva, dar nu de tot” s-au și ținut de ea, au și trecut dincolo de geamandură…

  7. Pingback: un pic prea mult | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s