Cum e corect? (11) – angajază / angajează, așază / așează


Anunțul de mai jos a fost afișat într-o instituție publică.

Ce e greșit?

Nu angajază, ci ANGAJEAZĂ.

Nu candidați poate (să desfășoare o activitate…), ci candidațipot.

Atenție, în schimb, la verbul a așeza! La pers. a 3-a sg. și pl., forma corectă este AȘAZĂ, nu așează.

El așază în ordine biletele.

Ei se așază la rând.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)scris corect și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Cum e corect? (11) – angajază / angajează, așază / așează

  1. sami zice:

    cui îi mai pasa de gramatică astazi?
    totul se învîrte în jurul banilor!
    …un „patron” anunţa vacant un post de femeie de serviciu si cerea „sv” in loc de cv (cred că nu ştie ce înseamnă prescurtările)…

  2. Pingback: Lilies | Raza mea de soare

  3. Alexandru zice:

    Există şi o explicaţie logică pentru aceste reguli. E mai uşor de ţinut minte şi de aplicat şi pentru alte verbe cu aceeaşi structură.

  4. A.Dama zice:

    Așa-i, Sami?
    Mie îmi pasă, chiar dacă sunt desuetă.
    Foarte tare chestia cu sv-ul.
    Dacă înțelegea SUV potențialul angajat?

  5. A.Dama zice:

    Alexandru, bine-ai venit!
    Nu știu dacă există o explicație logică. Tu o știi?
    Mă gândeam la a freza, care se termină ca și a așeza. Totuși, formele de sg. și pl. pers. a 3-a sunt frezează.
    Apoi, mi-am amintit de detașează. Seamănă bine forma pers. a 3-a cu așază. Și totuși, sunt diferite.

  6. Alexandru zice:

    Reguli:
    1. După „ş, j” se pronunţă şi se scrie „a, e, i” în rădăcina cuvintelor.
    Exemple:
    – „aşa, aşază, caşa, deşală, deşartă, înşală, muşama, şade, şagă, şarpe, şase”;
    – „deşerta, înşela, şedea, şes, şepcuţă, şerpar, şervet, şes”;
    – „maşină, şir, şiretlic”;
    – „dojană, jalbă, jale, tânjală”;
    – „injecţie, jecmăni, jefui, jelanie, jerpeli, jertfă”;
    – „blajină, jilav, jivină”.
    Excepţii!
    Se scriu cu „ă” derivatele lui „jar (jăratic, jărui) şagă (şăgalnic), şal (şăluţ), şanţ (şănţuleţ), şatră (şătrar), jalbă (jălbar)”.

    2. După „ş, j” aflate în în desinenţă,se pronunţă şi se scrie după cum urmează:
    a. Verbele de conjugarea I cu tema terminată în „ş” şi „j” dacă sunt la infinitiv, indicativ imperfect, imperativ negativ persoana a II-a singular, participiu şi infinitiv lung substantival, se scriu şi se pronunţă cu „a”.
    Exemple: „a angaja, a degaja, înfăţişa, îngroşa, plonja, nu afişa!, nu angaja!, înfăţişat, îngroşat, înfăţişare, plonjare”;
    b. Verbele de conjugarea I cu tema terminată în „ş” şi „j” dacă sunt la indicativ prezent persoana a III-a se scriu cu „ea”.
    Exemple: „angajează, furişează, încurajează”.
    c. Verbele de conjugarea I cu tema terminată în „ş” şi „j” dacă sunt la indicativ prezent persoana I singular se scriu şi se pronunţă cu „e”.
    Exemple: „angajez, furişez, marşez”.

  7. A.Dama zice:

    Alexandru,
    Mulțumesc că ți-ai pus deoparte timp să trimiți aceste reguli!

    Ele nu explică, totuși, folosirea cu inconsecvență a desinențelor verbale în cazul lui așază și detașEază.

    Am mai găsit această explicație pe un forum:

    La verbele de tipul înfăţişa acel z face parte din terminaţie, iar terminaţia are aceeaşi formă -ează (de la -ez, cu alternanţă fonetică) indiferent ce sunet apare înainte:

    – furiş+ează
    – lucr+ează
    – agre+ează
    – evolu+ează

    Singura excepţie este la verbele care la sfîrşitul rădăcinii au un i, caz în care se obţine secvenţa -iea-, care în româna actuală se reduce fără excepţie la -ia-: copiază, îngreuiază (unde ia este hiat, respectiv diftong, în funcţie de ce este i-ul din rădăcină: vocală sau semivocală).

    În schimb la verbul aşeza z-ul face parte din rădăcină, nu din terminaţie, după cum vedeţi în forma de infinitiv. Faptul că şi aşeza şi înfăţişa fac parte din ceea ce numim „conjugarea I” este irelevant, pentru că această conjugare este eterogenă şi conţine verbe care se conjugă după tipare total diferite; vedeţi de exemplu contrastul dintre a suna / el sună şi a dăuna / el dăunează.

    „Şi ce dacă z-ul face parte din rădăcină?” veţi zice. Răspunsul ţine de o particularitate a consoanelor ş şi j. Citeam undeva că aceste consoane au tendinţa să fie pronunţate fie întotdeauna palatalizat (de exemplu în Muntenia, unde unii zic uşe, aşea, şeapcă în loc de uşă, aşa, şapcă), fie întotdeauna dur (de exemplu în Moldova, unde se pronunţă de obicei roşală, zăpuşală în loc de roşeală, zăpuşeală). În dezvoltarea şi finisarea limbii literare s-a ajuns la următoarea regulă: în rădăcina cuvintelor după ş şi j, în loc de diftongul ea trebuie întotdeauna scris a, chiar şi atunci cînd de fapt pronunţăm cu diftong. De aceea avem:

    – eu aşez, el aşază (pe care mulţi îl pronunţăm aşează)
    – eu înşel, el înşală
    – eu deşert, el deşartă
    – eu şed, el şade
    – o şa, două şei
    – o dîrjală, două dîrjeli (băţ, mîner)
    – o tînjală, două tînjeli (piesă la jug)

    În schimb atunci cînd după ş sau j urmează o terminaţie sunetele trebuie scrise aşa cum apar în terminaţia respectivă în alte cuvinte. De aceea avem:

    – a greşi, o greşeală, la fel ca în a socoti, o socoteală
    – a zăpuşi, zăpuşeală
    – a coji, cojeală
    – a prăji, prăjeală
    – a cerşi, să cerşească, la fel ca în a citi, să citească
    – a afişa, el afişează, la fel ca în a şofa, el şofează

    Aşa se face că deşi regula are o logică, pare totuşi a fi inconsecventă şi este în orice caz greu de înţeles: înşală dar greşeală, aşază dar ataşează, tînjală dar scorojeală. Despre regula aceasta puteţi citi în detaliu în Ortografie pentru toţi, de Mioara Avram. Cartea e disponibilă pe internet, aici. Vedeţi în capitolul I, „a sau ea?”, la pagina 10.

    Avînd în vedere că multă lume pronunţă aşează, unii lingvişti şi alţi oameni pricepuţi (de exemplu Alexandru Graur, George Pruteanu) au propus să şi scriem aşa, şi de altfel văd că forma aceasta apare şi în scrieri îngrijite, de exemplu la Gabriel Liiceanu şi în multe ziare. N-ar fi de mirare ca dicţionarele din viitorul apropiat s-o accepte, măcar ca formă tolerată.

  8. axelandra zice:

    multumesc pt articole! abia azi am descoperit blogul si deja am descoperit unele greseli pe kre tindeam sa le fac, din pacat…
    😀

  9. A.Dama zice:

    Alexandra,
    E mai ușor să scrii kre decât care? 😛

  10. freakyvampire zice:

    eh … exista foarte multi (in)culti care cica scriu foarte corect. Multi dintre noi scriu acum in limbajul de „messenger” pentru ca e mai usor 😉

    • A.Dama zice:

      Freakyvampire (mamă, ce nickname ți-ai ales!:),
      Deci e mai ușor: pl3k akas k vin3 maik m3a & 3 sa fk t3m3?
      Hm.
      Tu nu te „sperii” niciodată de cum scriu prietenii tăi pe mess? Poate că vampirii nu se tem. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s