Reascultând Dalida


Am reascultat-o pe repeat. De fapt, căutam o înregistrare cu Psalmul 133 în ebraică, așa cum l-am cântat când eram copil. N-am găsit nicio versiune care să-mi placă.

Dalida cântă, în schimb, cu fiecare fibră a ființei, cu pasiune, încrâncenat, combustiv.

Chiar dacă sună paradoxal:

Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună…

dată fiind ieșirea definitivă – voluntară – din scena vieții, găsesc în această încordare a corzilor (figură intenționată) vocale adevăr.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în (De)gustare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Reascultând Dalida

  1. R. zice:

    mai mult imi place cum canta paul wilbur.

    Iată ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună… nu suna deloc paradoxal. se refera aici la casa domnului, la biserica. acolo sunt fratii impreuna la partasie.

  2. A.Dama zice:

    R,
    Paul Wilbur e prea american ca să poată cânta bine bucata asta.

    Paradoxul în altceva constă, R… Deși Dalida a cântat „ce bine e cu frații”, tot s-a sinucis, fiindcă viața era prea insuportabilă…

  3. Alex zice:

    A.Dama, uite că mi-ai amintit de Dalida! Mersi frumos. Când eram copil, o admiram mult. Şi nici nu ştiam că a cântat şi …psalmi. Mereu aflăm câte ceva nou.

  4. A.Dama zice:

    Alex,
    Așa-i: mereu aflăm câte ceva ce ne surprinde. De astă dată plăcut. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s