Dacă un nebun de 71 de ani afirmă o mizerie, e cazul să facem haz și să informăm întreaga suflare de pe planetă de nebunia lui?
Etichete de genul afirmații șocante – Bilardo a socat cu propunerea sa indecenta, care i-a ingrozit pe atacantii Argentinei – sunt invalidate, însoțite de râsul complice al celor ce dau mai departe știrea – dacă tot e bună, de ce nu? Mai există ceva șocant astăzi?
Răului nu i se spune rău. Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate. Mai nebun e cel ce afirmă o dobitocie sau cei ce o dau mai departe? Dacă un copil talentat percutează informația și caută să se ferească apoi de performanță, ca să nu ajungă păpușa descreieraților e suficient de grav? Sau facem haz? Celor ce-ar trebui ca vârsta să le fi adus înțelepciunea le iertăm orice, fiindcă au gloria, dar înțelepciunea au ratat-o?
După ce Dustin Hoffmann și Jason Bateman s-au sărutat la un meci, ziarele au titrat că sărutul lor i-a șocat pe spectatori. Dacă vă uitați la imagini, oamenii arată șocați sau amuzați?
Cum reacţionează ei e partea a doua a problemei. Mai puţin importantă. Mult mai puţin, aş accentua eu. Pentru că cel mai important rămâne cum reacţionează persoana I singular (în paranteză fie spus, ei reacţionează în ambele feluri simultan).
Reacţia mea e de indiferenţă la ştirea pasată înspre noi. Din mai multe motive. Unu, ea nu reprezintă o ştire pentru mine; mai degrabă o bârfă la un colţ de stradă care poate să fie sau nu adevărată (parţial sau imparţial). Doi, să zicem că povestea e reală: faptul că un personaj – fie el şi fost mare antrenor – se oferă să „acorde un premiu” (indiferent de natura lui) nu înseamnă că va fi şi acceptat. Trei, hai să fim serioşi 😀
Şi una peste alta, te incluzi şi pe tine în destinatarii criticii tale, pentru că difuzezi mai departe: nu ştiu dacă merită.
Camix,
Am dat mai departe știrea la modul critic. Asta înseamnă să iei atitudine. MERITĂ. Eu numesc răul RĂU. Nu numesc toate relele din lume, dar pe ăsta l-am selectat să-l numesc. Cum ai ales și tu să scrii despre nedreptățile de la bac sau despre alte rele.
Dacă tu ești indiferentă, e alegerea ta. Nu trebuie ca „premiul” să fie acceptat. E suficient ca un copil care urmărește știrile să fie marcat negativ de o astfel de știre, spusă cu zâmbetul pe față cât ecranul. Poate noi ne-am vaccinat. Alții sunt luați pe sus. Și nu aterizează bine.
Eu unul sunt şocat, puternic afectat de faptul că Maica Ada pare afectată de microb! Singura altă doamnă din viaţa mea care era pasionată de sportul-rege a fost bunica soţiei, care la 90+ de ani se uita la meciuri (la TV, totuşi) şi striga „A fost 11 metri!!! Hoţii! Ruşine!”. Cu cine pariezi la CM 2010 A.D., că poate câştigăm şi noi nişte bani cinstiţi pe criza asta? Faci o pagină de pronosticuri, te prinzi?
Intreaga media e o mare problema. O cloaca de gunoi.
Olanda.
şi Portugalia.
🙂
Agnusstick,
Eu am crescut printre frați fotbaliști, printre prieteni adolescenți cu care mergeam la meciuri pe stadion (că era o distracție care nu trebuia ratată), și printre iubiți microbiști. Protestez și eu când văd nedreptăți în teren, când văd accidente prea dure… Nu că ar folosi cuiva protestul meu. Dar microbul pariului nu m-a prins. 😛
Ne uităm, dacă vrei, la meciuri în paralel și le comentăm. Și pe blog, dacă folosește…
Ca să vezi, Agnusstick, poți să mai însemni pe răboj încă o adamă microbistă! 🙂
Am fost dezgustata de stire. Nu vreau sa ma cobor la nivelul animalelor :D. Si surprinzator, am descoperit ca nu sunt singura care protesteaza impotriva acestui curent ce ne vrea taraiti la stadiul de animale pline de hormoni, indiferent de varsta.
A.Dama felicitari pentru pozitia adoptata;) si succes la premieri ;).
Cella,
Din păcate, știrile acestea se înmulțesc. Păcatului i se găsește orice fel de scuză. Încă două vedete s-au sărutat pentru 140 de mii de nu mai știu ce… donați ulterior în scop caritabil.
E prea revoltător…