Salba de ionatane (2)


În postarea de aici, am adunat câteva poeme scrise în memoria lui Ionatan Piroșca. În 20 mai, Ionatan ar mai fi numărat un an, o sărbătoare, un vers, un poem, un volum întreg de poezii…

Dar el și-a luat partea cea bună, ne-a făcut un semn cu fluturii, un semn cu mâna, un semn cu ochiul, un semn cu sceptrul… Și s-a pitit după icoană, în marea de lumină.

Dacă mai aveți cunoștință de alte poeme care-i sunt dedicate lui Ionatan, m-aș bucura să mi le semnalați.

Iată, în poemul lui Daniel Costache, o prefigurare a sărbătorii ultime, dez-mărginite și eterne, la care Poetul e invitat să cânte. O sinestezie articulată de refrenul linule, măslinule, creștinule, într-o atmosferă patriarhală, cu ospețe, vin roșu, țitere, cobilițe și condeie. Poetul e și pictor, el pictează manuscrise. El e un țap ispășitor, un purtător de lacrimi rodind ca smochinul, un purtător de apă și hrană, după ce-a instrumentat purificarea: „vărsat-ai pelinul din vârful condeiului”… Acolo, la sărbătoarea ultimă, punerea deoparte coabitează natural cu proximitatea… Poetul vine ultimul, dar țiterește cel mai tare. El e poftit de-o-parte, în capul mesei. Paradoxal, în ciuda separării, el rămâne apropiat: „măi, nene”, rămâne hăruitul care ne rostește misterul cel mai bine. Și (cel mai) adevărat.

IONATAN PIROȘCA

Ionatane ai gura poetului care intră ultimul
la ospeţe dar ţiterind cel mai tare,
că te cheamă Mirele
în capul mesei
să-ţi ude buzele cu vin roşu
din butucul Iudeii, să nu ţi se usce de multul şi mândrul cântat…
linule, măslinule, creştinule!

Ionatane
cules-ai octave cuminţi
în Cana din Galileea
unde zăcut-ai de dor pentru unii
ce-ai vrut ca să-i strângi
lângă tine, măi nene…
linule, măslinule, creştinule!

Ionatane, ghitarist al smochinului
care iar înfrunzeşte
cu manuscrise pictate
pre româneşte,
pe unde şi când te mai doare?
linule, măslinule, creştinule!

Ionatane
vărsat-ai pelinul din vârful condeiului
lăsând loc doar pentru mană şi turturei,
iertând în stânga şi-n dreapta
cu cobiliţe grele de lacrimi
în revărsare peste umerii tăi întăriţi
de povara darului tău de artist..
linule, măslinule, creştinule!

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.