*
Foarte reușită, explicația doamnei! Trebuia să se deplaseze cu o viteză mai mare decât gândul care-i fixa destinația… gând buclucaș.
Dincolo de aspectul pecuniar al întâmplării, dincolo și de aspectul comic sau inspirațional, mie mi-a amintit de calul năzdrăvan din Harap-Alb, care-l pune pe stăpân să aleagă: ca vântul sau ca gândul?
Fiul de crai nu vrea să zboare ca gândul, că e moarte curată… Pe vremea aceea, nu existau amenzi pentru viteză.
„De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vântul, tu mi-i folosi, căluţul meu.”
lumea adam(a)ică 
Iau notite…ca si eu iau tickete de viteza. Am scapat acum citiva ani de unul de 780 de dolari ca nu s-a prezentat politaiul la tribunal…
Data viitoare cind sint oprita …asta spun!!!
Rodica,
Să ne spui și nouă dacă te crede polițistul! 🙂
Ha, ha! Mă şi văd un fel de „vitezomanul Gică” cu maşina mică cea roşie ca focul… Am „împuşcat” şi eu vreo două amenzi pentru că depăşisem limita legală cu…3 km/h!!! Curat pericol. De necaz că am cotizat la Poliţie, mi-am luat detector de radar, dar acum… nu mai detectează nimic, aşa că merg ca melcul, numai să nu mai primesc „felicitări”!
Alex, pericol public! Asta sună mai tare ca un banc. Pe mine m-au oprit odată și mi-au spus că aveam 30 de km peste limita admisă… Dar nu le-a iești „poza”, așa că m-au lăsat să scap fără amendă. Vezi ce-nseamnă să fii adamă? 😛