D(r)e(pt) pildă (1)


După ce îi dădu toate indicațiile cum să cumpere pălanturi de roșii, cât de crescute să fie, cum să fie rădăcinile și frunzele, să fie sănătoase etc., mama o trimise pe fată la piață.

Fata dădu acolo peste o bătrânică ce vindea niște răsaduri amărâte. Nu semănau nici pe jumătate cu descrierea cerută de mama ei, însă copilei i se făcu milă de bătrânică.

Plus că aceasta o îmbiase în repetate rânduri:

– Ia-le, maică, să vezi ce bune roşii o să se facă!

Până la urmă, fata le cumpără de la bătrână, chiar dacă acasă avu parte de mustrarea severă a mamei, de reproșuri și de vorbe tăioase.

Se refugie într-un loc ferit și se rugă să se prindă pălanturile și să se facă roșii multe.

*

Când să iasă roşiile, se făcură atât de frumoase şi de mari, că nu-i venea mamei să creadă!…

După ce împărţi toată vara în stânga şi-n dreapta, lăudându-se cu roşiile ei gustoase şi frumoase, după ce veniră vecinele să ceară sămânţă, femeia pricepu că mai avea ceva de făcut… Plantele crescură şi rodiră datorită credinţei copilei mustrate prea aspru când le cumpărase…

Se cuvenea să-și ceară iertare!

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De toate și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la D(r)e(pt) pildă (1)

  1. Alex zice:

    Frumoasă întâmplare! Copila miloasă, bătrâna dându-i răsadul împreună cu binecuvântarea sa. Roşiile rodind însutit, în ciuda mustrării mamei neîncrezătoare.
    Adesea neîncrederea ne face prea intransigenţi şi gata să mustrăm… Pentru că …nu credem, aşa cum alţii pot să o facă!

  2. A.Dama zice:

    Alex,
    După cum vezi, lucrurile simple (și complicate totodată) nu stârnesc interes.
    Întâmplarea de mai sus e reală, mi-a spus-o cineva, iar eu m-am bucurat copilărește…
    Am vrut doar să le dau și altora din această bucurie! 🙂

  3. mitica zice:

    – Ia-le, maică, să vezi ce bune roşii o să se facă!

    Orice negustor isi lauda marfa…
    Cu unii vanzatori de rasaduri nu te mai intalnesti… cu altii, da.
    Ai cerut varza, si mai tarziu vezi ca e conopida. Ai cerut ardei iute… te trezesti ca nu e iute…
    Am auzit o negustoreasa spunand ca a fost la spovedanie si preotul a intrebat-o… cam de toate.
    – Am recunoscut ca …mai amestec semintele.
    Ca si crestin, eu cred in minuni. [minunea ca rosiile au rodit datorita rugaciunii]
    Ca un amator de gradinarie, pot sa spun ca rosiile chiar erau de soi bun si ca bunicuta stia ce marfa are… si ca era putere de convingere in vorbele ei sincere.
    Fetita, in inocenta ei, era intr-o mare dilema:
    – Sa tin cont de indicatiile mamei.
    – S-o cred pe aceasta bunicuta.

    [o excelenta lectie de viata:
    …uneori trebuie sa treaca un anumit timp pana sa vezi daca acea alegere a fost sau nu cea corecta.]

  4. A.Dama zice:

    Mitică,

    Eu îți mulțumesc pentru completare! Așa văd eu comentariul tău… E o vedere practică asupra lucrurilor.
    Eu am păstrat povestea cum am auzit-o, fără să o complic / completez.
    .
    Iar din comentariul tău, ar putea trage unii învățătură să fie credincioși în toate lucrurile, inclusiv cu cele date altora spre vânzare… Să nu amestece ”sămânțurile”…
    De parcă nu amestecăm la fel vocile pe care le ascultăm și cărora ne supunem zi de zi!…

  5. mitica zice:

    A.Dama,
    A tresarit ceva in mine cand am citit prima data acest post…
    Ma intrebam oare de unde pana unde [in tara] se foloseste cuvantul „palanturi”…

    Temele propuse de tine imi amintesc de o perioada draga mie cand aveam la biserica -o tema, un subiect, un verset de memorat. [fara resurse, fara comentarii… fara bloguri]
    Prima mea incercare a fost sa incerc sa vad… daca vad si eu ce vad alti frati in acel text.
    Apoi, dupa un timp, mi-am propus sa vad… daca pot sa vad ceea ce nu vad altii in acel text.

    „Se cuvenea să-și ceară iertare!”

    Ce greu lucru!… Spunea cineva ca sunt cele mai grele cuvinte de pronuntat:
    – Iarta-ma!
    Te rog sa ma ierti!
    Am gresit, te rog sa ma ierti!…
    Acel om al lui Dumnezeu recunoaste ca si-a descarcat nervii pe copiii lui din cauza gazonului …facut praf… la care tinea asa mult.
    Seara, inainte de culcare, a fost nevoit sa ceara iertare pentru „furia lui”.

  6. A.Dama zice:

    Mitică,
    Aud zi de zi despre palanturi în această perioadă. Iar dacă măruntele mele întâmplări au un ecou înseamnă că n-au fost scrise degeaba. 🙂
    Cât despre iertare, cred că în familiile pocăiților se practică foarte puțin. Se-adună vrajba, ranchiuna, ura, în ciuda tuturor lucrurilor știute.
    Doamne, iartă-ne!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s