Dacă totul decurge după cum s-a stabilit, azi, 26 aprilie 2010, la RVE Oradea, de la orele 10.00 şi, în reluare, de la orele 17.00, veţi putea urmări o evocare a poetului şi prietenului nostru, Ionatan Piroşca.
Site-ul unde puteţi selecta ascultarea live a postului RVE Oradea:
lumea adam(a)ică 
Pingback: Despre Ionatan Piroșca la RVE Oradea « România Evanghelică
Pingback: Emisiune radio despre Ionatan Piroșca « Cu drezina
Felicitari, A.Dama pentru emisiunea de astăzi. A fost un moment unic… să auzim din nou versurile lui Ionatan si să simţim trăirile voastre, exprimate toate în freamăt viu de poezie.
Iti mulţumesc pentru ce ne-aţi dăruit azi… în amintirea lui Ionatan, dar mai ales întru constanţa şi dăinuirea poeziei sale.
Convieţuire,
Deşi apreciez sinceritatea ta şi a cuvintelor tale, felicitările nu am de ce să le primesc, pentru că nu am niciun merit în această poveste.
Tot meritul le revine celor implicaţi. 🙂
Eu am fost luată pe sus, practic, şi dusă la emisiune. Eram gripată, mi-am luat o mască, să nu-i îmbolnăvesc pe ceilalţi. Am vorbit pe nas. 😀
Da, elemente de culise, însă e limpede că le ofer lor toate felicitările!
De altă parte, mă bucur că a fost atinsă o coardă… care a vibrat la unison! 🙂
Şi eu care-i spuneam ieri unui prieten: „ce voce frumoasă are A.Dama” 🙂 Guturală aşa… Să te însănătoşeşti grabnic!
Şi mulţumiri, încă o dată.
Oana 🙂
Eu am și rostit „excelentă emisiune” în timp ce ascultam.
Apoi mi-am revenit… Și am scris: reușită.
Mulțumesc!
Oana,
(Sună mai bine decât „convieţuire” 🙂 )
Mulţumesc şi eu pentru urări!
Nu este chiar vocea mea… 😛
Totuşi, recunosc că moartea acestui om m-a marcat profund. Poate tocmai pentru că era previzibilă. Dar şi nedorită! 😦
Măcar atât am putut face: o evocare!
Aline,
Ar fi fost mai interesant dacă era o masă rotundă. Adică să fi fost o emisiune mai dinamică. Să fi existat întrebări concrete şi răspunsuri punctuale.
A fost un colaj de evocări, iar pentru unele voci, nu s-a acordat spaţiu suficient.
E drept că între intenţie şi realizare se întâmplă adeseori decalaje. Doar ne-am obişnuit cu ele. Şi în plan colectiv, şi în plan personal. Teofil Stanciu a zis nişte lucruri importante. Programatice. Însă n-au intrat în montajul final. Iar Samuil Mitra s-a exprimat proteic, ca de obicei, însă e un om care are ce zice!
În orice caz, trebuie să-i mulţumesc lui Cătălin Lata că m-a luat pe sus şi m-a dus la emisiune!… E meritul lui!
Dacă a fost atât de reuşită această emisiune, cum spune Alin (şi nu contest afirmaţia sa), ar trebui ca ea să fie disponibilă şi pentru cei ce nu au putut să o asculte atunci.
Un streaming ar fi de ajutor.
Nu stiu însă care e politica RVE în sensul acesta.
Mitruţ,
Nu ştiu care e politica RVE.
Eu am înregistrarea emisiunii, pe care trebuie să o dau – cu permisiune – unei persoane din proximitatea lui Ionatan.
Cred că, dacă nu se difuzează mai departe în vreun fel, pentru uz personal, pot să pun la dispoziţie înregistrarea.
🙂
Mulţumesc!
tu ai facut emisiunea sau ai participat la ea? daca da, puteai anunta mai repede. am vazut anuntul in ziua cu pricina, dupa orele 17.
Mitruţ,
Când poţi formula impresii, vor fi binevenite. 🙂
R.,
Nu am făcut emisiunea, fiindcă nu am calificare pentru asta. 🙂
Am fost luată pe sus şi dusă la emisiune – în ciuda gripei care-mi modifica vocea şi nu mă lăsa să respir bine.
De fapt, au fost câteva evocari ale lui Ionatan, făcute de prietenii lui din grupul Cuvinte la schimb.
Dacă promiţi că nu difuzezi pentru un public larg fişierul, pot să-ţi pun la dispoziţie înregistrarea emisiunii. 🙂
Scrie-mi pe adresa de contact(at).
promit solemn. : )) serios.
R.,
Să-mi trimiţi pe mail adresa ta! 🙂
Masă rotundă?
Păi eu de cînd tot zic că nu de mese pătrățoase avem nevoie…
Discuția despre lucrurile care ar trebui să fie disponibile e… lungă.
În fiecare duminică în țara asta sînt sute de predici PUBLICE. Măcar cîteva de-ar fi disponibile…
Într-adevăr a fost o emisiune reuşită.
Oarecum mă aşteptam la asta, datorită „temei” sale, dar şi a numelor celor ce au participat la emisiune.
Greu este însă să comprimi o evocare într-o emisiune, mai ales dacă cei ce fac această evocare sunt oameni legaţi de Ionatan prin scris, dar şi prin prietenie.
Două lucruri ar fi putut fi altfel:
– să fie un ciclu de câteva emisiuni
– să conţină mai mult material audio cu poeziile rostite chiar de Ionatan
Mi-a plăcut să citesc poeziile lui Ionatan, dar eram fascinat de cele recitate de el. Vocea lui şi duhul lui adăugau acestora căldură şi viaţă.
Lăudabil este însă faptul că emisiunea a fost realizată chiar şi aşa.
Nu ştiu cum va fi gestionată opera lui Ionatan de acum încolo.
Poate că aceiaşi prieteni care au fost la emisiune, dar şi alţii, ar putea constitui un grup de lucru pentru aceasta.
Un festival Ionatan Piroşca, un premiu naţional pentru poezie Ionatan Piroşca şi orice altă formă de popularizare a poeziei sale ar fi o datorie a celor ce iubesc poezia.
Poate Cuvinte la schimb ar trebui să accepte această provocare.
Aline,
Facem masă rotundă, dar fără măgari şi măgăriţe!
Despre predici, Aline. Cel ce rosteşte o predică într-un spaţiu public, cum e biserica, stabileşte un contact vizual cu mulţimea, are un feedback. Aceste lucruri nu le mai poate controla dacă predica este pusă la dispoziţia unui alt gen de public. Probabil ar trebui ca fiecare dintre cei ce predică să decidă dacă respectivul discurs poate fi difuzat mai departe sub altă formă.
În plus, şi dacă sunt sute de predici în fiecare săptămână, nu peste tot există mijloacele tehnice pentru a le înregistra.
Mitruţ,
Să ştii că şi noi am discutat acolo dacă nu ar fi mai bine să existe o serie de emisiuni dedicate lui Ionatan şi poeziei creştine.
.
Eu, pentru că m-am implicat destul de mult, am impresia că mai multă lume cunoaşte cum stau lucrurile, însă nu e deloc aşa. Poezia trebuie promovată, fiindcă alte tipuri de discurs se bucură de mai multă promovare şi atractivitate.
.
Cât priveşte organizarea de concursuri – cu premii etc., eu sigur nu mă implic ca organizator, însă am avut experienţa cu „Ficţiune versus realitate”, unde am văzut puţin pulsul a ce se scrie.
Cuvinte la schimb a fost o experienţă diferită.
Hmm… Acum că aud cuvinte la festivalul Ionatan Piroşca, premiul pentru poezie Ionatan Piroşca, încep să realizez şi în străfundurile fiinţei că într-adevăr nu mai e… Şi vor mai fi momente de felul acesta, sunt sigură. În astfel de clipe, conştientizarea evenimentului capătă proporţii (dacă nu maxime, măcar) foarte mari.
.
Ciudat, poate, dar real..
Camix,
Mă gândesc cu durere proaspătă la aceste între-zăriri viitoare!
Doamne!…
Masa rotunda, da! Dar pentru frant Painea.
Dar cu stergarul de dinainte cum ramane?
De dragul co-mesenilor ma voi umili si voi incinge stergarul.
Sau…
De dragul ideilor, ma voi incinge…si imi voi umili co-mesenii.
Mitrut
Inclin sa cred ca pentru foarte multe persoane si inca pentru multa vreme, opera lui Ionatan va ramane un fel de carte pecetluita.
Ramane insa pentru cei mai multi, dincolo (sau dincoace) de opera lui, exemplul de daruire si ravna pe care Ionatan l-a dat.
Cine l-a cunoscut de aproape stie in ce conditii Dumnezeu ii spusese „Harul Meu iti este de ajuns”.
Si daca el a putut, si daca el a reusit, in ce conditii… atunci noi ceilalti, fiecare in lucrul lui, trebuie sa putem. TREBUIE.
Sa vezi ce aspra va fi judecata pentru generatia care l-a cunoscut, care a avut sansa (sau nesansa) sa-l vada cu cata indarjire a mers inainte.
Modul cum si-a facut treaba ramane, dupa umila mea parere, un etalon, o lectie de invatat si de inteles pentru o mai mare multime, decat opera lui.
P.S.
Cand faci ceva, dedicand (inchinand) cuiva, altcuiva decat trebuie, nu conteaza ratiunea pentru care o faci, esti la inceputul unui drum alunecos. Mie mi-ar ajunge sa stiu cati s-au fript in trecut riscand mania si gelozia lui Dumnezeu.
Alex,
Ceea ce scrii tu e ca o condamnare.
Condamnare? Pentru cine?
Stiu sigur ca nu am avut nici cea mai mica intentie de felul asta.
Alex,
M-am oprit la ce i-ai scris lui Mitruţ. Condamnare să ai în faţă un model, iar tu să fii departe!…
.
În ce priveşte partea cu „masa rotundă”, ai ţintit bine. Parcă alegem a doua variantă din start. Aceea a umilirii celorlalţi. Această expresie, „masă rotundă”, are o istorie în spaţiul virtual (inter)confesional… O istorie…
Alex,
Eu nu vorbesc decât în numele meu când spun că nici nu aş fi abordat acest subiect dacă Ionatan era doar un poet foarte bun.
Am avut întotdeauna o atracţie deosebită pentru caracterele, care, dăruite fiind, lasă în urmă valoare, dar nu mă entuziasmez deloc de talentele fără acoperire în plan moral şi spiritual.
Fără să filozofez, în ceea ce mă priveşte mi-am lămurit mie două lucruri:
– există o diferenţă între talent şi dar
– nu cred în conceptul de artă pentru artă, fără ca prin asta să mă raliez poziţiei lui Dobrogeanu Gherea.
Repet: sunt repere personale.