De ce parte cazi?


Din când în când, mă uit pe un blog decent, cu tensiuni discrete.

Acest articol mi-a adus în memorie o întâmplare în oglindă, dacă oglindirea şi realitatea se opun cel puţin pe cât se aseamănă.

Mi-au atras atenţia cuvintele tânărului care spunea că e suspendat între bine şi rău, dar nu ştia de ce parte ar vrea să cadă.

Şi accentul pus, sfredelitor, pe tăcere.

Poate de suspendare între bine şi rău am pomenit fiecare mai devreme sau mai târziu în viaţă. Între tăcere şi cuvinte, am ales cu toţii, în repetate rânduri.

(Ca între fire şi duh…)

Întâmplarea de care mi-a adus aminte povestea lui Vali Balcan s-a petrecut în urmă cu câţiva ani… Am stat vreo două ceasuri de vorbă cu un tânăr, care căuta să mă convingă nu că ar fi suspendat între bine şi rău, ci că s-ar afla dincolo de bine şi rău.

Era student la filosofie – referinţele livreşti să le culeagă fiecare -, pentru că mă interesează circumstanţa inedită oarecum.

Eram la o conferinţă de tineret… cele ce se petreceau în faţă, „pe piedestal”, m-au lăsat rece. Am ieşit pe hol, apoi m-am refugiat într-o încăpere anexă, unde erau şi alte persoane.

Am intrat în vorbă cu tânărul, fiindcă eram din aceeaşi localitate, la distanţă de casă… şi pentru că aveam prieteni comuni, despre sănătatea cărora ne-am întrebat reciproc.

Am avut o conversaţie intensă, polemică, presărată cu citate din Biblie şi din o sumedenie de cărţi, conversaţie al cărei final a rămas indecis.

Te poţi situa dincolo de bine şi rău?

Până şi Dumnezeu a ales să fie de o singură parte…

Am aflat, mai târziu, că tânărul a revenit dincoace… de bine şi rău… Şi-a luat nevastă, are o fetiţă superbă, după care întorc capul toţi băieţeii din parc…

A ales de ce parte să cadă…

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (la) prieteni și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la De ce parte cazi?

  1. mitica zice:

    Sunt doua locuri in Scriptura care-mi vin in minte.
    Primul este cu copacul din cartea Eclesiastul.
    „Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămîne.”
    Ce aplicatie fac eu – poate nu e chiar gresita – este ca la sfarsitul vietii, un om va ajunge spre CE [sau ce] si-a orientat viata.
    Drujbarii pot anticipa cu exactitate incotro va cadea copacul, dupa inclinatia pe care o are. E mai greu cu cel drept [vertical] sa-i stabilesti locul unde va cadea, daca nu ai experienta in domeniu.
    Al doilea exemplu este cu …tanarul Eutih. Facand referire doar la ceea ce este scris, pot spune doar ca nu e tot una in ce parte cazi cand te fura somnul. Aici intervine in mod necrutator legea gravitatiei si locul unde se proiecteaza perpendiculara din centru de greutate.
    Daca ar fi cazut …inlauntru?… concluzia mea ar fi fost alta.
    Bun e Domnul!… si Bun a fost cu Eutih [si cu multi ca el – inclusiv cu mine]!

  2. Rodica Botan zice:

    De aia avem nevoie ca cineva sa ne impinga cu un deget… uneori… doar rugaciunile cuiva ne pot schimba caderea.
    De aia e bine sa ne rugam pentru copiii nostri; si e minunat daca ne rugam unii pentru altii.
    O adiere usoara dinafara poate face diferenta dintre inauntru sau… afara…

  3. A.Dama zice:

    Mitică,
    Am rămas afiş. Mă gândeam că e mai bun comentariul decât articolul. 🙂
    Nu, evident, scopurile sunt diferite… adică eu am vrut să lansez o provocare, de aceea nu i-am dat cititorului mură-n gură toate variantele. Am lăsat oamenii să gândească mai departe pornind de la o mică flacără… Sau, ca să fiu în context cu comentariul tau, pornind de la o mică buturugă… cât să răstoarne carul de… gânduri cu folos.
    .
    M-au impresionat plăcut paralelele cu munca drujbarilor şi textul din Eclesiastul. Nu de mult am citit Eclesiastul şi m-a râcâit un pic. Îmi venea de atâtea ori să zic: „nu-i adevărat”. 🙂
    .
    La exemplul cu Eutih, am zâmbit puţin, fiindcă mi-am amintit de un joc făcut la grupele de copii, când trebuia ghicit Eutih, ca personaj. Grea misiune.
    .
    Problema e că sunt destui care cedează în sens negativ. Sau îi prinde somnul la înălţime. Şi nu mai e un Pavel pe-aproape.

  4. A.Dama zice:

    Rodica,
    Unii ne dau ghes, nu doar să ne împingă uşor. Ne dau ghes spre pierzare. Depinde pe mâinile cui ne lăsăm…
    E potrivită aplicaţia ta cu rugăciunea pentru copii! Aşa să fie! 🙂

  5. mitica zice:

    A Dama ,
    multumesc …pentru incurajare.

  6. Alex zice:

    Foarte interesante gânduri! Nu ştiu de ce, privind la poza cu furnica şi citind despre „suspendarea între bine şi rău”, mi-a venit aşa, în gând, faza cu „măgarul lui Buridan” care stătea „suspendat” între două căpiţe cu fân şi nu se putea hotărî pe care să o aleagă, în cele din urmă murind de foame între…cele două surse de hrană! Numai că el avea de ales între două lucruri la fel. Binele şi răul….sunt atât de diferite, chiar şi atunci când par a fi apropiate. Doar par…

  7. A.Dama zice:

    Mitică,
    Cine pe cine încurajează? 🙂

  8. A.Dama zice:

    Deci, Alex, tu nu mergi pe mâna lui Blaga, cu binele şi răul laolaltă, în aceeaşi fiinţă, ci îl laşi pe Buridan să moară de foame. 😀
    În fond, am ales poza, fiindcă mi se părea că e o imagine în oglindă. 😛
    Cum se oglindeşte binele în rău sau răul în bine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s