Mi-ar prinde bine nişte aripi


Iată un dar preţios pe care-l păstrez de la Ionatan!

Se vede bine că aripa lui avea deschidere mai mare… şi era mai puternică…

I-a reuşit mai repede înălţarea.

Noi încă suim, el a câştigat cursa.

*

Mi-ar prinde bine nişte aripi, să fiu acolo azi, când pământul va primi trupul lui Ionatan! Dar nu pot decât să fur aripa dăruită de el într-un poem şi să o-mpart cu voi. Nefrântă.

Aripa lui ne va face semn din ‘nalt.

*

Suie-te, aripă!

Rodicăi Bogdan

Ca şi când văile au glăsuit „suie-te, aripă!”,
Aşa alintai catedrele sentimentelor.
Şi o poveste jucăuşă a nu observa lacrima se făcea,
Când exploda picătura de ploaie pe geam.

Am întinerit, spunea şi macul memoriei,
Am ani mai puţini decât bojdeuca din deal,
Mereu mai puţini…
Orice-ar fi, tot voi albi de tăcerea ascunsă
De opiul privirii nevolnice a indiferenţei.

Voi albi până la înger,
Până la aripa lui…

Foto.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mi-ar prinde bine nişte aripi

  1. Pingback: Friday Links (1): “Cioplitorul” « LA +ILM

  2. Pingback: Cinci | lumea adam(a)ică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s