Mi-ar prinde bine nişte aripi

Iată un dar preţios pe care-l păstrez de la Ionatan!

Se vede bine că aripa lui avea deschidere mai mare… şi era mai puternică…

I-a reuşit mai repede înălţarea.

Noi încă suim, el a câştigat cursa.

*

Mi-ar prinde bine nişte aripi, să fiu acolo azi, când pământul va primi trupul lui Ionatan! Dar nu pot decât să fur aripa dăruită de el într-un poem şi să o-mpart cu voi. Nefrântă.

Aripa lui ne va face semn din ‘nalt.

*

Suie-te, aripă!

Rodicăi Bogdan

Ca şi când văile au glăsuit „suie-te, aripă!”,
Aşa alintai catedrele sentimentelor.
Şi o poveste jucăuşă a nu observa lacrima se făcea,
Când exploda picătura de ploaie pe geam.

Am întinerit, spunea şi macul memoriei,
Am ani mai puţini decât bojdeuca din deal,
Mereu mai puţini…
Orice-ar fi, tot voi albi de tăcerea ascunsă
De opiul privirii nevolnice a indiferenţei.

Voi albi până la înger,
Până la aripa lui…

Foto.