jurnal de neminuni


Într-un comentariu, Cella (care nu se plictiseşte aşteptând minuni), arunca o provocare: abia aştept să văd mâine ce surprize ai primit azi!

În aşteptarea „surprizelor”, trecem pe lângă cele neînsemnate… fără să vedem valoarea lor. Eu mi-am făcut timp să scriu despre lucruri simple, într-o vreme când… n-ai biografie fără… bibliografie

Cineva, care ştia totul, care dumicase toată cunoaşterea umană, Şi-a făcut timp să le mute oamenilor atenţia dinspre preocupările lor „deosebit de importante” spre floarea de pe câmp sau din pomi, spre păsările care îşi primesc hrana la vreme, spre izvoare şi stânci, spre grâu şi vie… spre copiii pe lângă care se putea trece atât de uşor cu indiferenţă.

Bine că este Cineva care nu poate trece nepăsător pe lângă aceşti neînsemnaţi!

Uneori, când (mă) rostesc, când (mă) scriu, mi se spune că şi cutare a spus/scris asta… şi ce dacă? N-am apucat să buchisesc exact cartea în care era scris ce-mi trecuse mie prin cap. Şi ce dacă? Contează că am trăit, şi descoperirea aceea îmi aparţine mie, în acel moment unic, chiar dacă Adevărul e al tuturor! Şi când n-am mai avut cuvinte, am lăsat culorile şi închipuirile să grăiască.Trăirea mea e a mea. Dacă-i pe „citate”, atunci suntem fiecare o adunătură de citate, şi trăirile noastre sunt zero împuşcat, că le-au trăit alţii înainte, de la prima uimire şi prima iubire până la sinucidere.

Din punctul de vedere al eternităţii, fiecare nouă bătaie a inimii e o probă la dosarul „sunt o făptură atât de minunată„…

Răsfoind hârtii păstrate peste ani, am dat peste o rugă de copil… În rândurile aşternute pe hârtie, apare „doamna învăţătoare”, de unde subînţeleg că aceste rânduri au fost scrise până în clasa a IV-a. Hârtia fusese iniţial mototolită, apoi împăturită în patru… E scrisă cu creion grafic şi cu pix roşu…

Mai puţin de o fracţiune de secundă mi-amintesc de foaia de caiet a lui Sartre… Nu, nu e un moment sartrian…

Citesc cu bucurie mirată cuvintele atât de mari, scrise de o fiinţă atât mică: Tată atotputernic, mă prezint înaintea ta şi te rog, Doamne, să mă ajuţi să mă împac cu oamenii din societatea mea şi să pot să mă înţeleg cu toţi, mai ales cu doamna învăţătoare. Să mă ajuţi să am speranţa că tu vei face ca familia mea să fie din nou întreagă, că tu vei vindeca boala fiecărui membru al familiei mele, fie ea trupească, fie sufletească. Azi eu vreau să deschid o cale alături de tine, pe care vreau să o urmez. Amin.

Cum ar putea trece nepăsător pe lângă asemenea cuvinte sincereeee şi convingătoaaaare?! La 10-11 ani, cuvinte prea mari pentru o făptură neînsemnată… Se zice că de la 12 ani în sus, copiii pot fi consideraţi responsabili de binele şi răul pe care aleg să-l facă… Şi dacă au cerut mai devreme asemenea lucruri, oare nu le vor primi?

Bucuria mea mirată se prelungeşte. Îi regăsesc pe cei doi pe drumul spre Emaus. Ei trăiesc o minune, şi nici măcar nu o realizează… Se întreabă după ce rămân singuri: „cum nu ne ardea sufletul în noi?”…

Despre aceste minuni irecognoscibile aş scrie un tratat…

De fapt, n-aş vrea să fiu în locul celor doi… Când „li s-au deschis ochii”, L-au şi pierdut, că a dispărut dinaintea ochilor lor… cât cepele şi înroşiţi de regrete. Oare nu suntem ca ei? Ne tălmăceşte zi de zi ce-a început şi ce va duce la bun sfârşit, iar noi avem solzi pe ochii inimii şi nu-i putem curăţa, că ne doare prea tare operaţia?!

Cu calendarul săptămânii mari sunt într-o calmă defazare… nu-mi ies la socoteală trei zile şi trei nopţi, aşa că mai bine Îi spun de câte ori pot: „Rămâi cu mine, căci iată, dă spre seară! Iubeşte-mă, a nu ştiu câta oară! Iubirea Ta mi-e singura minune!”

*

Foto: aici.

About A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De probă și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la jurnal de neminuni

  1. gabi spune:

    Multumesc Gând curat !

    God bless you !

  2. cella spune:

    A.Dama …. a fost o zi plina de surprize … cu vise implinite, vise ce le credeam in sertar implinite asa fara macar sa ma mai gandesc la ele …
    Si da, nu ma satur sa astept minunile pentru ca le vreau …😉

  3. rodica botan spune:

    El este minunea… de fiecare zi… El este Pastele nostru… El, viu in inima noastra. Iti multumesc.

    Hristos a inviat!!!

  4. Alexandru spune:

    In pragul noptii sfinte a Invierii, un gand curat, din toata inima, pentru tine, A.Dama – gazda buna, si pentru toti cei care ne intalnim cu drag in aceasta pagina minunata.
    Hristos a inviat! Lumina Sfintei Invieri sa ne umple viata de binecuvantare!

  5. A.Dama spune:

    Gabi,
    Să fie lumină să se-nsenine inimile de la un capăt la altul!

  6. A.Dama spune:

    Cella, foarte frumos! Aş pune un sinonim la cele scrise de tine. (…) = Înviere.🙂

  7. A.Dama spune:

    Rodica,
    Adevărat a-nviat! Minunea vestită (şi) de tine îmi bucură inima! N-aş vrea să fie altfel decât Cristos în noi, nădejdea slavei…
    Bucurii cu cei dragi!

  8. A.Dama spune:

    Alex,
    Adevărat a-nviat!
    Mulţumesc pentru urările tale, mulţumesc şi în numele cititorilor mei, cu care eşti atent, în repetate rânduri!…
    Să ţi se întoarcă şi ţie atenţia, grija, bucuria, speranţele, binecuvântările şi tot ce are El mai bun pe lista Lui de meniuri!…

  9. A.Dama spune:

    Bibliotecarule,
    Să fie şi la tine mireasmă de cer nou! Să-ţi fie harul înmulţit şi să te servească îngerii Lui cu „Specialitatea Casei”!

  10. A.Dama spune:

    Lia, mulţumiri de urări!
    Păcat că se-ntâmplă de-astea! Şi pe-aici au fost mai demult…
    După faptă şi răsplată!

  11. mitica spune:

    …ceea ce nu mi-as dori sa mi [ni] se intample dupa aceste sarbatori;
    – sa revein incet la un mod obisnut de viata – acelasi prin propriile resurse.
    -s a astept o alta ocazie de „perfuzie spirituala” pentru fiinta mea – o alta sarbatoare.

    Am citit o intamplare despre un student venit de undeva din lumea saraca intr-o tara civilizata. A reusit dupa un timp sa-si cumpere o masina. Era teribil de cald vara, fiind nevoit sa coboare geamurile si… chiar sa-si instaleze un mic ventilator. Intr-o zi, un prieten pe care l-a luat in masina l-a intrebat:
    – de ce nu folosesti aer conditionat?
    – ??? – nu am asa ceva…
    -cum sa nu ai?!… Uite, apesi butonul asta! [CA]

    Rusinat si surprins in acelasi timp, studentul spune:
    – …mi-a fost frica… aceste litere pentru mine inseamna curent alternativ.
    [m-am amuzat cand am citit… apoi mi-am dat seama ca pot fi in aceeasi postura incercand sa traiesc viata de credinta prin propriile-mi resurse, si incelasi timp sa spun, in calitate de crestin:
    Cristos a inviat !]

  12. Dancos spune:

    Practica catolică de a sărbători anumite zile sfinte, o tradiţie care a adus vărsare de sânge în rândul denominaţiunilor protestante, este o altă poruncă omenească care este împotriva lui Dumnezeu. Oricum ar fi, atunci când nu-l cunoşti pe Dumnezeu, aduci închinare unora care prin natura lor nu sunt dumnezei.
    Galateni 4:8 Odinioară, când nu cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi robiţi celor ce din firea lor, nu sunt dumnezei.
    Galateni 4:9 Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?
    Galateni 4:10 Voi păziţi zile, luni, vremuri şi ani.
    Noi suntem îndreptăţiţi nu ţinând Sabatul sau oricare altă zi, ci doar prin credinţa în Isus Cristos.
    Romani 3:20 Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.
    Romani 3:21 Dar acum s-a arătat o neprihănire (Greceşte: dreptate); pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi proorocii –
    Romani 3:22 şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nici o deosebire.
    Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.
    Romani 3:24 Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.
    Romani 3:25 Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;
    Romani 3:26 pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât, să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus.
    Romani 3:27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
    Romani 3:28 Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
    Isus a răstignit Vechiul Legământ pe cruce. El a împlinit toate cerinţele Legii în numele nostru.
    Nu mai suntem sub puterea Legii, incluzând aici şi obligativitatea ţinerii Sabatului.
    Coloseni 2:14 A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.
    Coloseni 2:15 A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.
    Coloseni 2:16 Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat,
    Coloseni 2:17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.
    Legea Vechiului Testament a fost înlocuită de către Noul Testament.
    Evrei 8:13 Prin faptul că zice: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.
    Isus ne-a dat o lege nouă, care nu este ca vechea lege. Vechea lege era o lege a cărnii, interzicând anumite lucruri. Noua lege ne cere să ne sacrificăm pentru aproapele. Oricum ar fi, noi nu ţinem noua lege pentru ca să merităm mântuirea ci o facem în numele dragostei Lui Dumnezeu. Ascultarea noastră de această nouă lege este dovada credinţei noastre.
    Ioan 13:34 Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
    Ioan 13:35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
    Dumnezeu ne avertizează, în Sfânta Scriptură, să nu lăsăm înşelaţi de o falsă umilinţă a respectării cerinţelor instituite de către oameni.
    Coloseni 2:20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea:
    Coloseni 2:21 „Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”
    Coloseni 2:22 Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,
    Un om a instituit legea ţinerii Duminicii ca zi de Sabat sau zi de odihnă. Această lege nu-şi are suportul nici măcar în Vechiul Testament, care avea în vedere ultima zi a săptămânii pentru ţinerea Sabatului.
    Doctrina catolică este că, Duminica, prima zi a săptămânii, a înlocuit ultima zi a săptămânii ca zi de odihnă. CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH § 2175 (1994).
    Liturghia catolică de Duminică este pe primul loc ca însemnătate, între zilele sfinte catolice.
    CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH § 2177 (1994).
    Legea catolică spune că „Acei care renunţă deliberat la această obligaţie comit un păcat grav.” Id. at § 2181.
    Legea catolică duminicală se bazează pe tradiţia catolică, care spune că Isus a fost crucificat într-o Vineri şi a înviat Duminica. CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2174 (1994).
    Un studiu atent al Sfintei Scripturi arată probează că tradiţia potrivit căreia Isus a înviat din morţi Duminică este pur şi simplu greşită.
    Isus Cristos a profeţit că va învia din morţi în 3 zile şi 3 nopţi.
    Matei 12:40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
    Dar între vineri şi sâmbătă sunt doar părţi din două zile, plus o zi întreagă, şi doar două nopţi.
    Ca să spui că Isus Cristos a fost crucificat într-o Vineri şi că a înviat din morţi Duminica înseamnă să negi că Isus este Dumnezeu, pentru că profeţia Sa, că se va scula din morţi după 3 zile şi 3 nopţi nu ar fi găsit împlinire cu o înmormântare Vineri şi o înviere Duminica!
    Deuteronomul 18:21 Poate că vei zice în inima ta: „Cum vom cunoaşte cuvântul pe care nu-l va spune Domnul?”
    Deuteronomul 18:22 Când ceea ce va spune proorocul acela în Numele Domnului nu va avea loc şi nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul. Proorocul acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. ”

    Isus Cristos şi-a dat duhul după ora nouă, aproape de amiază. El a fost pus în mormânt înainte de apus. Pentru ca profeţia Sa să fie adevărată, El trebuia să învie după trei zile şi trei nopţi, adică 72 de ore mai târziu, înainte de apusul celei de-a treia zile.
    Matei 27:46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”
    Matei 27:47 Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!”
    Matei 27:48 Şi îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie, şi i-a dat să bea.
    Matei 27:49 Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască.”
    Matei 27:50 Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi Şi-a dat duhul. ”
    Ziua în care Isus Cristos a fost răstignit, o zi de dinaintea Sabatului, (Marcu 15:42 Când s-a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului”. – ), este motivul pentru care mulţi cred că era vorba despre a şasea zi a săptămânii, Vineri!
    Ceea ce foarte mulţi nu ştiu este faptul că există alte multe zile de Sabat, în cuprinsul unui an evreiesc, în afară de sabatul săptămâna(sâmbăta)l. Aceasta înseamnă că existau mult mai multe ocazii de Sabat decât cele date de ziua a şaptea a săptămânii.
    Săptămâna în care Isus Cristos a fost crucificat a fost una din acele săptămâni cu două zile de Sabat. Cum putem fi siguri că era una dintre acele săptămâni – cu două zile de Sabat – ? Pentru că Biblia spune că Isus Cristos a fost răstignit într-o zi de dinainte de „Marele Sabat”, şi nicidecum într-o zi de dinainte de un sabat săptămânal.
    Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.”
    Ce fel de Sabat era acel Sabat care urma Zilei Pregătirii? Era acela al Sărbătorii Azimilor!
    Cea de-a paisprezecea zi a primei luni(în calendarul ebraic) este Paştele Evreiesc (Levitic 23:4-5, Geneza 12:17-18). Paştele Evreiesc este urmat imediat de şapte zile în care se mănîncă azimi, Sărbătoarea Azimilor (Levitic 23:6-7, Geneza 12:15-16). (Leviticul 23:6 Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi. Leviticul 23:7 În ziua întâia, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă. )
    Orice zi de Sabat este o zi de odihnă. Dumnezeu a poruncit ca ziua a cincisprezecea din prima lună (ziua de după Sabat) să fie o zi de odihnă, aceasta fiind o zi de Sabat (LEvitic 23:6-7).
    Leviticul 23:4 Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe care le veţi vesti la vremurile lor hotărâte.
    Leviticul 23:5 În luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.
    Leviticul 23:6 Şi în a cinsprezecea zi a lunii acesteia, va fi sărbătoarea azimilor în cinstea Domnului; şapte zile să mâncaţi azimi.
    Leviticul 23:7 În ziua întâia, să aveţi o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
    Leviticul 23:8 Şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. În ziua a şaptea să fie o adunare sfântă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.”
    Prima şi cea de-a şaptea zi din cele şapte zile urmând Paştelui Evreiesc au fost hotărâte de Dumnezeu ca zile de Sabat, vezi Levitic 23:4-8.
    Din cauză ca Paştele Evreiesc este ţinut cu azimi (Geneza 12:17-18), acesta împreună cu cele şapte zile ale azimilor se referă la Sărbătoarea Azimilor (Matei 26:17, Marcu 14:1, 14:12, Luca 22:1-7, Levitic 23:6, Exod 12:17-20). (Matei 26:17 În ziua dintâi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim să mănânci Paştele?” Marcu 14:1 După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare. „Marcu 14:2 Căci ziceau: „Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.” )
    Combinând sărbătoarea de Pesah cu aceea a azimilor avem un număr de 8 zile de azimi începând cu a 14 a zi (Pesahul)pînă în a 21-a zi a primei luni. (Exodul 12:18 În luna întâi, din a patrusprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii. )
    Isus Cristos a fost răstignit chiar în ziua de Paşte!(Luca 22:23, Matei 26:2) (Matei 26:2 „Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”
    De aceea ziua în care Isus Cristos a fost răstignit nu este o zi de pregătire a Paştelui ci una de pregătire care urmează Paştelui, prima zi din cele şapte ale serbării azimilor. (Luca 22:13 Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
    Luca 22:14 Când a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
    Luca 22:15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;)
    Nu numai Paştele este o convocare sfântă a Domnului dar mai este de asemenea sfântă şi Ziua Pregătirii Paştelui, care întotdeauna urmează Pesahului. (Ioan 19:14 Era ziua Pregătirii Paştelor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!” )
    În plus, observaţi următoarele versete în care femeile pregătesc condimente şi unguenţi înainte de Sabat: (Luca 23:53 – Luca 24:3)
    Luca 23:54 Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.”
    dar ele nu au cumpărat mirodeniile decât după sabat(Marcu 16:1-6)(Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
    Marcu 16:2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
    Marcu 16:3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
    Marcu 16:4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
    Marcu 16:5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.
    Marcu 16:6 El le-a zis: „Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră.
    Marcu 16:7 Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus.” ) Aşadar, cum ar fi putut pregăti ele mirodeniile, înainte de a le achiziţiona? Nu ar fi fost posibil decât dacă săptămâna respectivă ar fi avut două zile de Sabat (un Sabat ceremonial, şi un sabat săptămânal, zi de odihnă). Femeile au pregătit mirodeniile înainte de Sabatul săptămânal, dar după ce le-au cumpărat după Sabatul Sărbătorii Azimilor.
    Din versetele respective reiese foarte clar că Isus Cristos a fost răstignit într-o zi de miercuri, ziua de sabat a celor 7 zile ale azimilor, înainte de Joi, şi că Isus Cristos a înviat din morţi exact după 3 zile şi 3 nopţi, adică 72 de ore, nu mai târziu de Sabatul săptămânal, Sâmbătă!
    Ele ar fi putut să cumpere mirodeniile şi să le prepare Vineri, zi care ar fi fost înainte de sabatul săptămânal, Sâmbătă, şi după Sabatul(ceremonial) al Azimilor, adică Joi.
    Mormântul a fost găsit gol în prima zi a săptămânii, dar El nu a înviat din morţi în ziua aceea! (Matei 28:1 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
    Matei 28:2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului, şi a şezut pe ea.
    Matei 28:3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
    Matei 28:4 Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
    Matei 28:5 Dar îngerul a luat cuvântul, şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
    Matei 28:6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;)
    Luca 23:53 L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in, şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
    Luca 23:54 Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
    Luca 23:55 Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
    Luca 23:56 s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.
    Luca 24:1 În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.
    Luca 24:2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
    Luca 24:3 au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
    Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
    Marcu 16:2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
    Marcu 16:3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
    Marcu 16:4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
    Marcu 16:5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.
    Marcu 16:6 El le-a zis: „Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. Când Maria Magdalena a venit la mormânt, Isus Cristos înviase deja. Mormântul era gol când ea a intrat în el în prima zi a săptămânii, Duminica.
    Ioan 19:42 Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.
    Ioan 20:1 În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
    Ioan 20:2 A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.”
    Pentru a rezuma, Isus a fost crucificat de Paşte, care era a patra zi a săptămânii, Miercuri (Duminică, Luni, Marţi, Miercuri(4), Joi, Vineri, Sâmbătă), vezi Matei 26:2, Ioan 13:1, 18:28, 39). Ziua următoare a fost o zi de Sabat ceremonial, fiind prima zi din şirul celor 7 zile a sărbătorii azimilot, şi a cincea zi a săptămânii, Joi. (Ioan 19:31 De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce. )
    În ziua următoare ( a şasea zii a săptămânii, vineri) femeile au cumpărat mirodenii (Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.) Ei s-au odihnir în ziua a şaptea, Sâmbătă, care era sabatul săptămânal (Luca 23:56 s-au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege. )
    Duminică, dimineaţă, prima zi a săptămânii, ei au venit la mormânt şi l-au aflat gol şi au văzut un înger care i-a anunţat că Isus a înviat deja. (Marcu 16:1 După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
    Marcu 16:2 În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineaţă, pe când răsărea soarele.
    Marcu 16:3 Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”
    Marcu 16:4 Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
    Marcu 16:5 Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au înspăimântat.
    Marcu 16:6 El le-a zis: „Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. )
    Aşa cum Isus Cristos a profeţit, el s-a rdiciat din mormânt exact după 3 zile şi 3 nopţi, după îngroparea lui (Matei 12:40 Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
    Matei 20:19 şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” ) În timp ce mormântul a fost găsit gol duminică la prima oră, El a înviat din morţi în seara celei de-a şaptea zile a săptămânii, Sâmbătă!
    A susţine că Isus Cristos a fost răstignit şi îngropat în a şasea zi a săptămânii (Vineri) şi că apoi s-a sculat din morţi în prima zi a săptămânii, Duminică, ar însemna că Isus a greşit profeţia Sa, pentru că El a profeţit că va sta în mormânt 3 zile şi trei nopţi! Intervalul de timp dintre seara zilei de Vineri şi dimineaţa devreme Duminica nu este de 3 zile şi trei nopţi! Aşadar, doar o înmormântare Miercuri cu o înviere Sâmbătă, conţine exact trei zile şi trei nopţi!
    Dar Biserica Catolică susţine că ziua Domnului este prima zi a săptămânii, din cauză că Isus Cristos a înviat din morţi Duminică, ca o consecinţă a faptului că a înlocuit a şaptea zi (de Sabat), sâmbătă, cu duminica ca zi de odihnă! CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2175 (1994).
    Biserica Catolică prevede că „obligaţia ca, Duminicile şi alte zile sfinte, credincioşii să se abţină de la orice activităţi care împiedică închinarea la Dumnezeu.” (CATECHISM OF THE CATHOLIC CHURCH, § 2185 (1994).)
    Singura referire în Biblie la o „zi a Domnului” se regăseşte în Apocalipsa 1:10 (Apocalipsa 1:10 În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe. ), şi se referea probabil la ziua a şaptea a săptămânii, aceea de Sabat!
    Ca rezultat al faptului că Biserica Romano-Catolică a răstălmăcit Scripturile, ei au schimbat ziua de sabat, sau ziua de odihnă, din ultima zi a săptămânii în prima zi a săptămânii, (duminica).
    Schimbarea făcută de Biserica Romano-Catolică, prin transformarea zilei a şaptea în prima zi a săptămânii, alături cu înlăturarea celei de-a doua porunci a Lui Dumnezeu, este o împlinire completă a profeţiei lui Daniel care vorbeşte despre bestia care se va încumeta să schimbe vremile şi legea, „Daniel 7:25 El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Prea Înalt, va asupri pe sfinţii Celui Prea Înalt, şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea; şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp… de o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme. „

  13. A.Dama spune:

    Mitică, da, are multe tâlcuri istorisirea cu studentul.
    Suntem într-o barcă performantă, cu Isus în ea, dar nu ştim folosi toate facilităţile pe care prezenţa Lui ni le oferă.
    Evident că mi-am amintit şi de faza aceea văzută într-o subtitrare, pe un canal naţional de TV. Intr-un birou supraîncălzit, la remarca unui personaj că e foarte cald, un altul îi răspunde „AC is out”. Iar traducătorul scrie: „A.C. a ieşit din birou”. Evident…
    🙂

  14. A.Dama spune:

    Dancos, îţi mulţumesc pentru efortul de a ne pune la dispoziţie textul acesta!
    Eu îţi voi răspunde abordând diferit chestiunea. Un om care n-a auzit de un Salvator trebuie dus la Cruce. Un om care spune că a trecut pe la Cruce şi şi-a lăsat acolo povara trebuie crescut în cunoaşterea Lui. Asta se face doar prin călăuzirea Duhului.
    Mă gândesc la cel ce n-a ajuns încă la Cruce… Dacă-l ameţim cu detalii ritualice şi inadvertenţe flagrante, va pierde esenţa. Se va concentra, logic, asupra acestor chestiuni şi nu va mai avea timp să se uite la Adevăr.
    Un om care a ajuns la Cruce şi a fost schimbat nu se mai poate preocupa doar de logica umană şi de nevoile firii lui. El trebuie să lase Duhul să acţioneze şi va căuta zi de zi Faţa Domnului, nu detaliile ritualice. Când se va lovi de ele, va cere înţelepciune să cântărească bine ce trebuie să facă.
    Toată discuţia din comentariul tău e pentru cei ce au crescut în cunoaşterea Lui. Unui bebeluş, care n-are nici dinţişori, nu-i dai direct copanul în mână.
    Eu cred ce spune Biblia, că oamenii au schimbat vremile, că oamenii au instituit legi omeneşti şi puţin le-a păsat de părerea lui Dumnezeu când au ales propria lor voie şi propriile lor căi.
    Dar mai ştiu că n-am ajuns niciunul la desăvârşire şi suntem toţi într-un proces, aşa că să ne luptăm lupta cea bună în ascultare de Cuvânt!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s