Cu mintea pe „idle”…


După ce-a împlinit 100 de ani şi jumătate, un bătrânel simpatic povestea cum se pune problema timpului la acea vârstă:

Am mai rezistat până la amiază.

Am prins şi five o’clock tea.

Am luat cina.

Va mai urma un mic dejun?

Dintre multele lui vorbe de duh, am spicuit una pentru cei ce vor să-şi păstreze agerimea minţii şi la 100 de ani şi jumătate:

Învaţă mai mult despre computere, diverse meşteşuguri, grădinărit, curse de maşini, orice… Nu-ţi lăsa niciodată creierul pe „idle”. O minte pe „idle” este atelierul diavolului.

Şi totuşi, mintea nu e de folos când te rogi cu duhul. Ar fi mai bine ca mintea să fie pe „idle”.

Dacă vedem doar imaginea din oglindă, cum se vede în superba fotografie de mai sus, niciodată contururile nu vor fi clare… Şi din orice punct diferit te-ai uita, perspectiva ar fi diferită mereu. Clarobscurul e mereu la el acasă în lumea noastră, în mintea noastră, în inima noastră.

După ce-am văzut imaginea acestei femei, care a ajuns până aproape de 115 ani, m-a izbit gândul: „n-aş vrea să trăiesc atât”… Cât e de drept să vrei sau să nu vrei ceasuri, zile, luni, ani, când El ştie toate zilele care ţi-au fost numărate?

Ezechia n-a vrut să moară şi i s-au mai adăugat 15 ani… Dar El numărase mai dinainte şi acea adăugire…

Acum dar, cum rămâne cu mintea „pe loc repaus”?…

Să fie chiar aşa?

Dacă iei o pauză de gândire, diavolul are de lucru cu mintea ta?

Sau el are mai mult de lucru când îţi pui mintea la contribuţie şi duhul e pe „idle”?

*

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De viaţă și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cu mintea pe „idle”…

  1. cella zice:

    Nu vreau sa traiesc mult … in nici un caz pana la varsta aia … dar nu-mi stiu eu numarul anilor si al zilelor … si ma stradui sa nu fiu „idle” …
    Buna provocare A.Dama. Mersi frumos de ea.

  2. Lia zice:

    Batranii au o vorba „care-mi tot toaca” prin urechi uzul ratiunii:
    „Unde este carte multa, este si prostie multa”- nu ma intreba de unde am auzit-o dar, stiu ca eram copil si un mosneag de la biserica a spus-o :), Iar eu, ca un copil constiincios ce ascultam, am retinut-o fara prea mari eforturi.
    O sapatamana binecuvantata si plina, plina de tot ce este mai intelept!

  3. A.Dama zice:

    Cella,
    Asta (mă) întrebam: e păcat că nu vrem să trăim atât? 🙂
    Până una-alta, sunt destui prin preajmă care nu ne lasă „pe loc repaus”. 🙂

  4. A.Dama zice:

    Lia, cred că am auzit şi eu zicătoarea. 🙂 Însă eu mereu îl citez pe Eclesiast: unde e multă ştiinţă, e şi multă durere.
    O săptămână pe Calea Princiară! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s