Memoriile altei cunoaşteri (5) – Când Izvorul n-avea nevoie de fântână


Inaugurasem aici rubrica Memoriilor altei cunoaşteri.

Povestea de mai jos e prea ciudată, să nu fie reală!

De atâtea ori mergem cu cunoaşterea noastră în faţa Atotcunoaşterii şi Îi cerem să ne recunoască meritele.

Povestea de mai jos vorbeşte despre un om, fericit că a găsit un izvor în pustiu. Special pentru el, a ţâşnit din stâncă apă şi, de bucurie, omul şi-a făcut mai la vale o fântână, pe care a dichisit-o şi a îngrijit-o cu mare drag…

Omul era foarte harnic. Şi-a adunat în jurul fântânii familia, şi-a încropit o locuinţă şi, rând pe rând, alte familii şi-au construit locuinţele prin apropiere, depinzând în totalitate de apa pe care o scoteau din fântâna aceea.

Apa era suficientă pentru oricine voia să îşi astâmpere setea. Şi trecătorii găseau întotdeauna un loc primitor, unde să-şi tragă sufletul odată ajunşi la fântână.

Toate bune şi frumoase până într-o zi, când, omului i-a venit năstruşnica idee de a căra apă din fântână la izvor.

Cu aceeaşi hărnicie cu care îşi construise fântâna, apa din ea era purtată zi de zi înapoi la izvor, chiar dacă izvorul nu se oprise din curgerea lui, chiar dacă el ţâşnea la fel ca întâia dată, fără să se împuţineze. Fără să sece.

Fântâna omului sfârşi prin a se tulbura, aşa încât nimănui nu-i mai venea să se apropie de ea, din cauza putorii emanate. Omul însă era convins în sinea lui că făcea bine. Şi nu-şi pleca urechea la mustrarea nimănui.

*

Oare câţi nu facem, cu râvnă, la fel? Şi dacă nu săpăm fântâni crăpate, ne gâdilă mintea ideea că I-am putea face bine Izvorului cu apa din propriile fântâni!…

*

Foto: aici.

Anunțuri

Despre A.Dama

https://adamaica.wordpress.com
Acest articol a fost publicat în De (me)mo și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Memoriile altei cunoaşteri (5) – Când Izvorul n-avea nevoie de fântână

  1. Agnusstick zice:

    Totul e riscant, dar nu inutil şi zadarnic. Chiar şi omul absurd serveşte de exemplu negativ, deşi alt om absurd ar putea oricând să aducă apă de la izor în fântână, tulburând-o chiar mai curând decât primul om absurd, altul ar putea pune o pompă şi ţevi de distribuţie prin sat fără să se priceapă la debite. Dacă există modus in rebus, dacă nu apar idei năstruşnice, dacă frenezia se opreşte la timp, şansele să nu se tulbure nici o apă sunt destul de mari. Rămân şi torc mai departe cu partea pozitivă a poveştii: n-ai cum să tulburi izvorul.

  2. A.Dama zice:

    Agnusstick,
    Cred că s-a încercat varianta cu naveta între izvor şi fântână. Dar nu era vorba şi de o pedeapsă?
    Ce te faci când de bună voie şi nesilit de nimeni te plimbi de la fântână la izvor, asudând şi, în plus, convins că ai găsit calea…
    Est modus in rebus, dar tarde venientibus ossa.
    Est modus in rebus, dar măsura e eclesiastică: ce este a mai fost, ce va fi a mai fost.
    Izvorul nu Se tulbură, numai că uneori decide să Se reverse şi să-nghită…

  3. Agnusstick zice:

    Involuntar sacadat:
    Dacă e pedeapsă, e şi dreptate, şi invers, teoretic. Unde e dreptate adevărată, e şi slavă. Sudoarea feţei cu alt ţel decât pâinea nu e interzisă, deci e permisă chiar şi cu scop estetic. Convingerile nu sunt neapărat periculoase, mi le-aş dori şi eu câteodată (dar îmi trece repede). Ce să te faci, duci treaba până la capăt, dacă nu ştii alta mai bună. Ossatura tardivă e biblică pentru fecioare, dar la fel de biblic e şi acelaşi talant pentru lucrătorii cei din urmă, ca şi pentru cei dintâi (nu ştiu dacă în Palestina lucrau şi femeile în vie, la noi da, fără probleme). Eclesiastul pare să uite de Cerul cel nou şi Pământul cel nou, e cam pesimist pentru mine. Mai bine înecat, spălat şi dus departe de izvor, decât înghiţit de pământ alături.
    Ca să vezi cât de multă înţelepciune găsim cu ocazia greşelilor unora! Cum grano salis, desigur.

  4. A.Dama zice:

    Vezi tu, Agnusstick, acolo unde e dreptate adevărată, noi vedem nedreptate.
    O, netrebnicul/a de mine, cine mă va izbăvi de această nedreptate?
    Când scopul trudei sub soare este doar estetic, e mai trist decât Eclesiastul. Mai suportabil adevărul că am trudit şi altul se bucură de rodul muncii, decât adevărul că truda a rămas de dragul frumosului – neînţeles, în fond, şi până la capăt, de nimeni.
    Recitesc Eclesiastul şi spun din loc în loc: n-are dreptate!
    Însă nu cred că e mai bine înecat, decât dacă te îneci în ochi:
    https://adamaica.wordpress.com/2008/09/28/inec/

    🙂
    Natura naturata

  5. krabul zice:

    Sau sa zic altfel Hristos nu are nevoie să fie salvat de noi. Noi avem nevoie de El.

    • A.Dama zice:

      Hristos are nevoie de noi ca să-L purtăm „la vedere”!
      Eh, dacă am ști cum! Dacă ne-ar reuși!

      • krabul zice:

        Nu cred că Hristos are nevoie de noi. (Poate ridica credincioşi şi din piatră seacă). El ne iubeşte şi se bucură să ne vadă pe Calea Împărăţiei, purtându-L la vedere. Şi ştiţi prea bine că deşi nu ştim El ne zice cum. Şi reuşim pe cât de mare ne este credinţa. Picăm şi El ne ridică. Luăm Crucea la vedere şi iar picăm. Şi tot aşa.

        Dacă ne-ar reuşi să nu cădem până Sus am fi sfinţi.

        • A.Dama zice:

          Krabul,
          Hristos poate ridica credincioși și din piatră. Însă e vorba de pietrele templului viu, nu? Nu știu să se fi făcut dintr-o piatră om, dar din om stâlp de sare, da…
          Poate ce contează cel mai mult e să ne dea în loc de inimă de piatră inimă de carne… Asta e minunea. Când inima noastră Îl poartă pe El și-L arată lumii.

  6. krabul zice:

    Adam a fost făcut din pământ.

    Se poate interpreta ca o ameninţare foarte, foarte mare ceea ce a spus Hristos că poate ridica urmaşi ai lui Avraam din pietre. Nu la figurat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s