Cândva, chiar pe la începuturile blogărelii, scrisesem o poveste simplă, care ar fi sunat muuult mai frumos spusă seara în jurul focului, decât citită pe un ecran impersonal.
Povestea era (prea) simplă, dar, cum să nu te fure uneori simplitatea frumuseţii, frumuseţea simplităţii?
Înainte de ’89, luminile de pe străzi, chiar într-un oraş mare, erau „raţionalizate”. Obişnuiţi cu galbenul palid al felinarelor stradale, niciodată aliniate perfect, nemţeşte, sau măcar ca la vecinii noştri unguri, surpriza Anei de a vedea o lumină violetă între celelalte galbene a fost mai mult decât un clişeu, mai mult decât un artificiu al realităţii fizice. A fost o breşă facilitându-i (sur)prinderea eternităţii.
Într-un târziu, am înţeles de ce se căuta intens pe blogul meu „lumina violetă”… Fiindcă jurnalele de ştiri vorbeau întruna despre „flacăra violetă”, câmpuri energetice, oameni influenţi, stăpânitorii acestor forţe.
Acum, de vreme ce nu se face politică în lumea adam(a)ică, măcar să ne legăm de mania celor ce înaintează astfel de subiecte. Mania are ceva cu nebunia greacă şi cu moartea romană.
Bizar e că, îndepărtându-ne, prin cuceririle ştiinţifice, de religie, mitologie şi alte i/a-logii, nu ne deranjează suporturile spirituale alternative. Dacă regii aveau la curte înţelepţi, vraci, astrologi şi bufoni, de ce n-ar avea şi preşedinţii un para/psiho…tera… etc. etc. UT?
Prea sună eclesiastic: ce este a mai fost, ce va fi a mai fost…
Trebuie doar să REcunoaştem tiparul.
Un lucru m-a intrigat, totuşi, de când cu isteria flăcării violete. Să aflu mai multe despre a noua piatră din pieptarul judecăţii purtat de Marele Preot. Ametistul, piatra violetă…
lumea adam(a)ică 
Ana avea tot dreptul sa fie surprinsa. Regii priveau proximitatea nebuniei ca pe un divertisment. Flacara violeta din politica romaneasca tine mai mult de o patologie violenta, greu de definit si cu atat mai greu de vindecat.
ai un premiu de ridicat de pe blogul meu 😉
Ei, da! Aşa header mai zic şi eu, A.Dama! M-ai atacat energetic! … deşi, nu-i cam para/mac? 🙂
Coralia,
Mă amuză că merge jocul cu „patologia viole(n)tă”, că tot mă „vizitează” pe mine inspiraţia parantetică. 🙂
Cât despre divertisment şi violenţă, nici astea nu se pot separa definitiv!…
Însă dacă la noi în politică se vrea divertisment viole(n)t, nici nu ştiu ce-i mai bine de făcut. Să râzi? Să plângi? Să mergi la vraci pentru leacuri? 😀
Uite ce Miorita violeta am primit! Nu ştiu dacă e de râs sau de plâns. N-am mai corectat textul, nici nu l-am cenzurat. 😀
Asta ca să vezi şi divertismentul poetic, nu doar pe cel politic… 😛
.
MIORIŢA (varianta „violet”)
Pe-un picior de plai,
La Izvor, pe Splai,
Iată vin la vale
Pentru confruntare,
Două siluete
Mândre, violete.
Unul e Traian,
Baciul constăntean
Mergand pe furiş,
Şi privind cruciş.
Cu engleza „unsă”,
Si şuviţa tunsă.
Iar celălalt e,
Lider PSD.
Familist convins,
Prostănac distins,
Care bea şampanii
Când il bat duşmanii.
Se strânse Băselu’
Şi cu tot cartelu’
Şi se tot vorbiră
Şi se sfatuiră
Pe l-apus de soare
Fix la confruntare
In seara senină
Şi cu lună plină,
Să-i pună lui Geoană,
Sare drept pe rană.
Şi să-i dea incet
Flăcări violet.
Şi cum se gândiră
Indată porniră.
După doar o tură
Pe Geoană-l făcură
Una-cu-pamântu’,
Că s-a dus la Vântu.
Şi cu tot cu Crinu’
El pierdu scrutinu’.
Imbătat cu suc,
Victor Hrebenciuc
Vine si
declară
Că atunci, joi seară
S-au aprins încet
Flăcări violet,
Luminând în şoapte
Un mandat de-o noapte
De această dată,
Foarte revoltată,
Mihaela Geoană
Ca o primă-doamnă
Declară că ştie
Că a fost magie
Acuzând frenetic
De-atac energetic.
Căci soţul iubit
Atunci i-a şoptit:
„Au, dragostea mea,
M-a pişcat ceva”.
Şi o tară-ntreagă
Nu poa’ sa-nţeleagă,
Care vrăjitoare
Ar putea fi-n stare
Să facă magie
La preşedinţie.
Băsescu declară
Ca să ştie-o ţară:
„Vinovat mă fac
De acel atac.
Avea Boc la el
Patru Duracell
Şi m-a sfătuit
Ca să le inghit
C-o să-mi dea vigoare,
Pentru confruntare.
Dar era prea mult,
C-am mâncat iaurt.
Şi vrând sa le-ascund
Le-am băgat in fund.
(Şi-acum d-asta par
Şi eu găozar).
Şi-ntr-un plin avânt,
Am scăpat un vânt
Plin de
energii,
De la baterii
Ce-a purtat incet
Flăcări violet,
Ce-atarnau cu greu
Prin-prejurul meu.
Si cand a simţit
Geoană s-a oprit,
A oprit cuvântu’
Că îi place .”Vantu’..”.
Din acel moment
N-a mai fost atent
Doar puţin surprins
Fiindcă l-am invins.
Tre’ să spun cinstit
N-aş fi reuşit
Fără-al meu secret:
…Flăcări violet!!!
Gabi, mulţumesc de premiu! 🙂 Foarte rar am intrat în astfel de „circuite”. Am raspuns la o provocare… topică:
https://adamaica.wordpress.com/2007/11/29/leapsa-topica-unde-ai-vrea-sa-locuiesti/
şi la o provocare… muzicală:
https://adamaica.wordpress.com/2008/03/20/tonomatul-fara-fite/
Dacă ţi se par funny, chiar le poţi prelua şi da mai departe. 😛
Cu SS-ul, mai aştept puţin, să văd dacă nu e prea „periculos”. 😀
Deci, Răsvane, tu n-ai nimic nici cu piatra violetă, nici cu lumina violetă?
Doar cu headerul care a rezultat dintr-o colaborare frumoasă cu frumoase??? 😛
Eu zic că sunt valuri de maci, iar tu poţi zice că sunt artere aorte, coronare, pulmonare… şi varice pe ici, pe colo. 😀
Ştii, întotdeauna caut maci cu zăpadă iarna, dar mai greu… la primăvară, voi face nişte poze cu maci şi zăpadă artificială, să am material „didactic” pentru header. 😀